Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Zile de naştere sărbătorite mâine

Anisoara Vleju's Blog (6)

Mama

Niciodată icoană n-a fost alta

decât mama,

concepţie supremă

depusă de Dumnezeu

pe pământ

spre sacrificiu.

Adăugat de Anisoara Vleju la Septembrie 6, 2015 la 5:53pm — 2 Comentarii

Cuvinte

Deschid o carte,

citesc o pagină albă,

nu găsesc litere

nici pe marginea gândului meu.

Mă iau după semnele înscrise

la subsolul ei,

câteva rânduri uitate de poet

se precipită să mă convingă

că suflul cărţii este încă acolo.

Degeaba răsfoiesc,

pagini moarte se deşiră pe jos

în căutarea cuvintelor pe care

un om grăbit le-a pierdut undeva.

Adăugat de Anisoara Vleju la August 27, 2015 la 8:41pm — 6 Comentarii

Pământ

Stau cu capul pe tâmpla pământului,

adulmec sângele pur

cum gâlgâie prin venele

pline de viaţă,

îmi umplu cu frunze palmele

şi pornesc vânătoarea de iarbă.

Pe pielea ridată a lumii

dau de o câmpie aridă,

semăn câteva fire

şi pământul se cutremură

într-un spasm febril.

Dau de un râu secat,

aşez cu mâna câteva alge

şi râul răsuflă

ca după o agonie astronomică.

Pământul respiră…

Continuare

Adăugat de Anisoara Vleju la August 24, 2015 la 10:00am — 6 Comentarii

Viaţă

Când m-am născut,

Dumnezeu a pus în mâna tatălui meu

un lemn de cireş

din care făcea fluiere.

Creşteau pomii pe lângă cărarea

din care culegeam

fructele zemoase

iar fluierele prindeau viaţă

în palmele bătătorite

a trudă.

Apoi a venit într-o noapte vara,

tata sculpta…

Continuare

Adăugat de Anisoara Vleju la August 13, 2015 la 3:21pm — 7 Comentarii

Lan de secară

Ca un lan de secară

netreierat,

părul meu

sub ameninţarea mâinilor tale

ce culeg spice pline

din preaplinul necopt.

Dumnezeu vede de sus

zidirea noastră

împreunată pe câmpul păscut.

Adăugat de Anisoara Vleju la August 10, 2015 la 2:43pm — 11 Comentarii

Plângere

Nu mă plânge pe mine.

Destui ochi

umbresc această clipă

şi sapa desface

pântecele lumesc,

născându-te.

Cărările poartă

urme de riduri

adâncite pe praf.

Ştergi de pe faţa lutului

licărul înalt,

dezlegi nodul,

semn şi…

atât.

Crengile arborilor ating

creaţia primară.

Adăugat de Anisoara Vleju la Mai 18, 2015 la 5:14pm — 4 Comentarii

Cele mai populare Comentarii pe Blog

Arhive Lunare

2015

© 2020   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->