amintiri temporale din faptul serii
"Doamnă", tot îmi dai târcoale,
Cine, oare, te-a trimis?
Nu sunt pregătit acuma
Să mă duci în Paradis
Te invit puțin în casă,
Ca să vezi că nu mă tem;
Îți sevesc şi o pălincă,
La o vorbă să o bem
Uite, colo, o țigară,
De la una n-o să mori!
Îți dau şi o cafeluță,
După aia... poți să zbori
Haide, facem o partidă
De şeptic sau tabinet?
Eu pun la bătaie viața,
Tu-mi…
Adăugat de Florin Alex Petrache la August 30, 2020 la 7:30pm — Nu sunt comentarii
Trăim vremuri agitate,
Viața este tot mai tristă;
Ne strivesc grijile toate,
Iubirea cât mai rezistă?
Lăsăm (totul) "mai târziu",
Până viața se termină
Ne trezim într-un pustiu,
N-avem timp pentru hodină
Ce visezi, nu mai sunt vise,
Dragostea-i obositoare'
Speranțele-s compromise...
Lumea noastră, încet, moare
Mă simt tot mai obosit,
Inima-i plină de riduri;
Toate'-n…
Adăugat de Florin Alex Petrache la August 11, 2020 la 3:00pm — Nu sunt comentarii
Soarele, cu paşii leneşi, se agață iar de cer,
Eu de mult am deschis ochii şi privesc la el stingher ;
Se uită ciudos la mine, i-am luat-o înainte...
Îmi este puțin ruşine, cum îți este de părinte
Dinspre teiul de la poartă, un parfum îmbietor,
Mă transformă, dintr-o dată, într un fel de Zburător!
Stau cu poza ei în mână, alergând prin galaxii,
Şi la gândul întâlnirii, sunt lovit de ataxii
Gândurile iar mă poartă…
ContinuareAdăugat de Florin Alex Petrache la August 3, 2020 la 8:00am — Nu sunt comentarii
İzbeşte noaptea-n geam, nervoasă,
E-atâta linişte în jur;
Eu stau pierdut în vechea casă,
La becul unui abajur
E doar un bec într-o odaie,
C-un tremur galben spre roşcat;
Mai e şi-o sobă obosită,
Şi-o masă dintr-un fier forjat
Un scaun, văd, cu trei picioare
Şi o corlată obosită;
Mai văd şi un caiet de şcoală,
Având coperta prăfuită
Caietu-l iau de pe corlată,
Aşa…
Adăugat de Florin Alex Petrache la Iulie 6, 2020 la 7:00pm — 3 Comentarii
ANEI
Las fereastra larg deschisă, ploaia dă să intre-n casă,
Mă izbește cu putere, dară mie nici că-mi pasă.
Muzica, discret am dat-o și rămân în contemplare...
Adierea dimineții mă îndeamnă la visare
Stau stingher pe-al meu fotoliu, obosit de prea mulți ani,
Las privirea să îmi cadă peste tinerii castani;
Gândurile mă tot poartă printre astre solitare...
Vreau sa plec din astă lume, spre noi spatii…
Adăugat de Florin Alex Petrache la August 26, 2019 la 3:30pm — 2 Comentarii
Anei
În dragoste am fost lunatic,
trăindu mi viața printre stele
și-acum sunt tot un singuratic
doar eu... cu gândurile mele
Mi-ai fost mereu o călăuză
prin lumea asta levantină;
și, dacă-n versuri îmi eșți muză,
în vis și-n gând îmi eșți regină
Neîncetat îmi eșți în minte,
de aceea-ți scriu vers după vers;
când nu voi mai avea cuvinte,
voi ști... din…
Adăugat de Florin Alex Petrache la Iunie 8, 2019 la 5:30pm — 4 Comentarii
Anei
Dintre visele frumoase care le aveam odată,
Am rămas doar cu nopți albe... n-am crezut-o niciodată!
Palid, la umbra ferestrei, o aștept iar să apară,
Chiar și vântul o așteaptă printre plete să-i dispară
Nu mai vine pe la mine, după-atâția ani și ani,
Oare i s-a stins văpaia, precum lava din vulcani?
Unde-i este râsul sprinten, dintii ei strălucitori,
Unde-i…
Adăugat de Florin Alex Petrache la Mai 4, 2019 la 7:00pm — 1 Comentariu
- 3 -
Anei
Îți scriu și-acest poem în van?
Destinul mi-e din nou avan?
Mă-ntreb: În câte veșnicii,
Voi mai rămâne-n pustnicii?
De-aș șți că va mai exista
O dragoste ce-ar rezista,
Eternitatea-ar fi ușoară,
Ce-n nemurire se măsoară
De mine nu eșți prea departe,
Un Univers ne cam desparte;
Și-n…
Adăugat de Florin Alex Petrache la Mai 3, 2019 la 4:00pm — 2 Comentarii
Aseară, dormind în pat
(Că mai dorm și pe covor)
Sticla din mână-am scăpat
Și era un vinișor...
Off, s-a scurs totul din ea
(Îmi venea, tare, să plâng)
Vai, vai, vai, ce mai belea...
N-am putut nimic să strâng
Stai, mai e o picătură
(Știți ce o să fac cu ea?)
O las să îmi pice-n gură...
Așa,-ntins pe canapea
Aș mergee la un "Non stop"
(Nu este lucru…
Adăugat de Florin Alex Petrache la Ianuarie 27, 2019 la 5:00am — 3 Comentarii
Printre ochiuri mici de geamuri, eu privesc a mea grădină,
Țîn minte, era frumoasă, plină cu sute de flori;
Și astăzi mai simt mireasmă de bujori și de sulfină
Ce m-a trezit dimineața de atâtea mii de ori
Acum stau cu amintirea, fiindcă timpul nu ne iartă,
Căci la casă bătrâneasca, cea ascunsă printre plopi,
Nu mai e ce-a fost odată, nu mai vezi nici flori, nici poartă...
Parcă, ocoliți de vreme, mai găseșți câțiva pomi…
Adăugat de Florin Alex Petrache la Ianuarie 26, 2019 la 10:00am — 3 Comentarii
(Hai, sună-mă, )
Anei
N-ai mai sunat, (iar asta-mi spune multe),
Așa cum o făceai din când în când;
Sufletul meu tânjește să te-asculte...
Oare mai sunt, acum, la tine-n gând?
E toamnă în grădina mea cu vise,
Curând va fi o iarnă nesfârșită;
Vor îngheța speranțele promise
Și inima... ce-mi este răvășită
Hai, sună-mă, întreabă-mă ce fac,
De glasul tău, mereu îmi este dor;…
Adăugat de Florin Alex Petrache la Octombrie 16, 2018 la 4:00pm — 3 Comentarii
Tot atât de trist sunt,dragă mamă,
Gânduri negre, sumbre şi ciudate,
Zi şi noapte-mi vin fără de seamă,
Sufletul mi-e plin de răutate!
Noaptea când mijeşte e blestem ,
Dureros de treaz îi ies în cale;
Mi-este dor de tine şi te chem,
Sunt cuprins de doruri şi de jale.
Viaţa mi-a fost goală ca o nucă,
Eu îmbătrânesc pe zi ce trece;
Sufletul mi-e veşted, se usucă,
Sângele-mi devine tot mai rece.
Ţi-am…
ContinuareAdăugat de Florin Alex Petrache la Octombrie 15, 2018 la 7:00pm — 2 Comentarii
Neastâmpărata toamnă, trece-n goană prin livezi,
Pomii s-au golit de frunze, numai poamele le vezi.
Ziua este mult prea caldă, noaptea-i rece şi urâtă,
Păsările călătoare au plecat într-o clipită.
De la câmp se-ntorc ţăranii, obosiţi, ca vai de ei,
Îşi strâng roadele-n cămară... cartofi, ceapă şi ardei.
La ferestre-s aşezate mere, pere şi gutui,
De copii sunt rânduite făcând poftă orişicui.
Strugurii s-au strâns în butii, lăsând…
ContinuareAdăugat de Florin Alex Petrache la Octombrie 15, 2018 la 10:30am — 5 Comentarii
Anei
Din viața mea n-a prea rămas nimic,
Iar sufletul mi-e sterp și găunos;
Pe-această lume omul este mic,
Înțelegând târziu ce e frumos
Când vom muri, nimica nu mai este,
Se zice că vom trece nouă porți;
Aș vrea să șiți că totu-i o poveste...
