Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Veronica Șerban's Blog (127)

Vina de a fi furat

Iar am furat cireșe, măicuță, nu mă cerți?!

Îmi vreau ca ieri pedeapsa; ca ieri vreau să mă ierți.

Sub lacrimă fierbinte să fac zeci promisiuni

Că nu mai fur, dar știi că mint de-ngheață-n foc tăciuni.

Un sân de nuci, măicuță, ast’ toamnă am furat,

Hai, ceartă-mă cu milă și plângi că m-ai certat!

Și roagă-te la Domnul meteahna să-mi dispară,

Iar eu să uit că-ai plâns și iar să fur pe seară.

O poală de gutui cât luna, mari și…

Continuare

Adăugat de Veronica Șerban la Aprilie 17, 2021 la 9:56pm — Nu sunt comentarii

O altfel de iarnă

Iubite, în orașul nostru a revenit iarna;

Doar tu ai uitat drumul de-ntors.

Rupe, aruncă de pe tine din lut haina

Și vino să vezi cum ninge, ninge frumos!

Un clopot mai sparge tăcerea pe-afară;

Sar fulgi speriați cum pui ieșiți din găoace.

Iubite, în orașul cărunt e-o iarnă bizară

Cum nu a mai fost și-l are pe vino-încoace.

‘Nadins am lăsat aseară luna aprinsă,

Mulțime de stele, armate de pași,

Te ia după ele să vezi cât…

Continuare

Adăugat de Veronica Șerban la Aprilie 7, 2021 la 7:30pm — 2 Comentarii

Doamne, Doamne, dormi?

Doamne, Doamne, unde ești?!

Hai, vino, că vreau să te întreb ceva!



În fiecare dimineață o văd pe bunica luând câte o înghițitură din sticla aia butucănoasă, pictată cu albăstrele delicate pe codițe subțiri, pe care o știu tot pe jumătate și niciodată plină de când m-am născut eu.

Cum, nu știi care sticlă? Aia de pe servantă, de lângă icoana de la ea din cameră...

O pândesc prin ușa crăpată cum dă ochii peste cap, bâiguie ceva în legea ei, se uită în tavan,…

Continuare

Adăugat de Veronica Șerban la Aprilie 6, 2021 la 9:00pm — 1 Comentariu

Ce mai faci, cum o duci

Plouă, plouă și iar plouă,

Sufletul se-mparte în două;

O parte țipă: -Vreau pe-afară,

Dor îmi e de primăvara!

O alta, tristă ca o ploaie,

Stă închisă în odaie.



Ce mai faci, cum o duci?



La vârsta asta încă te joci de-a dragostea?

De când te-ai depărtat, n-ai mai crescut, iubirea mea?

Pe-ascuns ai luat azi noapte cheia fericirii

Și m-ai lăsat izbeliștii, să bat la porțile iubirii.

În vis mă chemi să-ne-ntâlnim în țintirim,

Iar eu…

Continuare

Adăugat de Veronica Șerban la Aprilie 3, 2021 la 10:56pm — 6 Comentarii

Foaie verde de zefir ( poezie de seară)

Nici nu mai știu în care zi

mi-am văzut ultima dată iubirea pe stradă-

ningea, ori ploua, nu mai știu,

era început de vară, tuna, fulgera,

oricum toate anotimpurile au venit de-a valma-

în urma ei de-un lanț îmi târâia inima

și-mi striga:

nu mai beau jeratec, draga mea, bea-l tu pe tot, dacă poți!

Ce mână albă și uscată,

ce gleznă într-atât de delicată

și ce fel de genunchi avea aceea

cu ochii întunecați care mi te-a furat,

că sunt…

Continuare

Adăugat de Veronica Șerban la Aprilie 2, 2021 la 10:08pm — 2 Comentarii

Aseară, pe la șapte și ceva

Aseară, pe la șapte și ceva,

Timidă se arătase primăvara

Cu sânul plin de aurite micșunele,

De tinere zambile, cochete, curățele.



Parfum de nopticoase* în urma ei

Împrăștiase domnișoara pe alei.

La gard tresare scârțâind nervoasă

Din somn trezită banca, somnoroasă.



Un smoc de iarbă bătrân și ciufulit,

Ca un moșneag de babă-ades bodrogănit,

Își mătură bucata lui de moșioară

Încetișor, cu barba ruginită și… Continuare

Adăugat de Veronica Șerban la Aprilie 1, 2021 la 10:35pm — 6 Comentarii

Pastel

(prozopoem)

Era o dimineață așa cum ar fi fost la începutul începuturilor,

bogată, afânată, cuibărită într-un cer fraged și albastru.

Venită dintr-o luncă noroioasă cu primele ceasuri,

o mână nevăzută înfrigurată, îi mulgea țâțele și

pe fruntea arsă a munților o ceață lăptoasă, leneșă, se scurgea.

