A MAI TRECUT UN AN...



A mai trecut un an şi-ncărunteşte viaţa

de multe ori întreb, rămân mirată, ştii?

de ce-ai zburat mereu prin alte galaxii,

fără s-atingi pământul, să-mi vezi faţa.



A mai trecut un an fără iubirea noastră,

dar şi azi privim spre aceeaşi fereastră,

în suflet ne va rămâne mereu deschisă,

şi-obloane vom trage când viaţa-i tristă.



A…

TEMERARII IUBIRII



Motto: Doar temerarii iubirii ating culmile fericirii -Maria-Ileana Tănase



Iubirea-i minunea lumii, pe-acest pământ,

din iubire devenim fiinţă şlefuită-n cuvânt,

dar hăţurile vieţii au rămas tot mai scurte

şi prin înţelepciunea vârstei visez la multe.





Dincolo de…

LUNĂ PLINĂ DE CRĂCIUN ( rondel )

Lună Plină eşti divină,

de Crăciun te-ai rotunjit

şi-ţi stă bine dodolină,

parcă-i fi pentru-mpeţit.

DE MOŞ CRĂCIUN



Ninge -n noaptea asta cu amintiri din copilărie,

de atunci au trecut multe ierni, dar emoţia-i vie,

printre fulgii de-argint o umbră se joacă zglobie,

toate-au rămas azi doar trecut, dor şi nostalgie.

Aud ca prin vis colindătorii îi simt în toată fiinţa,

gândul face pârtie prin nămeţii din…

NINGE CA O RĂZVRĂTIRE

Ninge dor cu dor ca o răzvrătire

şi-altă iarnă viscoleşte peste noi,

s-au aplecat copacii de mâhnire

că nu găsim cărarea pentru doi.

MONUMENT DIN CUVINTE

Este plină iarnă prin toamna mea pustie

viscoleşte duşmănos, iar visu-a-ngheţat,

astăzi, toate sunt, doar dor şi nostalgie,

un anotimp din care şi speranţa-a plecat.

ŢI-AM SĂRUTAT SUFLETUL

S-au schimbat multe anotimpuri în calendar,

şi peste arcul timpului ai rămas preţiosul dar, 

gândurile tale-mi sunt ca lumina unui felinar,

eşti destin hărăzit şi m-ai-nveşmântat cu har.

COPAC FĂRĂ SOARTĂ

Sub zidul tăcerilor te trăiesc în fiecare noapte,

din cărămizi răzbat şoapte de dor strangulate,

timpul oftează, iubitule, când nu găseşte clipa

iar demult mi-am frânt în zbor înşelător aripa.

Nimic nu s-a schimbat în suflet, prea bine ştiu

şi prin pădurile crescute într-un imens…

BINECUVÂNTAT AN



Deseori, căutăm refugiu pe cărările trecutului

şi-ntâlnim gândurile odihnindu-se-n neuitare,

sufletul aşteptând parcă, răsăritul prezentului, 

iar fiorul poetic ne cuprinde într-o-mbrăţişare.



Gândurile alunecă prin cuvinte ca şi arcuşul

pe corzile de vioară, iar poemul prinde aripi,

răcoreşte travaliul suferinţei, ca nişte stropi,

iar…

IARNA ŞI-A AMINTIT



Frunzele tremură în bătaia vântului furios

copacii s-au resemnat de-atâta-ntomnare,

sus pe cer plutesc nori pufoşi, gri-albicios,

sporesc frigul, căci iarna nu-i o-ntâmplare.



Ceaţa-nfăşoară zarea cu pâcle vâscoase, 

iar frunzele-amorţite au uitat să fosnească 

după coline razele soarelui, neputincioase,

se destramă uşor dar fără să se…