Ecoul e chemarea,

Aproape de visare.

O ascult  într-un târziu. ..

Mă atinge vântul cu aripi febrile.

Tresar la căderea unei frunze încă verzi

Se așează lin pe-o petală

De crizantemă  parfumată

E o dimineaţă caldă, dulce

Sub aromele de gutui și…

 Daca vrei sa fi iubit

 Daca speri la fericire

 Daca este de dorit

 Sa ai parte de iubire

 Tot ce trebuie sa faci

 Este... numai sa iubesti

 Chiar daca iubesti stangaci

 Poate maine ai sa cresti

 Nu conteaza daca ai

 Daca esti sarac lipit

 Poti din suflet tu sa dai

 Tot ce ai. Fi risipit

 Fa risipa daca poti

 Fa risipa de iubire

 Daca vrei... chiar ai sa poti

 Sa…

o să-ți trimit în fiecare zi
câte o floare
să te înfloresc
ca tu să poți a te trezi
în locul doar de amândoi visat
să nu mai știu
sub ce culoare te ascunzi
decât atunci
când sărutând petalele
eu voi simți un tremurat...

Copac bătut de ploaie şi de vânt,

cu frunzele întoarse către stele,

puterea ta venită din pământ

o simt şi-acum în gândurile mele.

Prieten drag, de cînd eram copil,      

mi-ai legănat şi gânduri şi uitare,  

ajuns cândva departe, în exil,

mi-ai fost balsam și dulce alinare.

De strajă-ai stat în amintirea mea

să port în sânge patria străbună,

nimic în calea dorului să-mi stea

de voi gândi în limba…

Când am scris despre iubire, 

De speranță, nemurire,

Mi-a șoptit un glas frenetic:

„Domʼ Poet, ești cam patetic!“

Când am scris de națiune

Și de rădăcini străbune,

S-a răstit un grai străin:

„Domʼ Poet, ești cam șovin!“

Când am scris despre hoție,

Incultură și prostie,

Zis-a un patriotard:

„Domʼ Poet, o dai de gard!“

Când am scris despre politici,

Democrați și…

Se tânguie mai tare Pământul,

ziua spre noapte se destramă,

banca noastră încet ne cheamă,

strada - și schimbă veșmântul.

Frunzele mi-au…

          Jocuri de cuvinte – exploatarea sexuală

       Iată că aflam de la Denisa Dudescu, vineri, 09 octombrie 2020, 12:52, despre un caz revoltător în Bihor, unde mai multe persoane, printre care și minori, au fost exploatate de un bărbat de 60 de ani. Individul le obliga pe acestea să aibă grijă de animalele din…

Ai desenat un curcubeu

pe cerul sufletului meu;

nu cu creioane colorate,

ci cu aluzii mie asortate.

…

La fel ca altădat’,

am colorat și eu

un cer adevărat,

fundal de curcubeu.

…

Adăugat-am, mai apoi,

și porumbei, tot doi,

să ilustreze pacea și căldura

din sufletul meu, cu natura.

…

Știu că țesut-am din visuri

iluzii ce s-au pierdut cu ecou,

nefiind nicidecum…

Ne revine datoria să amintim cititorilor un mic detaliu din primul capitol al scrierilor de față, respectiv cel al despărțirii adultescentului de iubita lui, când el a încercat să versifice reproșuri infidelei. Deloc întâmplător, îndrăgostiții de atunci se alintau cu numele Orfeu și Selena, a căror regăsire în poezie întregise o iubire arhetipală, desființând goluri atavice. În loc să-și mărturisească regretele din pricina nedreptei despărțiri, autorul scria despre o sărbătoare a iubirii, cu…

plouă afară
o ploaie amară
chiar dacă e vară...

tu stai într-o gară
şi-aştepţi trenul de seară
să treacă iară...

în care să urci
dacă apuci
să te tot duci...

prin ploaie bulbuci
pân' la răscruci
să nu te întorci

vreodată aici
nici măcar să zici

ce viaţă amară
când eşti singur într-o gară
chiar dacă afară
plouă a vară …

Se lasă toamna încă aşteptată,

părerile de rău se-ntorc pe rând,

pe-o margine de clipă-ntârziată

la ușa gândului ajung dansând.

Și mă cuprind regrete nedorite,

fără să știu de am greșit cumva

când dorurile-n straie de ispite

visau adânc pe nori de mucava.

Regretele s-așază peste gânduri

cu amintiri ajunse prea târziu

pe notele urcate dintre ziduri

din partitura unui potpuriu.

Revin acum, în clipe fără miză,

cu vânturi reci…

De mă-ntorc cu gândul înapoi,

căile îmi par mai încurcate…

Ce-a rămas în urmă după noi? –

doar iubiri ce plâng neterminate.

Tușă trasă într-un vechi clișeu,

ne vedeam în fiecare seară,

zorii zilei arc de curcubeu –

drum știut, cândva, pe dinafară…

L-am pierdut la umbra unui nuc,

se rupea chiar acul de busolă,   

când în glasul trist al unui cuc

auzeam doar plâns de gladiolă.

Anii s-au…

ninge peste oraşul ruină

şi câini vagabonzi

peste oameni cu mersul mecanic

de miriapozi

ninge peste mâna întinsă-n abis

cerşind în avans din ziua de mâine

sau scormonind în gunoaie

după aruncata fărâmă de vis

după bucata de pâine

e-n jur atât de curat

căci iarna curge şiroaie

şi totul îmbracă în alb

până şi gândul

şi ponositele straie

închid ochii

pentru o clipă voi uita

că sunt un proscris

o să am ce…

Fetița și mămuța n-au ochii albaștri, da’ tătuțu da! Nici buze pline n-are mămuța, îs subțiri ca două nevăstuici flămânde, pe când gura tătuțului e așa bogată! Curg poveștile duium, ghicitorile –adevărate încuietori pentru buna, dar mai ales glumele, tătuțu știe a împleti cuvintele, a le-nvârti și răsuci, de-ți pune veselia plocon pe masă. Mămuța râde mereu ca un copil cuminte, pe tăcute, să nu deranjeze, pe când ei doi, fetița și tătuțu parcă s-au născut râzând. Râzând în hohote!…

azi, ar fi trebuit să cheltuiesc banii puşi de-o parte

pentru ziua ta - o sumă simbolică,

certându-mă de fiecare dată, că-i risipesc pe fleacuri.

zâmbetul cu care mă întâmpinai,

era una din marile mele bucurii dintr-un an.

"de ce-ai mai plecat de-acasă pe frigul ăsta,

nu vezi că e iarnă...

dar nouă nu ne place niciodată,

vara că e prea cald, iarna că e geroasă"...

şi astăzi voi cheltui banii strânşi şi astăzi va fi acelaşi frig,

doar iarna…