Văi adânci, golașe și pofticioase

înghițeau liniștea molfăind-o încă adormite.

Udă-n spate, retrasă sub baldachinul întunecos de…

Continuare

Adăugat de Veronica Șerban la Martie 25, 2021 la 8:30pm — 1 Comentariu

Ție ( Poem nenumerotat)

Ție,

cea trecută mândră prin viață, sau umil

abandonată, sau dată uitării într-un azil

vizitată doar joia sau

niciodată;

care nu ai apucat decât o nuntă

cea cu pântecul sterp ori roditor fost odată

care plângi puțin și ierți mult

sau care ai uitat să mai plângi și ierți tot

care aștepți să primești scrisori

și ele nu mai vin.

Ție,

cea care te învinovățești pentru toate

căreia îi stau bogate fraze în buze veștejite

dar…

Continuare

Adăugat de Veronica Șerban la Martie 9, 2021 la 9:51pm — 1 Comentariu

Nostalgie

A fost odată un tărâm, cândva, demult,

Iar Bunul Dumnezeu n-a fost deloc avar

Când raiul coborâse, acolo, pe pământ,

Dar eu, copil fiind, de unde s-am habar...



S-au dus pe rând, de parcă s-au vorbit,

Ai mei în țintirim; s-au dus să-ngrașe

Din mustul lor un trandafir pipernicit

Lăsând în grija vântului odăile golașe.



Sărmane garduri cu dinții țin hotarul

Să nu se risipească-n vânturi bătătura,

În lutul gălbejit le-a putrezit…

Continuare

Adăugat de Veronica Șerban la Martie 7, 2021 la 4:00pm — 2 Comentarii

Cum, oare, poți trăi așa

De ziua voastră, sensibili creatori de emoții răscolitoare în vers sau în proză:



Cum, oare, poți trăi așa



Arzândă frunte, ah, mâna îți miroase acut a poezie!

Cu verbul A IUBI clădești imensul univers.

Din fiecare deget îți saltă îndrăzneț un vers;

Ca mieii cei zburdalnici primăvara în netedă câmpie.



Și ce frumoși sunt ochii tăi albaștri...

Cu tot seninul calm pământul invadează.

Nici nu-ndrăznesc să-ntreb la ce visează;

Bolnavi de…

Continuare

Adăugat de Veronica Șerban la Martie 3, 2021 la 5:56pm — 2 Comentarii

Țucă-mă, bade Vasile

Nu sta, bade, rece stâncă,

Vine altul și mă țucă

Pe gură, pe ochișori,

Când merg la cules de flori.

Lumea, ca să nu ne știe,

M-ai țuca sub pălărie.

Pe furiș, pe sub basma,

Calde sărutări ți-oi da.

Țucă, bade, gura mea

Jurământ când fac cu ea.

Cum și eu a ta guriță

O sărut sara-n portiță.

Nu privi că-s mărunțică

Cât un fir de levănțică,

Ia-mă-n brațe, țucă-mă

Lung, năuc, cu patimă!

În…

Continuare

Adăugat de Veronica Șerban la Februarie 24, 2021 la 6:04pm — 5 Comentarii

Gările lumii

( Poem nenumerotat)

Aseară, când te-ai lepădat de mine,

de frig ce îmi era credeam că inima o să facă pneumonie.

De-aseară,

pe sub cerul fără de nici o culoare,

mi-au rămas toate gările lumii numai mie

cu sălile reci de așteptare.

Azi noapte toți meteoriții universului mi-au căzut în cap;

în nici o amintire cu tine nu mai încap.

M-am pus rău cu lumea,

bolborosesc în limbi necunoscute,

mi-am făcut dușmani.

*

Aștept o liniște…

Continuare

Adăugat de Veronica Șerban la Februarie 18, 2021 la 9:17am — Nu sunt comentarii

Despre gânduri care dau pe-afară

(Poem nenumerotat)

Vai, vai, vai,

dacă ajungi prea devreme, unde o să stai?!

Și nici nu știi ce ai să faci cu atâta timp...

Acolo timpul trece greu, ca pe muntele Olimp.

Ai să urci pe vârfuri atât de aproape de soare,

dar lui să se ridice nu-i trebuie nici o sărutate.

Acum, dacă tot ai să pleci, ce ai să faci pe acolo?

Ai să te apuci de brodat nori transparenți,

sau ai să încondeiezi boabe de rouă?



Din peisajul ceresc în…

Continuare

Adăugat de Veronica Șerban la Ianuarie 27, 2021 la 9:30pm — 1 Comentariu

Când umblam desculță

( Poem nenumerotat)

 Mă faci să reiau povestea de la cap, stimată gaură din ciorap.

 Pe vremea când umblam desculță, trebuie să mă crezi, nimeni nu mi-a construit un avion cu motor. Am zburat cu unul din lemn la bâlci. Îmi aduc aminte perfect de atunci; da, da, când am avut gâlci. Mama visa să mă facă aviator. Eu nu țineam morțiș, așa că i-am zis și ei și tatălui nu, nu, nu vreau nici în ruptul capului!

