Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Luminita Cristina Petcu's Blog (36)

Dincoace de mine

Cîteodată mă așez dincoace de pleoape,

la adăpostul unei mari liniști

cu speranța că lucrurile se vor întoarce la mine

unul cîte unul, autentice și foarte…

Continuare

Adăugat de Luminita Cristina Petcu la Iulie 22, 2017 la 12:16pm — Nu sunt comentarii

La sfîrșit de primăvară

Mai am de căutat ceea ce-mi aparține

oricît de departe s-ar afla,

de învins tîrziul străzilor cu nume

de cărți din care am citit o vreme,

de scris pe cer cuvinte prevestitoare

după legea prea lentă a uitării,

Mai am de trăit viața mereu egală…

Continuare

Adăugat de Luminita Cristina Petcu la Mai 28, 2016 la 12:30am — 1 Comentariu

Căutare de sine

Mi-e dor de ninsorile din Santiago

ca de o parte a vieţii în care totul

e suficient de albastru, aevea cum te caut

pînă la cele mai mici detalii despre fericire.

În această privință poate c-ar trebui să trag linie

și să spun: iată drumul pe care-o să merg mai…
Continuare

Adăugat de Luminita Cristina Petcu la Octombrie 4, 2015 la 10:30pm — 3 Comentarii

Infinita răbdare a dragostei

Aş putea vorbi de îngeri care-mi trec prin suflet,

de infinitul pierdut pe acoperişul oraşului

în care uneori pluteşte apropierea ploii,

de memoria mea îndărătnică asfixiind iarba caldă

şi…

Continuare

Adăugat de Luminita Cristina Petcu la Iunie 21, 2015 la 8:00am — 2 Comentarii

Însemnări de aprilie

Amintirile, în memorie, se decolorează uneori

exact ca acelea pe care le păstrăm în sertare

deşi poate le vedem mai bine cu ochii altuia

în lumea dimprejur.

Pe străzile mele poveştile încep cu

A fost odată o vreme cînd duminicile desenau

flori de cireş iar noi ne citeam destinul în stele

viitoare nopţi în care se-ntîmpla…

Continuare

Adăugat de Luminita Cristina Petcu la Aprilie 30, 2015 la 11:00pm — Nu sunt comentarii

Improvizaţie despre fericire

Uneori îngerii ne strigă

din viitoarele zile,

răsucindu-se după soare
de parcă ne-ar revela semnele
unei călătorii iniţiatice
prin foşnetul inimii.
Ne-ntoarcem pe străzile din Alfama
în timp ce sîngele învaţă lecţia bătăilor în perete

şi vorbele de mîngîiere ce le…
Continuare

Adăugat de Luminita Cristina Petcu la Decembrie 9, 2014 la 3:03pm — 5 Comentarii

Melancolii

Toamna-mi inspiră neliniştea

unui oraş cu zugrăveli albastre

şi teatre din carton decupat,

un buen retiro

pentru îngeri ce nu vor veni niciodată

să-i simţi, să-i vezi, să-i auzi,

la ce mi-ar folosi să întreb cine-a-ncurcat coridoarele

şi scările înainte de somn,

am ajuns tîrziu la acest adevăr bîntuit de

dorade şi midii rămase de la retragerea fluxului

umplîndu-mi nările de parfumul largului

limpede, firesc, ca şi cum vremea aceea… Continuare

Adăugat de Luminita Cristina Petcu la Noiembrie 7, 2014 la 12:18pm — 3 Comentarii

Octombrie

Poveştile sfîrşesc cîteodată în somn,

alteori la o vîrstă cînd buzele tremură

o dată cu vîntul şi cred pesemne

că fiecare om e un Meşter Manole

şi fiecare dor o pasăre peste obrazul lunii.



Nalba de China se-ntoarce după soare

cu ironia suavă a propriei căutări.



În eternitate duminicile sînt fericite…

Continuare

Adăugat de Luminita Cristina Petcu la Octombrie 2, 2014 la 11:00pm — 1 Comentariu

Aşteptare

Îmi recunosc îngerul după foşnet

chiar dacă uneori am sufletul învins de

propria-mi căutare

şi destule motive să înţeleg deruta

unui timp în care ploile se-ntorc mereu în Septembrie

sub privirile îngăduitoare ale santinelelor

de culoare albastru-închis.

Lumea şi lucrurile dau impresia că sînt nemuritoare,

lucru…

Continuare

Adăugat de Luminita Cristina Petcu la August 17, 2014 la 8:30pm — 8 Comentarii

În vremea ploilor

S-ar putea spune multe

despre sentimentul propriilor limite

chiar şi oraşul îşi schimbă pielea cîteodată

şi cerul, şi plaja

suficient pentru a spori deconcertarea

omului care pleacă în fiecare dimineaţă

în excursie

privind oamenii cu mirare cuminte şi placidă

uneori prea slabă pentru propriile teorii.

Aşa înduri: cînd nu eşti de faţă,

nici în…

Continuare

Adăugat de Luminita Cristina Petcu la Aprilie 29, 2014 la 11:39pm — 3 Comentarii

Căutări de sine

Şi-acum îmi amintesc cîte ceva din rêves-éveillés,

oamenii închideau în cuşti

hipopotami inocenţi, departe de păşunile lor africane

de răsăriturile lor splendide

în timp ce oglinzile vechi de China se înnorează puţin cîte puţin

cu senzaţia că nu mai e loc pentru suflet

cînd cobori în infern.

