Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Ovidiu Cristian Dinica's Blog (23)

Portret

sunt atât de împrăştiat

paşii mi se rătăcesc

în aşteptarea oaspeţilor

zilele comune

sunt ascunse

sunete stridente urcă din stradă

în oglindă mă dezic

de firele albe și neliniște

pierd clipe cu spaima

de a deschide ochii

sunt atât de uituc

încurc toate zilele de naștere

am dubii și în privința aniversării mele

să număr anii

în care mai pot visa

iar visele

asemeni unor blânde făpturi

mă privesc…

Continuare

Adăugat de Ovidiu Cristian Dinica la Iulie 4, 2013 la 9:38pm — Nu sunt comentarii

Oglinzi

Cei doi îngeri se priveau
în oglindă
primul avea oglinda la piept
celălalt o purta asemeni
unei mări pe creasta stâncilor
țâsnite din privirea sa
în prima oglindă furtuna
venea către amiază
timp în care în cealaltă
se atingea în pauza
dintre cuvinte cerul
în cele două oglinzi
ploua concomitent

Adăugat de Ovidiu Cristian Dinica la Iunie 11, 2013 la 9:57pm — 1 Comentariu

Piatra

Dintr-un început

se numește piatră lovirea adâncă

a cuvântului în furca ploii

se numește piatră

felia de țărm dăltuită

de fulger la întretăierea cuvintelor

În oraşul de piatră am adus un ac de pământ

un pește şi un pom

toate acestea în locul cuvintelor

ce riscau să-şi spargă capul

în piatra oraşului

a venit din furtună îngerul

cu el

am alcătuit din cuvintele salvate poemul

să-i redau zborul în oraşul de…

Continuare

Adăugat de Ovidiu Cristian Dinica la Mai 18, 2013 la 9:00pm — Nu sunt comentarii

Fotocopie

sunt atât de împrăştiat

paşii mi se rătăcesc

în aşteptarea oaspeţilor

zilele comune

sunt ascunse

sunete stridente urcă din stradă

în oglindă mă dezic

de firele albe și neliniște

pierd clipe cu spaima

de a deschide ochii

sunt atât de uituc

încurc toate zilele de naștere

am dubii și în privința aniversării mele

să număr anii

în care mai pot visa

iar visele

asemeni unor blânde făpturi

mă privesc…

Continuare

Adăugat de Ovidiu Cristian Dinica la Aprilie 23, 2013 la 12:51pm — 1 Comentariu

Alte Nume

Te pot alcătui din coastele mele
apoi ne putem alcătui împreună
la umbra unului
pentru a fi două aripi în același trup
salvăm cuvintele
îl facem pe trei
și așa mai departe
cioplim nume
noi copacilor
nu obosim să sperăm
apoi de la capăt
știi tu vom face
alte nume din pământ şi apă
până la capătul rotund al lumii
asemenea secundelor...

Adăugat de Ovidiu Cristian Dinica la Aprilie 7, 2013 la 7:51pm — 1 Comentariu

Precedere

brusc un vultur
mi-a strivit retina
a intrat în lumină fără să o topească
și ochiul drept a devenit al lui
în el cel nășcut
strigă puternic
următorul devine tot vultur
aripă din aripă
vin ceilalți și ei vulturi
acum ochiul stâng plânge cu ochiul drept
adunați în retina ce-mi crește
în frunte

Adăugat de Ovidiu Cristian Dinica la Februarie 2, 2013 la 1:05am — Nu sunt comentarii

Poezia

Poezia
nu are margini ascuțite
cu putera sa milioane de brațe
descoperă dimineața
validată de trecerea trenului
în care inima
un copil singuratic
respiră orizontul
cu ochi flămânzi
află bucuria nașterii
din cercul major al zborului
 prin  hubloul cercetat de timp
în care ploua cu secunde

repetând primăvara

Adăugat de Ovidiu Cristian Dinica la Noiembrie 20, 2012 la 11:58am — 1 Comentariu

Solfegiul

În noaptea rece
din ape curgătoare
ridic năvodul cu înțelesuri
al toamnei adâncite în cuget,
să umplu somnul treaz
cu rădăcina amiezilor.
Să fac din răscolirea vârstei
cărări iubirii
în pieptul ars al păsării ce vine
să fie rod solfegiului de așteptări
în cerul bolților deschise
cu îngeri amăgitori și triști.

Adăugat de Ovidiu Cristian Dinica la Septembrie 7, 2012 la 11:00am — 2 Comentarii

Arșița păsării

Iubito,

pe drum de lumină

înalț dorința de a-ți fi aripă în duh

să șterg umbrele din calea ta

poieni racorose să așternem dorului.

Tu cu lacrima mea

să stingi focul ce vântul îl întețește,

nu strânge în piept

mireasma lemnului ars

și nici nu sfărâma poteci pe care calci

lasă-te condusă în dans de brațul meu

cu proaspăt gând să aducem primăveri

îmbrăcând

cuvintele cu arșița păsării care ne iubește.

