Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Veronica Șerban's Blog (87)

Învățătoarea

Prima învățătoare a plecat puțin în ceruri;

Predă lucrul manual, bunele maniere, îngerilor.

Ce degete neîndemânatice ai, îmi zicea,

Nici acul între ele nu vrea să stea, dar pânza…

A luat în pripă papiote colorate din viață,

Iglița*, sucitura* de lână și-acum îi învață

Pe alți aiuriți, cum ca mine cu capul în stele,

Să înșire, doi câte doi luceferii pe andrele,

Să-mpăturească norii, să nu mai stea vraf,

Să șteargă sfinții la ochi…

Continuare

Adăugat de Veronica Șerban la Iunie 13, 2019 la 11:00pm — 2 Comentarii

Suntem praf de sori

Nu suntem în icoane pe lângă nici un sfânt.

Pe după umeri strâns nici o bucurie nu ne ține.

Nu suntem refrenul demodat al unui dulce cânt,

Doar părticele de praf din sori suntem, mulțime.

Ne aduni, Doamne, în colecții în sânu-ți ierbar.

Ni se strivesc aripile între frunze prin presare

Și deodată cu noi mușuroaie de vise dispar.

A ușă trântită sună sentința, ori a îmbătătoare salvare?!

Precum cei plecați mă întreb la rândul meu,…

Continuare

Adăugat de Veronica Șerban la Iunie 13, 2019 la 12:00am — Nu sunt comentarii

Unde sunt toate câte au fost

Pe unde-i dusă vara, toamna, iarna

Și primăvara, pe unde-i rătăcită ?

Cine le iese-n cale spre a le întâmpina

În pumn cu sare și-un dumicat de pită?

Unde-i pădurea cu cetina ei verde,

Unde-s păstorii, unde-i turma lor,

Unde e cerul? Nici el nu se mai vede

Sub lacrima amară uscată de un dor.

Unde-i izvorul dulce, săltăreț din fire

Ce albe pietre mângâia în fugă,

Unde sunt pașii ce calcă-n șovăire

În căutări de noaptea…

Continuare

Adăugat de Veronica Șerban la Iunie 11, 2019 la 3:00pm — 3 Comentarii

Poem nenumerotat

Domnului profesor, dar nu cu dragoste

Îmi striveai furnicarul de vise din fiecare vacanța de vară.

Penița de aur din condei scuipa cu sânge numai note de doi; corpuri străine, se îndesau în rubrica mică, dreptunghiulară, ca ouăle de păduchi ciorchine stăteau, gata, gata să dea pe afară. Cum naiba se făcea că numai pe teritoriul dumitale se prăseau* nu știam să explic celorlați din jur când uimiți mă întrebau.

Din toată clasa aceea plină de suflete…

Continuare

Adăugat de Veronica Șerban la Iunie 5, 2019 la 10:14pm — 3 Comentarii

Scorul tresăririlor

Se alintau pe covorul de iută al bunicii tălpile goale

călcâiul se îndesa în el, degetele mângâiau țolul moale

erau ca la ei acasă, de ce ar tresări…

nici în puf, nici pe mohair bunica nu mă culca

lăsa pisica să-mi lingă mâna până se sătura

eram eu mai pisică decât ea, de ce aș fi tresărit…

toamna se ascundea în pod lângă Hopa-mitică,

îl găseam doar pe el vara următoare ghemuit într-o ulcică,

ea dezghioca nuci, suna clopoțelul, ca…

Continuare

Adăugat de Veronica Șerban la Iunie 5, 2019 la 12:00am — 3 Comentarii

E ceas de iunie

E ceas de iunie cu flori de maci

Când firul ierbii mușcă de călcâi,

Când toate buruienile sunt vraci,

Iar lângă ele tronează zâna păpădii.

E ceas de iunie, e ceas de sărbătoare.

Zâmbiți, pe lângă prunci, părinți frumoși,

Zâmbiți copilului, cea mai gingașă floare,

Și mulțumiți că sunteți norocoși.

E ceas de iunie; să plouă cu iubire

Cum mai mereu să plouă ar trebui

În lumea asta aleasă, într-o zăpăcire

Inunde-vă…

Continuare

Adăugat de Veronica Șerban la Iunie 4, 2019 la 3:00pm — 4 Comentarii

Fă, Doamne, ceva

Asmut întrebarea ce n-are răspuns.

Și hărțui urcarea ce-i doar numai dus.

Și caut pricină că timpul, vai!... trece.

Și sudui întruna, desfac firu-n zece,

Turbată alerg, scârbită-s de zgomot.

De-ar fi doar o toană, dar asta nu-i tot.

Și plâng și mă zbat și-s foc de furie,

Mi-e tulbure mintea de-atâta mânie.

