Printre castanele aleilor pustii,

simt numai atingerea liniștii.

În suflet ascuns un vis fugar,

care umblă mereu ca un hoinar.…

       O piesă muzicală impresionistă nu comunică  fapte . Nu e vorba de o descriere realistă ci de culoare, mișcare, sugestie Este vorba de poeți, scriitori, pictori sau compozitori .Aproape toți au fost francezi.

         Poți obține un efect mai important prin sugestie decât pe calea unei descrieri realiste. 

         Impresionismul este  curentul artistic care a apărut mai întâi în arta  plastică…

Prezentul tace ascuns după o mască,

Iar zâmbetul - șomerul fără vină

Oftează după o cină țărănească.

Cum dăruim azi inocenței lumină?

Cât ne-or invada incertitudini, boală?

De ce să credem că totul e o taină?

Trei întrebări ce n-au răspuns pe o coală

Multiplicate în statistici…

cad frunze bolnave de atâta toamnă
în zbor de fluturi orbi
se rotesc deasupra pădurii
doar cârduri de corbi
cărări neumbrite acum şerpuiesc
şi ciute se pierd în opalina ceaţă
din roua uscată stele se-adapă
înflorind dimineţii sărutul de gheaţă

cad frunze bolnave de atâta toamnă ...

în nori de agat,

copacii

încuibă întristarea./

o nouă ordine- în care

Cronos își

devorează copiii.

e oglindită-n

negre

tablouri.





câteva flori de magnolie

învăluie cerul;

prin marame de…

Refrene din cântări de altădată       

revin din nou în parcul regăsit,      

decorul toamnei pare adormit

lângă o margine de timp uitată.

Fanfara se aude mai aproape,

m-așez pe bancă și ascult tăcut

un vals care ajunge din trecut

pe lacrima ivită între pleoape.

Privesc în zare dalba-ți siluetă

plutind inert pe umbra unui vis,

venit cu valsul care-a fost rescris

pe-o pagină de toamnă…

Este o seară de toamnă întârziată,

Întunericul printre ramuri se-arată.

Privesc dansul frunzelor colorate,

De vântul aspru departe împrăștiate.…

haiku

pe o petală
doi fluturi îmbrăţişaţi
acoperiţi de noapte
*
pescăruş în zbor
căutându-şi catargul
luna iar ninge
*
zăpada ninsă
înfloreşte pe alei
albinele dorm

A mai trecut o zi, a mai trecut un ceas,

simt clipele prin amintiri cum zboară

din câte-au fost, din câte-au mai rămas

duc mai departe-a timpului povară.

Și nu mă plâng, și nu regret nimic,

las timpului destinul să mi-l treacă –   

din ieri, din azi, din mâine mă ridic

chiar dacă-ar fi să sap și-n piatră seacă.

Ani grei s-au adunat în urma mea

tăcerile, mai lungi ca niciodată,

din gânduri îmi alungă piaza…

Medicul de gardă fu chemat de către o asistentă care ținea în mână o coală de hârtie. Geta se strădui să distingă din mișcarea buzelor acesteia despre ce era vorba, dar femeia avea un fel ciudat de a frământa cuvintele, făcând dificilă perceperea lor. După aproape două minute de conversație, medicul luă hârtia și reveni în separeu, spunând:

—Se pare că adultescentul nostru vrea să ne atragă într-un joc al misterelor.

Geta întinse mâna să apuce hârtia, dar fu oprită de Carp,…

ascult cum trece timpul
acum când ochii mei
acelaşi întuneric văd
ascuns sub pleoapele lăsate
a dispărut pământul
nici cer nu e
de care luna să se-agaţe
nici candelabre-n care stelele să ardă
doar vântu-aruncă ploaia
şi stropii se preling pe geam
desprinse de pe ramuri
frunzele foşnesc în şoapte
iar eu atârn ca un pendul
lovindu-mă de noapte ...

          Jocuri de cuvinte – metrou

          Geografie lingvistică

(Apărută în „Istorii, comentarii, miscelanea”, vol. 28, sub editarea lui Ion N. Oprea, Editura Armonii Culturale)…

Mă opresc la o margine de pădure,

să ascult cântecul izvorului

și murmurul vântului

ce se revasă

peste aerul înmiresmat

o noapte întunecată

cu stele ce s-au…

micropoem(1)

înstelatul cer se stinge
în lumina dimineţii
de-atâta rouă
se-nchide -
zorind -
regina nopţii

micropoem(2)

curcubeu rănit de soare
răstignind ploaia
doar pendulul mai picură

micropoem(3)

mori de vânt
macină timpul lui Van
nemuritoare
floarea-soarelui

micropoem(4)

toamna coboară
peste istovita pădure
amurguri se scurg în clepsidră

La margine de codri seculari

măceșii răzvrătiți ne stau în cale,

ajungi târziu, trecând printre arțari,

purtând în ochi miraje ancestrale.

Mă-mbrățișezi cu un sărut prelung,

Simt liniștea tăcerii cum se curmă,

aș vrea din sărutare să mă smulg,

presimt îmbrățișarea ta din urmă.

Dar ne oprim, te-ntorci către apus,

cu ochii adânciți departe-n zare,

eu te privesc din umbră readus

dintr-un deșert cu dune…

mi-e toamnă-n suflet
când cocorii pleacă
şi vântul e vuiet
când frigul usucă

pe rozele decolorate
petalele-s ninse
şi zilele trec înşirate
anost întunecoase...
#
mi-e toamnă în suflet
când tu nu-mi eşti aproape
iar dorul meu te strigă
şi cerul picură ape
fără să-l stingă