CUVINTELE TĂCERII



Într-o lume contaminată de minciună,

de cele mai multe ori tăcerea nu reușește

să treacă vama, pe motiv că pașaportul

i-a expirat... ignorată, neînțeleasă,

mâna-n mâna cu speranța colindă fâșia

gândurilor rănite care refuză să fie oropsite

și-mprejmuite cu sârmă-nghimpată.

Doar înțelegerea, deschiderea nedeghizată

sunt antidotul pentru a suplini o comă…

CAUTERIZARE



Soarele mi-a zâmbit, din nou, din ferestră

semn că, ziua se anunță una aleasă;

ca un tabiet, trag de perdeaua dimineții,

las razele să cauterizeze mucegaiul

ce-a cuprins multele întrebări încărunțite.

De niciunde, o umbră flămândă se întoarce,

ca un ecou, și fără să stea, fără să plece 

își plimbă silueta peste întrebările umezite 

de ploile vieții, mângâie tăcerile…

DORURI PROHIBITE



Pe frânghii de lumină 

Luna pendulează frenetic,

își vântură razele

peste întunericul sălbatic;

cenușa gândurilor arse 

coboară, prin porii tristeții,

până în colțul genelor

sufocându-mi privirea.



Zarea se preschimbă-n 

negru deșert, peste care

Luna-și scutură franjurii aurii, 

sfâșiind doliul ce-a cuprins

umerii unui gând,…

LUNĂ PLINĂ ÎN PRIER



Luna s-a-mplinit, din nou, în Prier,

Universul ne-a oferit un alt cadou,

Semnul Balanței și l-a prins colier,

Iar bolta a devenit ring de tangou.



Luna și-a despletit trena din raze

Și condurii i-a luat dintr-o poveste,

Stelele s-au întrecut prin aplauze,

Iar noaptea s-a depănat fără veste.



Până când zorii s-au dezmeticit,

Luna…

MUGURI DE TĂCERE



Nopțile mă întâmpină,

demult, cu brațele-nghețate

și prin bezna cenușie,

scâncesc clipele orfane, 

se târăsc alene, orbecăiesc 

înfășurate-n fâșii de suflet,

către încheietura mâinii

cuprinsă de grafospasm.

Dinspre foișorul unui anotimp

răzbat acorduri de Vivaldi, 

inundă…

FLORI DIN NECUVINTE



Cu flori din necuvinte

Ai parfumat neuitarea,

Fără să știi, dinainte,

Cât doare exaltarea.



La umbra necuvintelor

Ți-ai găsit alinarea,

Chiar dacă dorințelor

Le-ai aprins lumânarea.



Amintirea a tot declinat, 

Necuvintele prin poezie

Și m-am trezit inopinat,

C-am devenit legendă vie.



Din rădăcina unui gând

Îți cresc…

Obsesivă caligrafiere prin deșertul depărtării,

Nisipul, încă, se scurge-n clepsidra trupului…

ZIUA BUNĂ SE VEDE DE DIMINEAȚĂ

Vântul toarce, de zor, din fuioare,

Iar noaptea s-a ascuns sub perne,

Zorii și-au pus straie de fecioare

Și-n geam altă dimineață s-așterne.



Zorii insomniaci împânzesc lumina,

Noaptea-și-nchide pleoapele rănite,

Luna somnoroasă trage iute cortina,

Iar soarele răsfiră razele înțepenite.



Soarele mi-a zâmbit din…

ZVON DE IARNĂ



Vântul se-nfășoară printre crengile ude,

Bocetul desfrunzirii, de mult, a amuțit,

Ploaia primenește ramurile, reci, nude

Pregătindu-le pentru sezonul încărunțit.



Câteva frunze sfârtecate foșnesc timide,

Iar frământarea vântului zvonește ninsori,

Ramurile înveșmântate vor fi mai rigide

Și vârfurile ascuțite cad victime, deseori.



Chiar dacă, soarele, uneori,…

BOABE DE LUMINĂ



Mi-am pieptănat gândurile,

le-am prins, iarăși, în agrafe 

bătute-n pietre din cuvinte...

nu vreau să amorțească sub talpa

tăcerilor, să arate precum o

cenușăreasă chinuită și ignorată

de rubedeniile cu suflet de tinichea.

Chiar dacă, mai toată ziua și-o petrec

pe vatra rece a singurătății,…

SONET DE IARNĂ



Din nou, e iarnă, iar fulgii stau să cadă,

Umbrele din ochi, de mult, au înghețat

Dar iarna nu-i defel un anotimp nuanțat

Și-a degerat cuvântu-n vechea acoladă.



Iarna a revenit, dar dorul nu m-a cruțat,

Fulgii pufoși s-au așternut ca o pocladă

Peste pârtia visului... Dovadă și tăgadă

A unui anotimp ce, cândva, m-a răsfățat.



Pe pârtia visului…

NINGE CA O RĂSPLĂTIRE



Ninge ca o răsplătire, peste vechea-mi urbe,

Cerul s-a deschis și fulgii se încing în sârbe,

Copacii iar s-au preschimbat în dalbe jerbe,

Și orașul s-a împodobit cu dantele superbe.



O nouă iarnă a invadat meleagurile moldave,

Iar mireasma-mi poartă pașii pe străzile jilave,

Clădirile-s asezonate cu mantii albe, puhave,

Un decor ce-mi…

TIPARNIȚA NOPȚII



Hălăduiesc, aproape zilnic,

prin parcul cu statui,

mă strecor, fără țintă, 

pe aleile cu arborii de argint

care-și leagănă povestea.

Dar peste ramurile vegheate

șuieră vântul îndoielii, 

sfărâmă născocirea,

rodul gândurilor încolțite

pe pereții unui brand.

Câte o umbră stingheră,

încă,-mi mai dă târcoale, 

îmi înfășoară umerii 

cu șoapte…