Oraşul suspină în ploaie

sub străzile lui stau copiii

lăsaţi în voia sorţii.

Ziua ies la lumină,…

aceleaşi semne aceleaşi distanţe

între sufletele noastre e noapte
multă noapte
cineva scrijeleşte o lacrimă
într-un sertar
câteva rânduri neterminate
şi un pix

încerc să-mi decodez durerea

între două linişti respiră o amintire
orice poveste începe cu
a fost odată...

ştiu

pe margine de noapte stă agăţat
un păianjen
curând depărtarea va intra
într-un alt anotimp

În piaţă găsisem un bilet de-adio;

poţi să-ţi imaginezi era pentru tine!?

Mi-am surzit interiorul maturizând liniştea

apoi, am reuşit să glumesc cu umbra mea.

La fiecare onomastică am primit doar cărţi:

"enciclopedii revizuite despre lumile nebune"

sau

"apocalipse de buzunar cu scris mărunt"

ori

"cum să digitalizăm…

turma orelor albastre

turma orelor albastre se adună-n nopți de iarnă

printre vise și insomnii,

frânturi de imagini rămase de ziua, o frunză ce se zbate-n neant,

clarul de lună de altădată, ochii tăi, serile copilăriei,

anii de școală când stăteam mut la tablă și-l înjuram pe Pitagora,

mama când mă mângâia, crângul, dealul și apa,

cerul albastru, câmpia verde pe care-mi…

sonet

Au fost doar închipuiri

nici nu mă născusem când se izbândeau visele

din nopţile când murisera copacii,

le intraseră stele…

Slujbă de toamnă –
gutuia se leagănă
tămâind curtea.

Spune-mi, tată al meu,

acolo, la tine, e aşa cum se spune?

lumină fără umbră şi coruri îngereşti?

mi se pare cam sarbăd…

aici, în iadul nostru, încă ne înecăm

în albastru şi verde,

încă, mereu, ucidem un Icar,

să nu fim singuri în cădere

suntem destul de cuminţi,

avem toţi cam aceeaşi culoare,

şi nu ştim

de ce, tată al meu, ne trezim câteodată

plângând, deşi soarele răsare peste toţi,

deşi…

Şi totuşi  oare ce se-ntâmplă

Înghiţitorul de săbii a murit,

şi-a înghiţit limba,

toţi ceilalţi nu înţeleg.

Un clown zâmbeşte cu…

Priveam decent codiţa ta-mpletită.

Feromonii mei cu caziere închipuite

conspirau cu transpiraţia fină din decolteul tău.…

Blestemul de-a simţi ca un poet

Îmi toarnă-n sânge nebunii de fluturi

Când literele negre de ascet

Le-nzăpezeşti cu buze de pe ciuturi.



Pe sub zăpezi m-ai şters şi de la cap

Am să o iau, să-ţi scriu alte poeme,

Cu inima năvalnică de trap,

Oprită pentru-o clipă între steme.



Am să-negresc pământul ca să am

Motiv să-ţi scriu poeme cu zăpadă

Şi alergând voi scutura din…

Stăpân de patalama

Un căţelandru slab... ca o paiaţă,

Având urechi lăsate, bot de pluş,

S-a strecurat, făr’ a munci prin viaţă,

Cum aţa a trecut prin ac – pâş, pâş!

Şi uite-aşa ţinându-şi strâns caninii,

Lingând din când în când, câte o mână,

Când s-a ajuns, muşcându-şi chiar stăpânii,

A devenit amarnică jivină,

Cu botul mare ca şi alţi căţei,

Şi el, rânjind, a pus laba pe acte.

Păcat! Găsim…

Trupuri de piatră cu mâini de piatră

prind în braţe orizontul,

munţii fac zid între ei şi aşteaptă.

Izvoarele îşi sapă…

Scentul de nous ce fin e ! 

Trecut prin sema, în fine, 

Lovit de ziduri infime, 

Îl văd : serafim e! 

Lumea-n aripi îi parvine, 

Tulpini de seculi par vine 

Prin care azi curge UN sine 

În EU , -ulcior ce de vin e. 

Din vin divin, el devine 

Un fatal văz-auz din ruine. 

Căutări…

Sunt un compozitor al fluturilor albi

când înfloreşte bucuria

în cântecele luminoase de mai

şi ploile ascultă cum cresc…

Mantia nopţii 



Noaptea continuă să-şi ţeasă vraja, 

revarsată tainic în oglinda cerului. 

Prin vălurile ei întunecate, …