amintiri temporale din faptul serii
Buimăcit în casă nimereşte...
Ăsta-i bun doar de culcare!
Urlă soaţa-n gura mare...
Tava goală-n ceafă îl trozneşte,
Omul nostru-i mut şi tace...
Rupta-i patul!Ce faci drace?
Uiţi cum ai ajuns acasă?
Lung să stai de-acum sub masă!
Lung să stai de-acum sub…
ContinuareAdăugat de Friciu Ioan la Octombrie 31, 2018 la 10:30pm — 1 Comentariu
Am mers adesea pe străzi înnourate,
numai de stelele cerului bine luminate.
Ascultam cum vântul râde de mine,
este mai frig, o altă ploaie acum vine.
Floarea este tristă, grădina este cheală,
nu mai zboară nici o frunză, nici o petală.
Multe imagini vii de atunci și de acum,
știam imensul bal al toamnei…
ContinuareAdăugat de Nicoleta Mija la Octombrie 31, 2018 la 6:32pm — Nu sunt comentarii
călători
pe inițiatice drumuri…
hârșâitul vibraţiei pizmei
deschide-n inimile rapace
palmele galbene
de ruscuțe.
martorii desculți
ai tăcerilor
surzi îs la chemarea adâncului;
prin sandalele lor,
prinse de crengi,
filtrată-i lumina.
așteptând
zile mai bune,
ciugulim ce găsim.…
Adăugat de Anişoara Iordache la Octombrie 31, 2018 la 2:00pm — 1 Comentariu
zboară ochii
pe aripi de dor
cutreierând lumea
până la distanţa
spre care praştia
îşi tensionează lumina
simţ ciudat
strigăt
de piatră grăitoare
doar atât
cât să nu înfrângă
gravitaţia însămânţării
numai
clipa ieşirii din casă
se pare
că a început concertul
cântărilor nesfârşite
purtând papuci de aer
îmi aşez
privirile-mi blânde
pe strunele
harfei…
Adăugat de Vladimir Nichita la Octombrie 31, 2018 la 10:00am — 1 Comentariu
Adăugat de Aurel Conțu la Octombrie 31, 2018 la 8:49am — Nu sunt comentarii
VINUL TINEREȚII
Un singur dar, dar câte glasuri ale zorilor... sfărâmau munții...
PRIETENIE
Fiorul dragostei ce rodește inimi înrădăcinate în palme vibrânde
CREDINȚĂ
Aripa visului crescută din puterea dragostei răstignite
VIAȚĂ
Darul pe care Dumnezeu ni l-a dăruit pătrunzându-ne
VIS
Dorul sufletului făgăduit…
ContinuareAdăugat de Liliana Mihaela Zaharia la Octombrie 30, 2018 la 9:00pm — 1 Comentariu
În odaia noastră mică frigul a pătruns,
La pieptul tău adesea m-am ascuns.
Fâșii de ceață gonesc o rază de Soare,
Un vuiet prelung vine din depărtare.
Toamna cântă trist pe multe game,
Amintirile toate vor iar să mă cheme.
În odaia noastră mică focul încet arde,
Pe la geamurile casei ploaia rece…
ContinuareAdăugat de Nicoleta Mija la Octombrie 30, 2018 la 8:52pm — Nu sunt comentarii
Visele fac ca viața noastră să devină reală!
de DANDU BRIEL. ( Autobiografic )
Niciun om nu ar trebui să-și trăiască viața fără vise de la naștere și până la plecare. Visele sunt cele care ne definesc, ne personalizează , ne împlinesc și nicio slujbă sau meserie nu are farmecul și substanța lor. Am ajuns la concluzia că visele sunt de fapt partea reală și personală a vieții noastre plină de rutină. Fără ele am trai viața…
ContinuareAdăugat de DANDU BRIEL la Octombrie 30, 2018 la 5:53pm — 1 Comentariu
Sufletul pietrei este greutatea ei reală
închisă în mărimea ei
sau poate viaţa osului
a osului care nu vorbeşte
sărutându-mi camera şi pe mine
zi şi noapte...
Sufletul pietrei este greutatea ei reală
închisă-n ochii mei
atunci când pleoapele…
Adăugat de Vladimir Nichita la Octombrie 30, 2018 la 3:42pm — 2 Comentarii
Stropii rebeli, azi, sărută asfaltul,
Iarba se ascunde sub frunzele reci,
Pași-mi, sub umbrelă, învață saltul.
Ai grijă, te rog, și tu, pe unde treci…
În parcul umezit, singurătatea
Numără stropii nervoși, zburdalnici, seci.
Se-ntinde toamna dură în cetatea
Ce ieri era precum un călduț tablou
Și-și scutură haina-n banalitatea
Galbenului scris în parc, fără stilou.