Prin gânduri război, nici vorbă de pace;

Armură de piatră vrea trupul să-mbrace.

Dă-mi, Doamne, o mască, sătulă-s de…

Continuare

Adăugat de Veronica Șerban la Mai 17, 2019 la 9:48pm — 3 Comentarii

Când ai să mă pierzi din ochi

Când ai să mă dezvelești cu privirea

sub carnea mea

o să-mi rămână la orizontală coloana

catargul pietrificat cu inele unul lângă altul

după care se va înșuruba rădăcina de pir

o să te cert

că m-ai pierdut din ochi

și nu mi-ai răsădit în inimă un fir de trandafir.

Când ciocanul îmi vei suda de nicovală

scărița va rămâne pentru furnici

ele nu cunosc frici

nu sunt sensibile ca mine la muzicile pământului

socializează

îmi aduc…

Continuare

Adăugat de Veronica Șerban la Mai 7, 2019 la 10:37pm — 3 Comentarii

Joimarița

Taina spălării

 

Mă pot eu, oare, apleca

atât de dulce

atât de jos

până la pământ

să pot cuprinde

să pot spăla

noroiul, praful

altor tălpi

cu toată inima

spre curăția altcuiva

fără a-mi păsa de murdăria

de pe încălțarea unui careva

când îmi vizitează casa?

 

Sunt eu în stare

să pot sta

atât de aproape

încât să pot îmbrățișa

cu toată…

Continuare

Adăugat de Veronica Șerban la Aprilie 25, 2019 la 10:53pm — 2 Comentarii

S-a împrimăvărat, măicuță

Vântul suflă-n muzicuță

Blând dând tonul la-nflorire.

Vin cocori să-ți dea de știre,

S-a-mprimăvărat, măicuță!

Din călcâi până la coate,

Îmbrăcându-te-n petale

Mov pe trupul dumitale,

Cresc zambilele moțate.

Ieri, din firul tău de geană,

A zvâcnit o panseluță.

S-a-mprimăvărat măicuță!

Cât credeai că ține-o iarnă?

Nalt cât tocul la ghetuță,

Fiul pirului cel rău

Îl ții azi în locul meu

Strâns la sânul…

Continuare

Adăugat de Veronica Șerban la Martie 28, 2019 la 9:13pm — 1 Comentariu

Ziua cucului ( Buna Vestire)

Frunzulică de urzică

Auzi cucul cum se strigă

Tot pe nume, tot pe nume,

Parcă-ar fi singur pe lume.

Șade trist pe ram de nuc,

Cum stă-n codru cel haiduc,

Nu-i răspunde nici o cucă*,

Frunzulică de urzică.

Cucul, fost-a uliu iarna,

Dar acum schimbându-și hrana

S-a schimbat pasărea-n cuc.

De-aia strigă ca năuc.

Cuca* lui i-o da de știre,

În zi de Buna…

Continuare

Adăugat de Veronica Șerban la Martie 25, 2019 la 2:30pm — 1 Comentariu

Dimineață de primăvară

În calda primăvară toți pomii, ca nebunii,

Au explodat în floare; din urmă vin salcâmii.

Alt gust ar-vrea de viață să prindă firul ierbii

Când peste ea în turme păși-vor mândri cerbii.

Vin ciutele-nsetate să se-adape, una câte una,

Pe sub copite sprinten tot răscolind țărâna.

Plâng sălciile bătrâne, de mâți* se-apleacă grele,

De-așa o fericire nu-și mai încap în piele.

Izvoarele năvalnic se dau de-a berbeleacul.

Din sâni urzici…

Continuare

Adăugat de Veronica Șerban la Martie 24, 2019 la 4:00pm — 1 Comentariu

Marea avuție

Un copil al tău sunt, Doamne,

Tu m-ai îmbrăcat cu toamne.

Cât îmi dai din primăveri

Strâng în suflet mari averi.

Ai sădit în mine-o lume

Ce-ndrăznește-a face, -a spune.

Aripilor le-ai dat zbor,

Doar în inimă-ai pus dor.

Când învii verdele-n frunze

Cântec îmi strecori pe buze

Și, să simt că-s tot mai vie,

Drag mi-a dat de poezie.

Și tristeți mi-ai dat sub cer.

Eu, copil, învăț să sper.

Cugetând…

Continuare

Adăugat de Veronica Șerban la Martie 21, 2019 la 8:30pm — 4 Comentarii

Marea procopseală

M-am procopsit cu-un car cu amintiri,

Numai de el mă văd preocupată.

Brusc respirația mi-e scurtă, șuierată,

Mi-e tot mai greu să fug de ispitiri.

