Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Mihail Toma's Blog (96)

Arta compromisului

− Cât mă face, coane Nhihăiță?

− Optzeci de marțafoi așa, pentru tine, că te cunosc!

− Văleu! Da' ce-o avut?

− Ce-o avut te-ar fi costat vreo trej'dă lei dacă-l aduceai la mine din prima. Așa, dacă l-ai dus la Gigi de la sculărie de-o face pe electronistul amator, te costă opt bastoane.

− Și zici că mai tare a stricat?

− E adeptul dictonului: nu dispera, ia un ciocan mai mare...

− Ia, dă-l încoace să mă duc la el...

− Eu ți-l dau. Scot de-l…

Continuare

Adăugat de Mihail Toma la Iunie 15, 2018 la 5:36pm — 3 Comentarii

S-o vezi natur

Și, uite-așa, după ce am dat o tură de cumpărături, adăstez la terasa lui Lulu cu un țap de bere dinainte. Pufăi din țigară gândind că iar s-au scumpit toate și-i noroc de suta de lei că-i din plastic și nu merge să te ștergi la cur cu ea, când mi-atrage atenția discuția purtată la o masă învecinată.

Pe unul îl cunosc, deși el nu m-a recunoscut, dioptriile și anii, era acu’ vreo douăzeci în urmă cazarmar la o unitate de tancuri, al doilea, cam de-un leat,…

Continuare

Adăugat de Mihail Toma la Iunie 11, 2018 la 9:44pm — 6 Comentarii

Marea evadare

De data asta am dat-o bulită de tot.

Încerc să mă extrag din mâlul vâscos în care eul meu este imobilizat, dar nu reușesc să aud decât câteva gâjâieli ininteligibile, probabil sunt eu. Curios, contabilizez asta la un alt nivel al conștiinței, așa ca o revelație și tot de acolo vine o concluzie: ești mort. 

Informația nu produce nici o reacție talamică așa că, probabil, așa este și în acest fel mă descopăr pe un alt palier, o altă conștiință, paralelă, dar asupra căreia…

Continuare

Adăugat de Mihail Toma la Iunie 7, 2018 la 9:30pm — Nu sunt comentarii

Moștenirea

gemene

Dis de dimineață mă trezesc la ușă cu un verișor mai de-al treilea, al patrulea, pe care l-am recunoscut cu greu.

Îmi aduce la cunoștință că unchiul Eusebiu a murit.

Oricât am încercat, nu am reușit să aduc înaintea vederii imaginea unchiului și tocmai când voiam să mă scuz, vărul mă dezvinovățește:

− Nu cred că l-ai cunoscut… S-a retras din viața publică cam pe când tu erai foarte mic, de aceea nici nu te-am chemat la înmormântare… Cumva jenat în…

Continuare

Adăugat de Mihail Toma la Iunie 1, 2018 la 4:46pm — 4 Comentarii

Tricolor

Cu ceva timp în urmă Pitzu mi-a prezentat-o pe noua lui prietenă. O tricoloră cu ochi verzi care s-a apropiat sfioasă tot cătând cu privirea spre masculul ei.

Ce era să fac? Am adoptat-o și pe ea. Veneau împreună, le dădeam de mâncare, și-apoi plecau, tot împungându-se, și cu cozile îmbârligate. către culcușuri de alcoov.

Treaba s-a lăsat, previzibil, cu Tricolor, cum o și botezasem, burtoasă, și-atunci, m-am simțit, ca stăpân al nefericitului, și-am mărit alocația de…

Continuare

Adăugat de Mihail Toma la Mai 29, 2018 la 7:57pm — 6 Comentarii

Zbor de noapte

   

 Afară s-a înnoptat și plouă. Stropii de ploaie care se preling pe geam îmi par, acum în amurg, lacrimi:

” De nu ai venit? De ce nu ai mai venit?! Eu te aștept, ca la început.”

 

Afară se încălzise binișor, mirosea a vacanță de vară, și mă strigă maică-mea să vin la telefon.

− Hai la Putna!

− Mergem, Romică! Ne găsim la Autogară?

Pe Romeo Cristian Tăbăcaru îl cunoscusem frecventând Casa Pionierilor la…

Continuare

Adăugat de Mihail Toma la Mai 22, 2018 la 6:00pm — 4 Comentarii

Poezia de duminică seara

Nu-l crede!

 

Șoptește la urechea ta despre comori

Ascunse-n al tău pântec

Hartă a esenței tale, trasă-n stele.

Zâmbetul lui, de aur,

A vrăjit și Luna legănată-n valuri.

 

Nu simți?

 

Inima ta-i acum într-o cutie de sticlă,

Trofeu, iar sângele îți arde…

Continuare

Adăugat de Mihail Toma la Mai 20, 2018 la 9:00pm — 18 Comentarii

Meteor

                   

 kp-st-4-1429714915

Peisajul imaculat al vastei câmpii Vastitas Borealis păru deranjat de lunga dâră de praf auriu lăsată în urmă de către un călăreț singuratec.

Ce căuta tocmai aici, în această pustietate dezolantă a lui Marte, putem să descoperim defocalizând un pic și prelungind axa pe care acesta se deplasează cu aplicată perseverență: orășelul minier Assante.

Calul, un specimen absolut impunător, de departe produsul de marcă al…

Continuare

Adăugat de Mihail Toma la Mai 14, 2018 la 8:30pm — 7 Comentarii

Câinele lui Nea' Costică

 Nea' Costică a lu' Codreanu s-a senilizat. Cumva de înțeles la cei optezeci și șapte de ani pe care i-a trecut pe răboj, și îngrijorător pentru noi, ăi de venim, tare, din urmă.

Acuma n-ar fi mare problemă, vine omu' pe la mine cu un radio VEF, rusesc, să il repar... i l-am reparat de vreo zece ori, că n-are nimica, îi făcut din tablă de tanc din al doilea război, te'ngropi cu el la căpătâi, el doar ce încurcă butoanele (ș'are multe) și pierde postul „Radio Iași”,…

Continuare

Adăugat de Mihail Toma la Noiembrie 1, 2017 la 9:46pm — 3 Comentarii

Dubrovka 23

 

 Preambul

 

Cecenia este o regiune în nordul Caucazului în care populația locală a luptat neîntrerupt împotriva dominației străine, începând cu Imperiul Otoman în secolul al XV-lea. Până în cele din urmă, cecenii s-au convertit la islam și tensiunile lor cu turcii au început să scadă, dar s-au acutizat cele cu vecinii lor creștini: georgienii și cazacii, cu calmîcii budiști, iar în secolul XIX cu expansiunea Rusă.

Inclusă de către Stalin în…

Continuare

Adăugat de Mihail Toma la Octombrie 23, 2017 la 5:00pm — Nu sunt comentarii

Copii la indigo

   Beznă.

   De cum am dat colțul străzii și, am început să ridic dealul, observ că nici un bec nu mai luminează. Avansez în virtutea inerției deși cu o strângere de inimă. O ceață groasă mă cuprinde. Nu mai văd în față, în spate, sunt pierdut în vălătuci ca de fum și simt că sunt rupt, rupt de mine, rupt din mine... Nu-mi mai simt picioarele, ceața se rotește ca un maelstorm și, în fereastra din centrul lui, apuc să văd cum mă ridic din genunchi și-mi continui…

Continuare

Adăugat de Mihail Toma la Octombrie 21, 2017 la 1:14pm — 2 Comentarii

Copii la indigo

   Beznă.

   De cum am dat colțul străzii și, am început să ridic dealul, observ că nici un bec nu mai luminează. Avansez în virtutea inerției deși cu o strângere de inimă. O ceață groasă mă cuprinde. Nu mai văd în față, în spate, sunt pierdut în vălătuci ca de fum și simt că sunt rupt, rupt de mine, rupt din mine... Nu-mi mai simt picioarele, ceața se rotește ca un maelstorm și, în fereastra din centrul lui, apuc să văd cum mă ridic din genunchi și-mi continui…

Continuare

Adăugat de Mihail Toma la Octombrie 19, 2017 la 12:36pm — Nu sunt comentarii

Biohazard

− Ia te uită la ăsta! Îi praf.

În lumina celor câteva becuri anemice, împletecindu-se pe picioare, un individ se aburcă cu greu pe cele două trepte ale rulotei și, moșmondind adânc, reuși să deschidă ușa. Nici nu intrase bine că ușa de dă de perete și tipul trântește un șuvoi de vomă chiar din prag.

− Îl lucrăm?

− Tu intri...

− Eu intru. Din interior se aud bufnituri și apoi un plescăit. Eu intru, nu vezi că-i varză!? Stai de șase.

În liniștea nopții se…

Continuare

Adăugat de Mihail Toma la Octombrie 16, 2017 la 6:00pm — Nu sunt comentarii

Luni... nici iarba nu crește!