Doar felinarele sunt…
ContinuareAdăugat de Pop Dorina la Octombrie 30, 2018 la 8:40am — 1 Comentariu
apoi a plecat
pe nebăgate de seamă
în vârful degetelor
ca un spectator care iese dintr-o sală de cinematograf
cu umerii aplecați
bâjbâind prin întunericul dintre rânduri
fără să spună nimic
simțise că vorbele ei ricoșau de pereții liniștii mele
și-i reveneau în urechi ca un ecou rătăcit
îmi văzuse privirea înfiptă în albastru…
ContinuareAdăugat de Aurel Conțu la Octombrie 30, 2018 la 7:58am — Nu sunt comentarii
Te caut nu te găsesc
te ating și nu te mângâi
te îmbrățișez și te pierd
te chem și nu ascult
e dificil să stai
să nu respiri
e greu să miroși parfumul
și să nu-l atingi
mă uit la tine
tu nu te uiți la mine
ochii tăi două oglinzi
de apă transparentă
totul e doar praf
dispersat în vânt
himeră pierdută
ce-mi hrănești visele
lăsându-mi un…
Adăugat de Lenuş Lungu la Octombrie 29, 2018 la 6:54pm — 3 Comentarii
O sacrificare fragilă
care moare în fiecare noapte
și se rotește în fiecare dimineață
pentru a se renaște.
@Lenuș
Adăugat de Lenuş Lungu la Octombrie 29, 2018 la 6:50pm — 3 Comentarii
Poate-n toamna zilei de ieri
Vântul a fredonat postum
Frunzelor adormite-n în seri
Reci și triste, ca și acum.
Eu mă încurc printre tăceri,
Lumina renaște din fum.
Poate-n toamna zilei de ieri
Vântul a fredonat postum.
Octombrie, cu trei păreri,
Argumentează cum, necum,
Ruginii-apărute în meri,
Că toamna-i din nou pe podium.
Poate-n toamna zilei de ieri……
Adăugat de Pop Dorina la Octombrie 29, 2018 la 4:17pm — 3 Comentarii
îl rog pe Nichita Stănescu
să ne vorbească despre iubirea de soare - indiferent de pasentele pe care ni le dăm cuvintele nu sunt scrise pe cărtile de joc.… |
Adăugat de Vladimir Nichita la Octombrie 29, 2018 la 12:00pm — 8 Comentarii
nu mai am dureri să-mi dor nefericirea
m-am tot durut de când mă știu
acum ascult cum mă învăluie nemărginirea
și cum îmi strecură în suflet tot nisipul din pustiu
stăpân pe ochiul bolnav de întuneric
eternul cerc-și-aruncă-n zile tulburi lestul
lăsându-mă în centru altui cerc concentric
care include într-o parte lumea și în cealaltă,…
ContinuareAdăugat de Aurel Conțu la Octombrie 29, 2018 la 10:30am — Nu sunt comentarii
Se scurg clipele printre labirinturi,
Rătăcite printre crengi desfrunzite,
Atinse de vânturile neîmblînzite,
Merg agale printre triste uscături.
Cad peste noi multe frunze ruginite,
Înviate de ale păianjenului țesături,
Simt deseori ale ploii reci picături,
Adun câteva flori triste, de frig…
ContinuareAdăugat de Nicoleta Mija la Octombrie 28, 2018 la 9:44pm — Nu sunt comentarii
Firul de păianjen
Imagine
De cădere în tine.
Tavanul camerei
Nu mai există
E doar o metaforă
Deasupra patului tău
Marin Sorescu...
Scară fără sfârșit
Fară trepte de suire.
Cerul îți cheamă …
Adăugat de Vladimir Nichita la Octombrie 28, 2018 la 8:30pm — 3 Comentarii
Mă scobor spre buticul lui Vlad.
La tejghea, o apariție nouă: brunetă, minionă, imberbă și cu niște ochi mari, negri și plini de o nevinovăție plină de-o candoare care l-ar dezarma, făr doar și poate, și pe Jack Spintecătorul.
Ce să fac, cum să fac?
Zic s-o iau pe ocolite. Mă apropiu tangențial, ca tigrul bengalez de gazelă, mă fixez cu privirea în pupilele negre ale neprihănitei prăzi precum șarpele Kaa, și emit:
– Vreau să-mi dai un rendez…
ContinuareAdăugat de Mihail Toma la Octombrie 28, 2018 la 6:29pm — 5 Comentarii
Mulţimi de frunze colorează vântul
şi clatină crengile copacilor,
în fiece an face pe savantul
trăgând după el şiragul norilor.
Iritându-se pe a lor culoare,
se mai răzbună norii din când în când
pe capriciosul vânt ce nu îl doare
de flori, de frumuseţea verii,…
Adăugat de Mihaela Moşneanu la Octombrie 28, 2018 la 11:00am — 3 Comentarii
2021
2020
2019
2018
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
1999
© 2021 Created by Lenuş Lungu.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor