Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite mâine

Mihail Toma's Blog (93)

Copii la indigo

   Beznă.

   De cum am dat colțul străzii și, am început să ridic dealul, observ că nici un bec nu mai luminează. Avansez în virtutea inerției deși cu o strângere de inimă. O ceață groasă mă cuprinde. Nu mai văd în față, în spate, sunt pierdut în vălătuci ca de fum și simt că sunt rupt, rupt de mine, rupt din mine... Nu-mi mai simt picioarele, ceața se rotește ca un maelstorm și, în fereastra din centrul lui, apuc să văd cum mă ridic din genunchi și-mi continui…

Continuare

Adăugat de Mihail Toma la Octombrie 19, 2017 la 12:36pm — Nu sunt comentarii

Biohazard

− Ia te uită la ăsta! Îi praf.

În lumina celor câteva becuri anemice, împletecindu-se pe picioare, un individ se aburcă cu greu pe cele două trepte ale rulotei și, moșmondind adânc, reuși să deschidă ușa. Nici nu intrase bine că ușa de dă de perete și tipul trântește un șuvoi de vomă chiar din prag.

− Îl lucrăm?

− Tu intri...

− Eu intru. Din interior se aud bufnituri și apoi un plescăit. Eu intru, nu vezi că-i varză!? Stai de șase.

În liniștea nopții se…

Continuare

Adăugat de Mihail Toma la Octombrie 16, 2017 la 6:00pm — Nu sunt comentarii

Luni... nici iarba nu crește!

Vasile era nervos. Tocmai fusese înștiințat că-i fuseseră retrase 15 ore din programul de muncă, pe motiv de lipsă de comenzi . Nevastă-sa  plecase la shópping iar el rămăsese, mofluz, acasă. Se simțea stânjenit. De obicei, venea seara acasă, după o zi de muncă și o escapadă cu băieții, nevasta-i da de mâncare și-apoi... în pat. Dacă-i mai venea, se răsucea și peste femeie...

−Tatii, îl trase de mânecă fii-su, trebuie să plec la școală.

− Și cin' nu te lasă? grăi…

Continuare

Adăugat de Mihail Toma la Octombrie 12, 2017 la 1:20am — 3 Comentarii

Suferințele lui Wang (complet)

Mă sună comandantul:

− Unde eşti?  

− Tot acolo și-s ţapăn de frig…

− Bun. Hai că ne găsim la Brio, să te dezmorţești!

 În ’Beci’…cald, ajung la separeu dând după mine haine, precum ai jupui o ceapă.

Comandantul m-a cerut de trei ori şi mereu am ieşit cu bube, ultima nasoală de tot, să mă ia din operativă…asta-i prima, mă frig la sigur.…

Continuare

Adăugat de Mihail Toma la Octombrie 11, 2017 la 4:25pm — 6 Comentarii

Suferințele lui Wang (V)

− Hai să vedem ce-i cu fantoma... Acu’ face ochi.

Explicațiile mele alambricate nu l-au convins, așa că are nevoie de acțiune.

Metodic... vorba vine, îl dezbrăcăm pe individ la pielea goală.

Nik!

Mai pipăim cu fereală pe ici pe colo... până dau de un inel. I-l smulg din mână și, brusc, capătă consistență.

− Cum te cheamă, mă? Ceara, candela și psaltirea ta!…

Continuare

Adăugat de Mihail Toma la Octombrie 10, 2017 la 1:51pm — Nu sunt comentarii

Suferințele lui Wang (IV)

Ies pe ușă cu bobița de cositor pregătită între degetul mare și arătător.

„Acu’ i-acu’. Cositor versus Viziune, ronțăi mental și o trântesc de caldarâm.”

Nu se întâmplă nimic. Fac un pas în față pre când văd venind spre mine ceva, parcă un bondar. De undeva se rostogolește un sunet gros, atât de gros cum nu mi-a mai fost dat să aud.

Bondarul se apropie pe o traiectorie perfect rectilinie și realizez că…

Continuare

Adăugat de Mihail Toma la Octombrie 9, 2017 la 11:59pm — 3 Comentarii

Suferințele lui Wang (III)

Mă primește un tovarăș căpitan sprâncenat care-mi arată cu degetul scaunul:

− Cum a fost la bulău, inginere?

− Habar n-am!