Vasile era nervos. Tocmai fusese înștiințat că-i fuseseră retrase 15 ore din programul de muncă, pe motiv de lipsă de comenzi . Nevastă-sa  plecase la shópping iar el rămăsese, mofluz, acasă. Se simțea stânjenit. De obicei, venea seara acasă, după o zi de muncă și o escapadă cu băieții, nevasta-i da de mâncare și-apoi... în pat. Dacă-i mai venea, se răsucea și peste femeie...

−Tatii, îl trase de mânecă fii-su, trebuie să plec la școală.

− Și cin' nu te lasă? grăi…

Continuare

Adăugat de Mihail Toma la Octombrie 12, 2017 la 1:20am — 3 Comentarii

Suferințele lui Wang (complet)

Mă sună comandantul:

− Unde eşti?  

− Tot acolo și-s ţapăn de frig…

− Bun. Hai că ne găsim la Brio, să te dezmorţești!

 În ’Beci’…cald, ajung la separeu dând după mine haine, precum ai jupui o ceapă.

Comandantul m-a cerut de trei ori şi mereu am ieşit cu bube, ultima nasoală de tot, să mă ia din operativă…asta-i prima, mă frig la sigur.…

Continuare

Adăugat de Mihail Toma la Octombrie 11, 2017 la 4:25pm — 6 Comentarii

Suferințele lui Wang (V)

− Hai să vedem ce-i cu fantoma... Acu’ face ochi.

Explicațiile mele alambricate nu l-au convins, așa că are nevoie de acțiune.

Metodic... vorba vine, îl dezbrăcăm pe individ la pielea goală.

Nik!

Mai pipăim cu fereală pe ici pe colo... până dau de un inel. I-l smulg din mână și, brusc, capătă consistență.

− Cum te cheamă, mă? Ceara, candela și psaltirea ta!…

Continuare

Adăugat de Mihail Toma la Octombrie 10, 2017 la 1:51pm — Nu sunt comentarii

Suferințele lui Wang (IV)

Ies pe ușă cu bobița de cositor pregătită între degetul mare și arătător.

„Acu’ i-acu’. Cositor versus Viziune, ronțăi mental și o trântesc de caldarâm.”

Nu se întâmplă nimic. Fac un pas în față pre când văd venind spre mine ceva, parcă un bondar. De undeva se rostogolește un sunet gros, atât de gros cum nu mi-a mai fost dat să aud.

Bondarul se apropie pe o traiectorie perfect rectilinie și realizez că…

Continuare

Adăugat de Mihail Toma la Octombrie 9, 2017 la 11:59pm — 3 Comentarii

Suferințele lui Wang (III)

Mă primește un tovarăș căpitan sprâncenat care-mi arată cu degetul scaunul:

− Cum a fost la bulău, inginere?

− Habar n-am!

Ăsta se oprește din răsfoitul dosarului și mă privește peste ochelari:

− Ce-ai mai inventat? Că acu’ trei ani ne-ai zăpăcit, mai să ne scapi din gheare...

− N-am inventat. Pur și simplu nu mai țin minte nimic. Nu știu nici cum o cheamă…

Continuare

Adăugat de Mihail Toma la Octombrie 9, 2017 la 5:34pm — Nu sunt comentarii

Suferințele lui Wang (II)

Las baltă tot. Mă arde de-o țigară, ceva de speriat.

În bucătărie, trag bine obloanele, și aprind lumina.

„Altă viață dom’le”

Fumez cu sete cu gândul la antihristul lui madam Frăsina:

− Cum, ne-cum, omu’ nostru s-a teleportat din cameră la miezul nopții. Vocea-mi sună spartă.

 „La dracu cu toate. Sunt detectiv nu un maimuțoi de la              Întâmplări…

Continuare

Adăugat de Mihail Toma la Octombrie 7, 2017 la 1:37pm — Nu sunt comentarii

Suferințele lui Wang (I)

  Mă sună comandantul:

− Unde eşti?  

− Tot acolo și-s ţapăn de frig…

− Bun. Hai că ne găsim la Brio, să te dezmorţești!

 În ’Beci’…cald, ajung la separeu dând după mine haine, precum ai jupui o ceapă.

Comandantul m-a cerut de trei ori şi mereu am ieşit cu bube, ultima nasoală de tot, să mă ia din operativă…asta-i prima, mă frig la sigur.…

Continuare

Adăugat de Mihail Toma la Octombrie 6, 2017 la 2:00pm — Nu sunt comentarii

© 2018   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

Live Support