În camera mea se aud şoapte de tulpini şi cuvinte de imbold, se percep culori în mişcare, nimic nu se vinde dar nimic nu se dă gratis, floarea soarelui, o ştim cu toţii, e fidelă soarelui, îl urmăreşte cât trăieşte, pe mine mă urmăresc visele zi şi noapte iar dacă le ascult, mă răvăşesc, în camera mea sună muzica Şostakovici din întâmplare şi mă face să caut o ieşire pe scara de urgenţă.



În camera mea e şi camera ta respirând a viaţă, o alternativă... îţi văd…

Peste noapte mă cheamă altfel

nu-mi amintesc versurile

doar cântecul fredonează clocotul de iasomie

bandaj şi şoapte în nume adoptate

zori moderând recensământul culorilor

nu-mi amintesc textele

doar…

Mereu ni se aştern drumuri galbene

gri sau violete

Crăciunul surprinde în alb

născut în naşterea omenirii

intenţii aruncate

pe pământ cu rădăcini

Mă acopăr cu zâmbetul tău să-mi cânte noaptea basmele copilăriei. Păşesc cu tine peste bordurile anevoioase din cuvintele tale. Opresc maşinile cu farurile stinse când trec cu tine spre amurg. Numără-mi culorile din ochi până îţi frământ inima să devină fragedă.

Cu braţele întinse trec peste prăpastia din noi şi-ţi culeg perle vechi în propoziţii asimetrice să semeni cu o primăvară dornică spre paşi şi anotimpuri rămase fără ferestre.

Mâine clădeşti crengi una peste alta să se…

http://www.youtube.com/watch?v=kI0h10_38nE



-Ce sunt instrumentele muzicale, Învăţătorule?

-Ele sunt nişte cutii sonore, care reproduc diferite sunete umane, din natură, unele ritmuri, chiar şi ţipătul sau răgetul animalelor.

-Dar muzica ce folos are ?

-Prinţesa mea, întrebarea asta este dificilă... dar am să încerc să-ţi răspund. Muzica e ca şi graiul omenesc, care exprimă bucuria, tristeţea,…

-Eu sunt prima care nu vreau să înţeleg... nu trebuie să te închizi în tine, în poezia şi  lumea ta... cu timpul tot mai greu renunţi la acest univers creat, poate chiar artificial, de unde dacă nu vrei, nu vezi dincolo de geamuri.

-Şi lumea mea s-a strâmtorat, şi pentru aceasta noi suntem vinovaţi în primul rând, căutăm liniştea, intimitatea, libertatea gândului doar pe un gazon particular, patru pe patru, unde noi suntem patronii, luminiştii, regizorii, pictorii şi din când în când ne…

dansezi şi cuvintele se caţără pe cioburi de corali

o pajişte verde veşnic brumată

atingerea începe aici

şi se săvârşeşte în altă ţară

păşeşti în gol şi te închide oglinda

să-ţi arate sinele în schimbare

atunci nu de mult

când mănuşile de box îţi aduci aminte

te culcau cu pământul paralel

cânta cocoşul oglinda se deschidea

să prinzi trenul care la fiecare pod

accelera

Ca şi cum ar atinge pasărea apa de mătase din mers să simtă temperatura, ca şi cum ai aprinde aragazul la foc minim să pătrundă căldura elementele reci, ca şi cum ai avea o singură viaţă şi vrei dragoste la desert.

Nu te grăbeşti să stingi lumânarea, să cucereşti creasta de pe valuri, stai şi asculţi zgomotele naturii, nu ataci, nu te aperi, doar stai şi asculţi din adâncul săpat în tine timbrul vocii ce-ţi străpunge timpanul afecţiunii şi al conştiinţei…

aş vrea să înţeleg

ceva de neînţeles

contrapunerea razelor solare

duşmănia universalităţii

Doamne

ai pierdut direcţia…

Bătrâna cu bastonul e în universul centrului. Acolo se întâmplă multe.

Cum e ea? O femeie de 70 de ani, poate mai în vârstă, poate mai tânără cu câţiva ani, care coboară din blocul alăturat, zilnic, dacă-i soare, mai repede, dacă-i frig sau înnorat, un pic mai târziu, dar coboară în fiecare zi, de la etajul trei, cu o periniţă într-o mână şi cu un baston în cealaltă. Se odihneşte după marea coborâre, pe banca din faţa blocului, pe periniţa apărătoare de…

Din copilărie te acaparează caruselul cu multe scaune zburătoare. Nu există nicio jucărie mai impunătoare decât caruselul. Dacă te urci pe el, nu vei uita niciodată că este prima încercare de zbor peste lume, peste tine, atunci te întâlneşti cu imagini care ar putea fi ale tale, le vezi desenate doar mental, cum simţeau nevoia strămoşii să comunice, prin intermediul…

Maşina zbura spre o mică vacanţă cu tatăl şi fiul de şapte ani. Opelul maro sidefat spinteca aerul, ceaţa se ridica somnoros din vale, locul preferat de aşternut. Văzduhul lăptos parcă îi inunda cu o îmbrăţişare forţată, dar maşina, ca un cărăbuş tenace, ieşea victorios la suprafaţă la fiecare piatră de kilometru.

S-au oprit într-un loc numai de ei ştiut şi de Dumnezeu. Li s-a deschis Valea Mureşului în toată splendoarea sa dintr-o poieniţă ideală pentru aşezarea…

-Iarăşi ne-a murit o oaie! – striga mâhnit fermierul din Nouă Zeelandă, când a deschis uşa la casa lor micuţă. -Dar ce s-a întâmplat, tătucule? - întreba unul dintre băieţi.



-Nu-mi dau seama nici eu ce le atacă, dar am observat că fiecare oaie ce a murit până acum, avea blană lipsă pe spate, cât o palmă.



-Haideţi măi băieţi la masă, v-am pregătit mămăliguţă cu lapte!- îşi chema mămuca băieţii, crescuţi şi ei mari după atâţia ani.



-În ritmul acesta nu ştiu…

Dacă petrecerea avea loc peste câteva zile o apuca studiul cu febrilitate, iar petrecerea era socotită un trofeu, indiferent dacă o prevedea reuşită sau nu, la aspectul acesta nici nu

se gândea. Dacă cheful preceda învăţatul, din nou se arunca în braţele imense

şi captivante ale cunoaşterii. Nu-i era simpatic băiatul, dar era un altfel de decor

faţă de aerul sărăcăcios al camerei din cămin. Din punct…

Ţi s-a oprit inima

şi nu vroiai să-mi spui în care colţ

Te-au atacat florile de cireş