amintiri temporale din faptul serii
Învăluiți de rugini tremurătoare,
frunzele susură gonite de vânt.
Pe chip simțim al toamnei boare,
strada-și schimbă alt veșmânt.…
ContinuareAdăugat de Nicoleta Mija la Noiembrie 23, 2020 la 12:39am — 1 Comentariu
Adăugat de Friciu Ioan la Noiembrie 22, 2020 la 7:27pm — Nu sunt comentarii
MOTTO: Trăieşte ca şi cum ai muri mâine, învaţă ca şi cum ai trăi la infinit. (Mahatma Gandhi)
Mahatma Gandhi (n. 2 octombrie 1869 – d. 30 ianuarie 1948), cu adevăratul său nume Mohandas Karamchand Gandhi, a fost părintele independenței Indiei și inițiatorul mișcărilor de revoltă nonviolente. Numele de „Mahatma“ (în sanscrită înseamnă „marele suflet“) i-a fost dat de poetul indian Rabindranath…
ContinuareAdăugat de Corneliu Neagu la Noiembrie 22, 2020 la 5:30am — 4 Comentarii
Stih Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!
(După Paraclisul Maicii Domnului)
33 de Poeme-Rânduri arse de iubire – editura ePublishers , 2016
Acoperământ vieții noastre și a credinței putere
Vindecă a sufletului meu durere!
Născătoare de Dumnezeu caută cu milostivire,
Să ne îndreptezi la a Ta ocrotire !
Risipește negura greșelilor Preasfântă Stapână,
Ceea ce ai crescut Strugurele cel de Taină.
Turn de…
ContinuareAdăugat de CARACAS MIRCEA FLORIN la Noiembrie 21, 2020 la 9:30pm — 3 Comentarii
O punte nevăzută mă duce peste vreme
să regăsesc uitarea, în timp nedefinit,
când dorurile mute încearcă să mă cheme
la vechile hotare, pe unde ne-am iubit.
Dar căile uitării sunt tot mai încurcate,
rămân mereu ascunse în false amintiri,
sub brâuri răsucite la margini de păcate
aduse peste vreme de fostele iubiri.
Îmi amintesc adesea de vara-ntârziată
întinsă peste visul de care m-am temut,
că-n seara hărăzită te…
ContinuareAdăugat de Corneliu Neagu la Noiembrie 18, 2020 la 2:46pm — 4 Comentarii
Adăugat de Nitu Constantin la Noiembrie 14, 2020 la 9:00pm — 24 Comentarii
Adăugat de ovidiu dinica la Noiembrie 13, 2020 la 11:00pm — 2 Comentarii
Adăugat de Ioan Muntean la Noiembrie 13, 2020 la 8:07pm — 5 Comentarii
Adăugat de MARA EMERRALDI la Noiembrie 13, 2020 la 11:42am — 3 Comentarii
Rămasă neatinsă-n mintea mea,
străbuna casă-n care m-am născut
cu amintiri mă cheamă în trecut
s-o mai revăd cum o știam cândva.
Dar de mă-ntorc acolo, uneori,
în locul ei găsesc o altă casă
ce se înalță mult mai arătoasă,
însă răceala ei... îmi dă fiori.
Ai dispărut și tu, iubită mamă! –
te-ai dus precum copilăria mea
și mă privești acum de undeva
când dorurile mele te recheamă.
Betoane grele-au…
ContinuareAdăugat de Corneliu Neagu la Noiembrie 13, 2020 la 6:05am — 2 Comentarii
Adăugat de Florin Alexandru Stana la Noiembrie 12, 2020 la 5:30pm — 1 Comentariu
Ceața deasă peste suflet coboară,
Umbre pribege din întuneric desprinse,
Multe toamne am în suflet ascunse,
Tăcerea nopții adesea mă - nfioară.…
ContinuareAdăugat de Nicoleta Mija la Noiembrie 12, 2020 la 2:30am — 2 Comentarii
Adăugat de MARA EMERRALDI la Noiembrie 11, 2020 la 8:54am — 1 Comentariu
Iată că soarta a făcut ca la Romexpo, unde expuneam produsele firmei noastre să admirăm aici, un nou model de mașină produs pentru export. Era prin anii '99.
Greutățile financiare pe care le întâmpinam continuu, făcuseră să nu am decât o singură mășină cu care să mă deplasez pentru toate livrările, și aceea neâncăpătoare.
După Oltcit, urmaseră două dacii break 1300, prima cu bucluc, pentru că trebuise să o vând în pierdere rapid. Acum, pusesem…
ContinuareAdăugat de CARACAS MIRCEA FLORIN la Noiembrie 10, 2020 la 8:17pm — 3 Comentarii
- Am nevoie de un defribilator! Urgent!... răcni doctorul, bătând din picior, luptându-se din răsputeri să împiedice ieșirea din trup a sufletului ce stătea să iasă, răbufnind spasmodic sub privirile lui îngrozite. Nu m-ați auzit, inepților? Repede, că o pierdem!
Cineva îi puse în mâini unul, iar el să năpusti asupra pieptului fragil al fetei, stimulând cu disperare inima, ce nu mai dădea niciun semn de viață. Lacrimile se uneau cu transpirația, care se prelingea de pe frunte, pe obraji…
Adăugat de Giurgiu Silvia la Noiembrie 10, 2020 la 6:42pm — 1 Comentariu
Nopțile de toamnă vin pe o cărare
rătăcită-n visul dintr-un gând uitat
printre jertfe false din chemări bizare
răscolite-n vară de un vechi păcat.
Se aud adesea-n vorbe născocite
de amante-ntoarse, fără pașaport,
să ajungă-n taină, pe cărări ferite,
la nava sosită cu soldați în port –
nava neuitării ce mai poartă încă
amintiri cusute-n steagul tricolor,
arborat aseară, pe un colț de stâncă,
unde plâng uitate…
Adăugat de Corneliu Neagu la Noiembrie 10, 2020 la 12:30pm — Nu sunt comentarii
Adăugat de Ioan Muntean la Noiembrie 10, 2020 la 8:38am — 3 Comentarii
2021
2020
2019
2018
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
1999
© 2021 Created by Lenuş Lungu.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor