Setea de iubire e un miracol

cu fluturi albi la încheieturi,

este un anotimp care înverzeşte în interior

cu păsări…

Eu n-am scris nimic niciodată.

Cuvintele s-au legat de mine şi degetele îşi ştergeau sângele pe hârtie.

De azi îmi pun stop la mână şi doar gândurile vor mai zbura.

Vă mulţumesc vouă tuturor ce mi-aţi păşit pragul casei mele

neîncăpătoare pentru mine, un mic nimic dintr-un pahar cu apă fără suflet.

Vi l-am dăruit pe tot. E acolo, deasupra voastră şi nu se va opri să vă aplaude.

E rândul vostru…

Lacrima neagră a nopţii aprinde

Tăcerea plină din vis

Neconturate umbre aleargă

La capătul ceţii

În sfere concentrice

Rostuiesc cuvintele

Imaginea gândului

Oglinzii nu-i este dat să treacă

Dincolo de întunericul luminii

Spre nelocul…

Mă chinuie un gând banal

Venit în zori, autumnal,

De ce-ai plecat fără să-mi spui

Toamnă, rebel-a nimănui?

Aveam contract semnat tacit,

Dar vântul gol l-a rătăcit,

Iar ploile cu gust de cer

M-au îmbătat cu somnifer.

Am vrut să te mai țin nedrept

În buzunarul de la piept,

Să gust culorile ce-ți sunt

Comori născute din grăunt.

Tu ești alintul meu gălbui

Ca puful moale de…

Desprinsă dintr-o stea

umbra de lumină risipește pulberea cerească

în marea de timpuri (uneori prea grăbite)

scrutează orizontul

transformandul în fașii de curcubeu

ce învelesc trupul întunecat

al singurătății

de prea multă liniște

noaptea pare o epopee

care stochează aducerile-aminte

(singurul motiv pentru care tăcerea spune multe)

așa

tăcerile sunt uneori asurzitoare

rostite de îngerul din…

Nu sunt în stare să cresc mai departe

oasele mele s-au oprit

să privească la încheieturile lumii,

măduva albă ca…

Din noapte deschid ferestrele din cer

să culeg sălbatici stropi de ploaie.

Sunt cheia de la uşa sufletului.

O voi zăvorî cu rugina de peste zi.  

Am obosit să-mi aştern privirea peste clipa

din viaţa născută în timpul fără timp...

al meu, al tău, al nostru.     

30.10.2014, ora 19,50’

Nimeni n-o să ne strige din moarte

şi ar fi păcat să credem

că noi înşine n-avem în memorie revelaţia

unei trăiri pline…

Prea Măreţul meu Tată,

Tu ce-mi Eşti mare, peste tot pe unde privesc,

Te rog, Vino spre mine şi Deschide-mi inima,

Aşează-te în mijlocul sufletului meu,

Să-mi Stai aproape, până când îmi vei deschide poarta

Lumii Tale.

Ai…

bătaia vântului

pădurea-n odăjdii de toamnă,

suvenir, silabe, descânt,

potecile-nveşmântate în zale

se-ntorc în mormânt.

pe sub boltele-nalte ale tăcerii…

În trupul cu crengile uscate,

Doar câteva frunze mai stau agăţate.

Trecut-au ani sau poate o clipă,  

Nimic nu este pe-a timpului aripă.

Ţi-e părul alb şi pasul oboist,

Mai ai atâta de multe aici de-mplinit.

Sub umbra tristeţii în ochi ascunzi

Lumi nebănuite noian de doruri verzi.  

Da-mi mâna în mâna mea o pune!

Timpul pe cerul nostru încet apune.

Descalţă-te şi păşeşte…

Gândul îmi este tot mai departe

şi mai aproape de tine îl simt,

de zboară fără aripi,

şi-n memorie ţi…

Sparg gânduri de două zile şi le presar în aer,

firimiturile, pe alei de vânt în căutarea sufletului

plecat la izvorul de ciocolată, să-i schimbe cursul

pentru o zi şi nucile din clipa vieţii, să fie aruncate vulcan.

Lava să curgă pe tortul plin de speranţa întregului din noi.

Aştept ziua să sune la uşă, să-i deschid şi-mbrăţişati

în noapte, să zburăm în lumea de doi, noi doi.

În continuare sparg…

Dorul sparge crusta toamnei

Și îngână cântul doamnei,

Frunze coapte dorm covor

Într-un timp fără zăvor.

Glasul tău parcă se-aude

Legănat de-octave ude,

Lăcrimate vorbe gri

Sting ecouri albăstrii.

Vina mea e că scriu slove

Nu mă-mpiedic de alcove,

Și privesc peste stihii

Cu-o privire de șpanchii.

Toamna asta scurtă tare

Mi-a pus frigul la picioare,

Ca să merg împiedicat

Frază fără…

Cu fiecare cuvânt încerc o căutare de sunete

o muzică-n surdină-n odăile timpului,

aştept să aud paşii cum măsori adevărul…

 strălucește pe firmament

 utopia orașului-cetaceu 

 mă descalț atât de onest de sufletul meu plebeu

 ca de haina cuvintelor destrămate

 pânză țesută subtil înc-o dată și înc-o dată

 singurătatea își bea ceaiul 

 din cupe de porțelan chinezesc

 mi-e sete de tine pe stradă

 tu simți zidul șerpesc

 mirosul de cărți calde ce se vând la tarabe 

 îmi umezește colțul de cer arondat

 sunt nomadă într-o…

Am cerut cerului cu privirea să am o întâlnire, o şedinţă.

S-a lăsat frigul peste oase neîmbrăţişate de timp.  

(Aştept dincolo de sfertul academic, pauza de (re)vedere

– trup, minte şi suflet.)

Trupul era prezent în acelaşi loc. Speriaţi de toate necuvântătoarele,

am plecat văzând cu ochii minţii sau ai picioarelor ei. Pe suflet

nici nu-l interesa vremea. Îşi avea zborul lui şi mai mereu…

Deschid

fereastra gândului

precum o floare își desface miracolul,

 înfruntând timpul neprietenos

cerul crispat trimite un strop

din fluviul care nu doarme,

spală rănile

 uitării

amintirile prind aripi…

rămân în veșnicie martor al durerii

pietrificate în tacere

un capăt de lumină

caută zborul,

zborul către marginea de cer

unde iluziile sunt…