Şi e cel mai uşor să mori nimicit de…

Continuare

Adăugat de Luminita Cristina Petcu la Martie 26, 2014 la 11:19am — 6 Comentarii

Vreme de o întrebare

Cum ar fi să privim

din capătul unei străzi,

baloanele colorate

ca nişte imense portocale albastre,

cum evadează din lagărele de concentrare

în a patra dimensiune.



Într-o sîmbătă ploioasă în care

şi gri-ul doare.…

Continuare

Adăugat de Luminita Cristina Petcu la Martie 6, 2014 la 10:38am — Nu sunt comentarii

O lumînare stingîndu-se, nimic mai mult

Doar atît mi-a mai rămas,

să mă gîndesc la tine

pîndită de moarte prin toate ferestrele inimii,

în timp ce lumea noastră a devenit una lăuntrică

un cogito ergo es clandestin,

cel puţin aşa sper

ca orbul care cîntă-n somnul zilei, amar

să vorbesc despre dragoste

sub semnul celei mai teribile singurătăţi

în care alţii încă mai vînd confuzii,

o mare de timp pierdut printre degete,

zadarnic negativism, mereu de la capăt

cîtă vreme aud fluturii…

Continuare

Adăugat de Luminita Cristina Petcu la Februarie 11, 2014 la 10:38am — Nu sunt comentarii

Elegie

Mi-e frig

ca noaptea destrămată de cer,

de cuvinte, de timp asfinţit

mi-e zbor un cocor flămînd

după zările tale cu drumuri pustii

că tremur prin scripeţii inimii…

Continuare

Adăugat de Luminita Cristina Petcu la Decembrie 28, 2013 la 10:00pm — 4 Comentarii

Culori gingaşe strînse într-o împletitură

Îmi creşte o toamnă, amară,

sub pleoape,

ca un semn de întrebare răzvrătit, de ce toate acestea,

doar sînt oameni care cutează chiar mai mult

decît sînt în stare să suporte,

credeam că existenţa e la mîna mea

negasem chiar şi moartea,

acum am ajuns să locuiesc în ea

vinovată de mine însămi,

deşi…cel mai greu îmi e să nu uit cine sînt

şi ce…

Continuare

Adăugat de Luminita Cristina Petcu la August 30, 2013 la 10:27pm — Nu sunt comentarii

Oratio mentis

Totul este să dăm fiecărui lucru

sensul cuvenit

deşi există în această senzaţie

ceva care mă face fericită şi tristă în acelaşi timp,

după amiaza unor flori albe

ca siluetele din pînzele lui Piero di Cosimo

atunci cînd soarele intră în nori

cicatrizat fără emfază şi fără regret,

aşa cum ţi-am mîngîiat somnul

undeva într-o lacrimă

din care se scuturaseră toate verile

în sensul cel mai amplu posibil,

în care această înserare coboară

ca un…

Continuare

Adăugat de Luminita Cristina Petcu la August 4, 2013 la 11:38am — Nu sunt comentarii

După măsura inimii

Multe lucruri contează, însă doar unul în mod absolut.



În ochii lumii contează dacă ai succes sau dacă eşuezi.
Contează dacă eşti sănătos sau bolnav, dacă eşti educat sau nu.
Contează dacă eşti bogat sau sărac. În mod cert, aceste lucruri
au o influenţă asupra vieţii tale. Da, toate contează, vorbind la modul relativ,
dar ele…
Continuare

Adăugat de Luminita Cristina Petcu la Mai 16, 2013 la 11:30am — 9 Comentarii

Însetarea absolutului de sine

Am trecut graniţa somnului, cu mai puţină naivitate şi poate mai puţin orgoliu,

depănînd prin labirint manierismul cosmic al frescelor de la Ajanta

ş
i amintirea unei insule ce înfloreşte cu brusca exuberanţă a liliacului alb,

cu ciorchini grei ca de zăpadă, cuvîntul de dincolo de cuvinte. După măsura îngerului.

Ş
i n-a rămas decît această poveste cu gustul tău dulce încercuit de…

Continuare

Adăugat de Luminita Cristina Petcu la Aprilie 21, 2013 la 11:30am — 10 Comentarii

Pasăre electrică

Cîteodată -

se întîmplă să curgem în direcții contrare,

înăbușiți de somn,

surzi  și scorojiți  ca un fur obișnuit

în nefericirea unei păsări electrice

atîrnate de gîtul tău, abrupt,

a dureroasă abstracțiune

și cum ninge în gîndul acela amar

de teatru antic cu roșu  burgund

tivit nonșalant

în tîrziul pe care-l trăim

atrași  de urme de sînge cald

ne sărutăm pe frunze, pe…

Continuare

Adăugat de Luminita Cristina Petcu la Februarie 10, 2013 la 10:30pm — 4 Comentarii

Culori complementare

Imaginaţia este făcuta din amintiri şi uitare,

un amestec al celor două

cu ceva mult mai durabil decît zgomotul încălţărilor, noaptea

într-un capăt sau altul de lume,

altfel n-ai şti cine eşti, nici cum te…

Continuare

Adăugat de Luminita Cristina Petcu la Decembrie 31, 2012 la 7:30pm — 3 Comentarii

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->