Cine-a murit, noi îi numim doar morți
Acum m-ascund sub mantia tristeții
Că altceva habar n-am ce să fac;
Aștept să vină zorii…
Adăugat de Florin Alex Petrache la Octombrie 9, 2018 la 4:30am — 3 Comentarii
( Lina, bunica mea)
Prin geamuri huruie oraşul, e un vacarm de nedescris,
Eu mă aşez comod la masă şi mă apuc din nou de scris;
Dar zgomotele de afară pătrund prin geamurile mele,
Încerc să nu le bag în seamă, căci sunt obişnuit cu ele.
Şi cum stăteam aşa la masă, plecat cu gândul hăt - departe,
Sunt readus pe astă lume când cineva la uşă-mi bate
Eram mirat: "Cine să fie?" Fiind convins că-i o greşeală,
Mă duc să-l văd pe cel ce bate…
Adăugat de Florin Alex Petrache la Septembrie 26, 2018 la 7:30pm — 1 Comentariu
Iar adorm de dimineaţă,
Cum o fac de obicei;
Aşa îmi bat joc de viaţă...
Clar, am prea multi piticei
Câteodată beau un şpriţ,
Mintea-mi fuge peste tot;
Este ca un fel de riţ...
Mă comport că un netot
Când…
ContinuareAdăugat de Florin Alex Petrache la Septembrie 19, 2018 la 9:00am — 1 Comentariu
Toamnă rece și ploioasă,
De ce mi te dai sfioasă?
Parcă n-ai fi tu de vină,
Verdele îl faci rugină
Noaptea ești rece ca gheața,
Până vine dimineața;
Ziua, te-ncălzești ușor...
Eu te privesc din pridvor
Privesc păsări, fug de tine,
Mi-e, însă, îmi convine;
Tu-mi aduci vinul pe masă,
Ce îl beau iarna în casă
De-asta-mi placi, frumoasă toamnă,
Pentru…
Adăugat de Florin Alex Petrache la Septembrie 16, 2018 la 5:30pm — 3 Comentarii
Anei
Trecut-au unșpe' ani jumate
De când noi doi ne-am cunoscut;
Sunt unșpe' ierni, aproape-o viață...
Habar nu am când au trecut.
Pe boltă, luna opalină
Îmi face somnul agitat;
Habar nu am de ce-mi curg lacrimi
Și nici de ce sunt transpirat...
Se-arată zorii diminețîi,
În somn, iubita mea zâmbește;
Habar nu am la ce visează...
La cine, oare, se…
ContinuareAdăugat de Florin Alex Petrache la Septembrie 7, 2018 la 9:30am — 4 Comentarii
Pe un cer roșu ca para, soarele, precum un tâmp,
Perpelea întreg pământul, noi, copiii, stam pe câmp;
N-aveam unde ne ascunde, nu găseai, cât vezi, un pom,
În aceasta dogoreală, rezista "puiul de om"
Pe miriștile întinse, ne făceam covergi din paie
Să ne pitulăm de soare, Doamne ce mai vălvătaie!
Stăteam tolăniți pe haine, beam o apă clocotită...
Doar acuma bag de seama, viață noastră chinuită
Vacile…
ContinuareAdăugat de Florin Alex Petrache la Septembrie 3, 2018 la 3:00pm — 2 Comentarii
ANNEI!
Aş vrea să fiu un copăcel
Şi la fereastră ta să cresc...
Să te trezeşți privind la el,
Doar pentru tine să-nfloresc
Atunci, când geamul vei deschide,
Eu, crengile voi apleca,
Tu, cu o mână mi le-ai prinde
Şi rând pe rând le-ai săruta
Şi cine ştie, într-o noapte
Cu cer senin şi multe stele,
M-aplec să te sărut... şi-n şoapte,
Să-ţi mângâi pletele rebele
Adăugat de Florin Alex Petrache la Septembrie 2, 2018 la 2:00pm — 3 Comentarii
© 2021 Created by Lenuş Lungu.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor