luna ne însoțește curioasă,

pe strada de timp pietruită,

răsar flori mici colorate,

la pieptul tău se odihnește,

printre pleoapele obosite un…

Câte vieți au trecut

de la moartea

Lui Dumnezeu

Domnule Nietzsche

Îți priește sau nu

gustul posterității

Ai avea chef să mori

pentru

supraomul contemporan…

 În a nopților „chemare”

 Chipul tău e minunat,

 Când al tău trup neîntinat

 Zbateri nesfârșite are.

 

 Sunt poet ce e mânat

 De pasiuni „amețitoare” -

 Și metafore pe care

 Pentru tine-am adunat.

 

 Tu ești Muza vieții mele

 Venită din lumi Divine -

 Unică în toate cele.

 …

Împărtășesc visele neîmplinite

Trandafirului din grădinița mea.

O adiere de vânt îmi răspunde

Să-l las în pace, să-mi văd de viața mea.

Nu pot să cred că vântul

Cu puterea sa mistuitoare

Dorind să domine pământul

S-ar interpune între un om și-o floare.

Intru în casă dezamăgită

Încerc un dialog să schițez

Cu pisicuța ce stă blegită.

Nu e atentă, mă întristez.

Dar din dorința…

Câte ochi pentru un gând imaginar,
lacrimi aruncate pe uscat
totul e opac
în fiori de gheață mă îmbraci
ca un ocean adânc
îți simt gustul într-un sărut.

© Lenuș Lungu

lucește pe apă o rază de soare,

tălăzuiesc valurile liniștite la mal,

printre nori roșiatici plin de flăcări,

cântecul amurgului pe lira-i cerească,…

 100 de ani de poezie metafizică, picturi si poezii  

                                cu  Giorgio de Chirico, Carlo Carrà

 Acum circa 100 ani câțiva artiști italieni pun bazele artei metafizice, un stil de pictură dezvoltat de artiștii italieni Giorgio de Chirico și Carlo Carrà. Mișcarea a început în anul 1911 cu De Chirico, ale cărui lucrări erau parcă pictate în vis, cu…

Întâlnirile mele cu diminețile  iernii

mă entuziasmează la nebunie

așa sunt eu

mă bucură primul fulg de zăpadă sfios

care mi se topește pe tâmplă

ador răsuflarea tăioasă a vântului

țurțurii de pe streșina casei

albul…

E noapte târzie şi somnul apune

în cumpăna gândului încă hoinar

prin gări neștiute cu trenuri nebune

pe care, mâhnit, le aştept în zadar.

Rămase cândva pe o linie moartă,

când iarna sosea târziu către seară,

lăsat-au amante, bătute de soartă,

să plângă rănite în frigul de-afară.

Iar tu, neuitato, ai fost printe ele?

Ce crudă-i acestă-ntrebare ostilă –

loveşte ca ciobul venit printre stele

pe cântecul trist de uitată…

Ieri, în mai multe articole, vizitatorul a fost diferit descris ca având șase picioare, opt picioare sau „o aglomerare nechibzuită de apendice zvârcolitoare, zdrobitoare, incapabil de a fi numărate”. Numărul corect de picioare este de opt.

În titlul de copertă, s-a afirmat că electronica din oraș și unele suburbii a fost dezactivată de un „impuls electromagnetic sau EMP”. De fapt, nu a existat o asemenea manifestare. În schimb, vizitatorul însuși pare să emane…

Dragă Kitty religia salvează lumea

Atât Punct Sau două puncte fieca

re cu lumea sa Aici este problema

esențială Lumea mea Lumea ta Lu

mea lui Simțul de proprietate distru

ge vieți Însă nu poți…

lângă o ramură cu frunze înroșite,

clipele plecate se scutură pe drum,

printre brazi verzi ploaia suspină,

curg în pădure picături foșnitoare,…

 Ești „unică” în zborul tău „albastru”

 Aripi de aer te cuprind -

 Ce vise nesfârșite azi întind

 În sufletu-mi mereu sihastru.

 

 Ești „Pasărea” pe care o pretind

 Sau chiar „Metaforă” de unic Astru,

 Într-un Sonet ce nu-i…

Chiar dacă

Ramul plânge după soare,

Chiar dacă

Valul sărută țărmul până-l doare,

Chiar dacă

Stânca tremură după verdeață,

Chiar dacă

Pământul se trezește-n dimineață,

Eu te aștept

Pentru a-ți spune clar:

Nu-i înțelept

De noi să fugi hoinar...

Chiar dacă

Sufletul ți-e răvășit,

Chiar dacă

Nu ești convins că te-am iubit,

Chiar dacă

Sentimentul e ucis de…

Mi-e sufletul rob în căuș de magnolii,

Iar inima zace în grota-ispită –

Iubirea-fecioară cu chip de-Afrodită;

Se stinge Infernul subit, din orgolii.

În tigva tristeții secat-a-nnoptarea,

Își plimbă lumina privirea-i placidă,

Crestează bujori pe simțirea-mi lividă,

Fărâme de zori își sporesc căutarea.

Mă leagă speranța de sine cu fundă,

Topitu-s-a gheața din fosta Giocondă –

Mă strânge la piept un…

Și uite, așa trecură doi ani, timp în care Diana își abandonă mama în lumea viciată pe care bătrâna și-o construise; doi ani de sumbre reflexii asupra duplicității cu care Leanța se făcea un pericol tot mai mare pentru sine. Doi ani în care Leanța nu și-a oferit măcar o dată ocazia de a se dovedi mama asupra căreia Diana putea să se fi înșelat. Cu toate astea, din sufletul Dianei încă mai pleca acel fir nevăzut care o lega de această femeie ruptă de sine și de fiica ei.

Când Darius…

În fiecare clipă ard pe-un rug

și nu mă mistui.

Vântul îi poartă flacăra

când spre pisc, când spre mare.

Trăirea îmi fierbe și gândul îmi urlă.

În acele momente mă aseamăn cu lupul

de la care am învățat

că urlatul la lună aduce a taină.

Noaptea se furișează pe lângă mine

și mă lasă să-mi perpelesc visul...

Ziua mi-l deslușesc doar pe jumătate.

Am văzut cu ochii minții

cum mi…