Ăsta se oprește din răsfoitul dosarului și mă privește peste ochelari:

− Ce-ai mai inventat? Că acu’ trei ani ne-ai zăpăcit, mai să ne scapi din gheare...

− N-am inventat. Pur și simplu nu mai țin minte nimic. Nu știu nici cum o cheamă…

Continuare

Adăugat de Mihail Toma la Octombrie 9, 2017 la 5:34pm — Nu sunt comentarii

Suferințele lui Wang (II)

Las baltă tot. Mă arde de-o țigară, ceva de speriat.

În bucătărie, trag bine obloanele, și aprind lumina.

„Altă viață dom’le”

Fumez cu sete cu gândul la antihristul lui madam Frăsina:

− Cum, ne-cum, omu’ nostru s-a teleportat din cameră la miezul nopții. Vocea-mi sună spartă.

 „La dracu cu toate. Sunt detectiv nu un maimuțoi de la              Întâmplări…

Continuare

Adăugat de Mihail Toma la Octombrie 7, 2017 la 1:37pm — Nu sunt comentarii

Suferințele lui Wang (I)

  Mă sună comandantul:

− Unde eşti?  

− Tot acolo și-s ţapăn de frig…

− Bun. Hai că ne găsim la Brio, să te dezmorţești!

 În ’Beci’…cald, ajung la separeu dând după mine haine, precum ai jupui o ceapă.

Comandantul m-a cerut de trei ori şi mereu am ieşit cu bube, ultima nasoală de tot, să mă ia din operativă…asta-i prima, mă frig la sigur.…

Continuare

Adăugat de Mihail Toma la Octombrie 6, 2017 la 2:00pm — Nu sunt comentarii

Chiftele și Don Profesor

Urlă toți câinii din cartier ceea ce este semn sigur că don' profesor s-a pus în mișcare.

Costică apare lejer panicat:

− Mă, n-am mai nimica în frigider...

− Nici eu, dar stai... nu te bolunzi, să vedem mai întâi ce vrea.

Apare, victorios, ignorând-o pe  Tița care-i tot sare la picioare, ne vede, și se extaziază:

− Prietenii mei! De când nu ne-am văzut, o eternitate!...

− Nici eternitatea nu mai e ce era, pre vremurile aistea, bodogăne…

Continuare

Adăugat de Mihail Toma la Octombrie 3, 2017 la 8:40pm — 7 Comentarii

Zâmbește, mâine va fi mai rău!

Eli a fost prima.

După ce s-a zbătut un pic, a spart membrana. Se văzu într-un spațiu imens a cărui profunzime era cumva estompată de lichidul translucid în care se scălda. De jur împrejur alte și alte celule își aruncau semințele vieții într-o sarabandă apoteotică.

Se restructură rapid. Undeva, în interiorul ei, cineva îi ordona. Comanda era stringentă: atacă, și a plecat la vânătoare.

În jurul său se desfășura o luptă apocaliptică. Imense structuri gelatiloase se…

Continuare

Adăugat de Mihail Toma la Octombrie 3, 2017 la 3:25pm — Nu sunt comentarii

Hammurabi

− Sunteți o persoană religioasă, domnule judecător?

− Da.

− Atunci știi că, prin definiție , omul este un păcătos.

− E doar o figură de stil ...

Jetul de apă îl îngenunche.

Bezna era totală, vocea părea că se aude de nicăieri și de pretutindeni iar starea sa nervoasă se înrăutățea. Luptă cu angoasa:

− De fapt ce vreți?

− Ce vrea fiecare om în sinea sa. Acolo, adânc, unde ajungi doar noaptea în insomniile vinovate. Dreptate.

−  Dreptatea…

Continuare

Adăugat de Mihail Toma la Octombrie 2, 2017 la 12:31pm — 1 Comentariu

Coana Leana și homălăii…

În fiecare dimineață, vecina are program.

La o cafea, pe care sărmanul Costică o înghite cu noduri, dezbate ultimul subiect arzător.

Cum între bucătăriile noastre nu e mai mult de trei metri și Leana nu face economii vocale devin , fără voie, părtaș.

Azi cestiunea s-a centrat pe cele două mâțe : Dora și Cora care au rămas , din nou, grele.

Monologul alunecă spre posturi dramatice :

– Fă ceva, nu te uita așa la mine că iau securea, a chiatră,…

Continuare

Adăugat de Mihail Toma la Octombrie 1, 2017 la 10:53am — 4 Comentarii

Șarpele ulceros

Aseară, cam pe la nouă, mă sună don' doctor Ionescu:

− Domnul meu, am terminat!

− Perfect, don' doctor!

− Nu mă-ntrebi ce...

− E riscant maestre. Mai știu eu prin ce mațe v-ați încurcat, din'preună cu asistenții, precum Laocoon și fiii săi?

− Nici chiar așa apocaliptic, dar am reușit să termin ultima carte.

− Ha! Aia cu diverticulozile...

− Aceea! Pentru asta te-am sunat. Poate-ți faci timp și-mi faci o tehnoredactare ca și la…

Continuare

Adăugat de Mihail Toma la Septembrie 27, 2017 la 2:33pm — Nu sunt comentarii

Unde-s cramele?!

Am fost de-am luat gâturi pentru motani. Într-un colț de vitrină frigorifică am văzut o tavă: pastramă de capră. Brusc, au început să-mi curgă balele. Când am văzut prețul, secrețiile s-au temperat.

Vânzătoarea:

− Ca de obicei, domnu' inginer?

− Daaaa, mă exprim preocupat, tot cu ochii în colțul ăla de vitrină.

Cântărește fata...

− Mai doriți ceva? Ouă? Că n-ați mai luat de multișor...

− Neee! Bagă din pastrama aia, că nu mai pot! Da' nu mă…

Continuare

Adăugat de Mihail Toma la Septembrie 27, 2017 la 7:30am — 5 Comentarii

Un scenariu

  Eram în braserie la Melody, sorbeam un coniac la o cafea și-o țigară când, îl văd venind pe amicul Vasile. Mă vede și el și se înfige la masa mea:

− Măi Mihăiță, fii atent la mine că am un scenariu pentru tine de iei Premiul Nobel... Bestial, mă! Bestial!

− Poate Oscarul, mă...

− Nu contește! Atenție la mine.

Mai comand un coniac și adopt postura răbdătoare. Știu, din îndelungate experiențe, că n-am cum să scap. Cel mai bine-i să-l las acum, că pare pe…

Continuare

Adăugat de Mihail Toma la Septembrie 22, 2017 la 1:30pm — Nu sunt comentarii

Marea evadare (complet)

De data asta am dat-o bulită de tot.

Încerc să mă extrag din mâlul vâscos în care eul meu este imobilizat, dar nu reușesc să aud decât câteva gâjâieli ininteligibile, probabil sunt eu. Curios, contabilizez asta la un alt nivel al conștiinței, așa ca o revelație, și tot de acolo vine o concluzie: ești mort. 

Informația nu produce nici o reacție talamică așa că, probabil, așa este, și în acest fel mă descopăr pe un alt palier, o altă conștiință, paralelă, dar asupra căreia…

Continuare

Adăugat de Mihail Toma la Septembrie 19, 2017 la 10:49pm — 6 Comentarii

Marea evadare (VIII)

Stângaci, trupul lui Bubu se ridică ezitant, apoi cade pe-o rână. N-am control asupra urechii interne, acolo unde miriade de cristale zaharide se rostogolesc într-o incintă tapetată cu terminații nervoase care, la rândul lor, compilate, ne spun unde-i sus, stânga, dreapta și jos, cu o acuratețe de o sutime de arc. Mă învârt prin zonă dar peste tot dau de sinapse blegite de drogul, în exces, pe care l-a încasat Bubu.

Încerc altfel, relaționându-mi poziția la distanțele relative pe care…

Continuare

Adăugat de Mihail Toma la Septembrie 18, 2017 la 2:21pm — Nu sunt comentarii

Marea evadare (VII)

Cu planul clădirii bine întipărit în minte, mă strecor prin culoare interminabile și ajung într-un hol central. E cel înspre care duce aleea principală și urcă scara impozantă din marmură. Locul e pustiu căci e ora unsprezece, ora de gustare. Traversez nonșalant și intru fără să bat la ușă.

Din spatele unui birou din lemn de nuc, directorul ridică spre mine o privire grea:

− Intră Darius! Te așteptam!

De după cele două draperii apar doi infirmieri solizi care-mi prind…

Continuare

Adăugat de Mihail Toma la Septembrie 15, 2017 la 3:00pm — 7 Comentarii

© 2017   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

Live Support