Nici de cai înaripați nu am avut parte. Deja aș fi visat mult…

Continuare

Adăugat de Veronica Șerban la Ianuarie 8, 2021 la 11:00pm — 5 Comentarii

Tăcerea

De când măicuța de noi s-a-îndepărtat

În casa noastră o tăcerea neagră s-a mutat.

Stăpâna a făcut lumina tot mai joasă

Și doar podeaua să o privim ne lasă.

Suflare rece, aspră, împrăștie prin casă;

Sărmanele bucate au înghețat pe masă.

Pe locul mamei oarbă stă; și toarce lână;

Din trupu-i țâr fusul sfârr, sfârr, nu-îngână.

În jurul mesei pe toți ai casei ne adună.

Rupând din ea, amar ne dă, câte-o fărâmă,

Iar noi schimbăm priviri…

Continuare

Adăugat de Veronica Șerban la Ianuarie 5, 2021 la 7:33pm — Nu sunt comentarii

Poem nenumerotat ( de vorbă cu viața)





De vise nu-s departe în lumea mea aparte

De când o nouă iarnă peste mine a nins.

Pe sub mormăituri incoerente, tot mai lividă,

Mă-mpăunez că mai frumoasă mi-s

Decât oricare altă creatură zidită ca la carte,

Decât o Afrodită, privindu-mă-n oglindă.



Precum mărgica scăpată din șirag

În sânul meu cu mere zbârcite, pădurețe,

S-a dus încă un an în miez de noapte;

Un fulger argintat trecut prin cer zigzag.

Să nu mă umplu rău de…

Continuare

Adăugat de Veronica Șerban la Ianuarie 2, 2021 la 9:30pm — 1 Comentariu

Mâine frământ zăpada

Mamă, o să frământ o pâine

Din făina ce ai lăsat,

Să-mi ajungă mâne, poimâine,

Până te întorci în sat.

Dragoste, doi pumni am pus.

Prinsa-n cuib dorul maia*.

Teamă un strop, am pus de ajuns

Plânset, sau mai trebuia?

Să-ți trimit, vrei, o bucată

Caldă, abia scoasă din cuptor?

Cum vii tu? Pe-afară-i zloată...

Și-un vifor vătămător!

Mamă, ca să nimerești ograda

Pe-așa chiciură căzută,

Mâine în zori frământ…

Continuare

Adăugat de Veronica Șerban la Decembrie 14, 2020 la 10:45pm — Nu sunt comentarii

Voi, mamă, nu ați fost săraci

Așa e, mamă, că voi n-ați fost săraci?

Hei, recunoaște tu, când erați nouă frați

Doar masa era mică iar mămăliga un soare

Era, cât roata carului și ajungea la fiecare.

Hai, spune, podul casei neîncăpător era?

Pocnea de nuci; la grindă menta vă zâmbea.

Ce să mai zic de perjele uscate, afumate...

Așa-i că nu ați fost săraci și ați avut de toate?

Pe lângă gard, îți amintești în glugile-aurii,

Era o forfoteală de mâțe, de șoareci…

Continuare

Adăugat de Veronica Șerban la Decembrie 9, 2020 la 8:33pm — 2 Comentarii

Doamne, Doamne, dolmi?

-Doamne, Doamne, dolmi?... Nu dolmi?... Mai ții minte seala aceea când îmi doleam să te învăț lugăciunea cu Îngelașul? A tlecut aploape un an de atunci. Mama e tale mândlă de mine că am mai clescut. Mă laudă la toți colegii ei de la selvici că sunt băiat male, dal eu tot mă lovesc de colțul mesei. Nu te mai întleb dacă ai învățat lugăciunea, că sunt sigul că o știi și cu ochii închiși. La vâlsta ta al fi lușinos să nu o știi.



Mi-e dol de Alina, Doamne. Și de doamna de la glădi;…

Continuare

Adăugat de Veronica Șerban la Decembrie 7, 2020 la 9:09pm — 3 Comentarii

Poem nenumerotat

(Despre nimicuri)

”Nu mă mai înghesui între scândurile din gard aiurea, dă-mi pace. M-am urzicat toată. Și mă zgârie până la sânge și tufa asta nesuferită de zmeură. Ți-am zis că nu știu a săruta, mă tânguiam eu”. Dar el nu și nu, nu se lăsa înduplecat de rugăminți. ”Las că înveți, mi-a spus, nu-i cine știe ce filozofie, e un nimic”. Mi-a arătat cum să-mi desfac brațele amorțite, să le așez curcubeu în jurul gâtului său. Dacă le-aș fi lăsat încrucișate îmi zdrobeau sânii; ar fi țâșnit…

Continuare

Adăugat de Veronica Șerban la Iunie 13, 2020 la 12:12am — 5 Comentarii

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->