Am o relație intimă azi cu cerul,

Dar de pământ cu trupul sunt legată,

Îmi ia în grijă câte-o nestemată

Iar eu rămân să fac pe grănicerul.

Mă-nvață frica să devin o hoață,

Să fur mă-nvață extazul dintr-o clipă,

M-așteaptă o albă pagină într-o risipă

Să-i dărui ei tristețea ce…

Continuare

Adăugat de Veronica Șerban la Martie 18, 2019 la 8:27pm — Nu sunt comentarii

Primăvară catifelată

Întinde mâna și trage norul acela mai deoparte

Nu vezi că s-a făcut atât de noapte

Încât nici umbra nu mai știe de cărare

Și nici de unde soarele răsare?

Și ploaia, ploaia dă-o peste fruntea unui munte

Cheamă un vânt câinos să o asmute;

N-o vezi cum fulgeră? N-auzi cum tună?

Uitat-am cum arată vremea bună.

Ridică răsăritul în vârfuri de picioare.

Iar asfințitul, mută-l mai la vale.

Dezgheață sângele, mai dă-mi din…

Continuare

Adăugat de Veronica Șerban la Martie 6, 2019 la 5:30pm — 5 Comentarii

Să vină, să vină Primăvara

Zgândăriți de-o rază caldă,

dându-și coate sub zăpadă

Ghiocel și Ghiocea

simțind că le vine vremea,

n-au răbdare să mai stea

pe sub plapuma de nea.

El timid, ea în papuci,

amândoi un pic năuci,

se privesc nedumeriți:

- Oare-om fi bineveniți,

sau, sosit-am timpuriu?

Tot privind în jur, sașiu,

spune tânărul: - Nu știu!

Baba Iarnă încă-i ici,

încălțată în opinci,

nu se-ndură să dezbrace

ale ei zeci de cojoace.

-…

Continuare

Adăugat de Veronica Șerban la Martie 4, 2019 la 6:28pm — 3 Comentarii

Cum, oare, poți trăi așa

Azi mâna îți miroase acut a poezie,

Pe fiecare deget îți saltă îndrăzneț un vers

Ca mieii cei zburdalnici ce saltă pe câmpie,

Cu verbul a iubi clădești imensul univers.

Și ce frumoși sunt ochii tăi albaștri...

Cu tot seninul calm pământul invadează,

Nici nu-ndrăznesc să-ntreb la ce visează

Când pe ai mei îi știe cei mai aproape aștri.

În palma ta cum o poiană fermecată

Secundele-n-adins se lasă pe tâmple sărutate.

Mai…

Continuare

Adăugat de Veronica Șerban la Martie 3, 2019 la 7:00pm — 3 Comentarii

Mărțișor

De cum zorii s-au ivit

Mândre fete au împletit

Un fir alb curat de nea

Şi-altul roşu catifea.

Răsucit-au fir de dor

Într-un şnur de mărţişor

Să vestească el pe seară

Că e timp de primăvară.



Îl aruncă hăt în zare

Înspre păsări călătoare

Să ne ia negrețele,

S-aducă albețele.

Îl leagă de-un trandafir

S-aducă noroc nu chin,

De deochi să ne ferească

Viața mult să ne iubească.

De femeie, de…

Continuare

Adăugat de Veronica Șerban la Martie 2, 2019 la 11:00am — 2 Comentarii

Te iert

Te iert chiar dacă timpul nu ne iartă

Gândul dușman ascuns adânc în noi

Ce inima despică cum ramul din altoi

Cu vorba grea scrâșnită într-o șoaptă.

Prin amintiri găsit-am numai zloată .

Le-aș vrea spălate cu torențiale ploi

Când iert, dar timpul nu curge înapoi

Să-împrăștie furtuna grea, iscată.

Îți iert și pașii rămași pe veci strigoi

Iar zâmbetul, ți-l trec de acum la ticuri.

Mai iert și neputința visului în…

Continuare

Adăugat de Veronica Șerban la Februarie 26, 2019 la 9:42pm — 5 Comentarii

De ce ți-aș fi eu ție dragă

De ce ți-aș fi eu ție dragă,

Eu cea cu buza ca de fragă,

Norocul prins din păpădie,

Așa cum numai tu-mi spui mie?

Cu umerii mărunți cât nuca

Ți-alerg prin gânduri ca năluca.

Cu trup subțire de zvârlugă

Poveste-ți sunt cât noaptea-i lungă.

Iar când dă floarea de cais

Mi-s mai frumoasă ca un vis

Și strălucesc peste zăpezi,

De dragul meu te-naripezi.

Te cert, apoi cu drag te iert

Și strâns te țin din…

Continuare

Adăugat de Veronica Șerban la Februarie 25, 2019 la 9:00pm — 5 Comentarii

© 2019   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

--> /********* ********/