Adăugat de Ovidiu Cristian Dinica la Septembrie 7, 2012 la 10:52am — 2 Comentarii

Despre mine

Scriu vântului

scrisori de amor

în singura formã pe care o cunosc

a furtunii,

întorcând aripi în culorile azurului,

rãvãşind cerul în gând,

şi uitând acolo unde se nasc griji, ploaia

sã stingã durerea.

Lângã chemãrile întârziate ale vântului

când vara seacã fântâni

iar paşii poartã întrebãri

aflu în zborul pãsãrii

cântecul împlinit al aştrilor.

din care mã nasc,

sã caut lumina în firul de…

Continuare

Adăugat de Ovidiu Cristian Dinica la Septembrie 5, 2012 la 10:30am — 2 Comentarii

Fata de aur

Fata de aur

va exista

 dacă mâinile noastre

jucându-se o vor plămădi

din nisip și mare

ca într-o tragedie antică

menită să zidească într-o nouă naștere cuvintele

cu ivire de prunc,

pentru a umple călimara cu seva

recoltei târzi.

Ea va avea umerii înnobilați cu îngeri,

iar fruntea acoperită cu părul răvășit

de chipiul de general retras din activitate

care zâmbește de pe raftul inimii…

Continuare

Adăugat de Ovidiu Cristian Dinica la August 3, 2012 la 11:30pm — 5 Comentarii

inima curcubeului

Te voi bea cu înghițituri mici

din colțul tău de inimă

în care ți-ai lăsat lacrima

ca semn al întoarcerii

de la noapte la zi.

Te regăsesc în pasărea

rămasă în gând

de ochiul ei mă pot agăță

ca de o plasă de prins fluturi,

pentru a  renaște.

Aștept să-mi vorbești

despre soare

în  inima curcubeului.

Adăugat de Ovidiu Cristian Dinica la Iulie 10, 2012 la 11:53pm — 2 Comentarii

Portret

În fiecare zi

mai aflu un sâmbure de nor pe cer

și gândul mă îndreaptă să rostesc cuvinte

în care ochii descriu culoarea amurgului

ivit sub piele.

Un vis ce-mi decojește inima

asemeni oului spart în palmă

pentru povestea timpului,

pe care iarba a rătăcit-o

în ploaia care mă recompune din insule pierdute

pe un arhipelag inundat de cuvinte.

Adăugat de Ovidiu Cristian Dinica la Iulie 5, 2012 la 12:17pm — 2 Comentarii

Chipul iubirii

Hotărât gest
să mă dăruiesc ție chip al luminii,
înscăunându-te peste dimineți de iubire

în care să privesc
cum sapi adânci fântâni fără ciutură

din care să bem vinul roșu al vieții întreită
de vulturi cu ciocul plin de verdele desfrunzit al ploii.

Tu să-mi întorci suspinul de la inima vântului

rostogolită în vechi clepsidre,

în care marea se naște
având gândul
mai flămând cu un val
mai întins cu o aripă.

Adăugat de Ovidiu Cristian Dinica la Iulie 4, 2012 la 12:43am — 4 Comentarii

Iertarea norilor

Ca un fluture flămând voi pleca spre lumină

în căutarea corăbiilor cu mateloți înnobilați de îngeri

să ocupe insule cucerite de ploi târzii

în care semințele pline vor da chipul fraged al fructelor,

din furtuni să eliberez vulturi,

să colorez din iertarea mării vântul

cu cântecul sirenelor fecioare.

La întoarcerea acasă din prispă

voi face cu ochiul norilor roșii

care vor lăsa ploaia la coadă să aștepte primăvara,

apoi voi săruta o duzină de…

Continuare

Adăugat de Ovidiu Cristian Dinica la Iulie 3, 2012 la 8:44pm — Nu sunt comentarii

Setea

Meticuloși și curați
strângem în piept
tot ce putem pierde:
trudă depusă în fapte,

Cu sete împlinim
gândul roditor
din amintiri culese dintre maluri,
în seri de odihnă
și veri de atins,
strigând "atât se poate".

Deschidem apoi  inima
să fim parte din freamătul vremii,
trăind pașii istoriei scrise,
legați de credințe și mituri

Adăugat de Ovidiu Cristian Dinica la Iunie 29, 2012 la 11:00pm — 2 Comentarii

Dimensiune

M-ai căutat atât de dimineață, încât
eram ascuns după un mal cu păsări,
acoperit de un stol
ce-mi purta visele
pe aripi, spre locuri înalte
unde se pot clădi gânduri
luând în calcul rezistența
aerului la intemperiile produse de
sentimente în amestec cu teamă
acolo, dimineața are altă dimensiune
ea se află întotdeauna ultima.

Adăugat de Ovidiu Cristian Dinica la Iunie 8, 2012 la 8:26am — 6 Comentarii

Prietenul

Cunosc un om care are în

inima sa o pasăre de argint

în ea locuim noi, ceilalți

privirea sa ușor întoarsă spre sine

se sprijină pe pereții înalți ai sufletului

unde se află un curcubeu cu aripile

ridicate spre cer

până acolo sunt și hotarele toamnei,

in pieptul său timpul a săpat văi

ce le-a umplut cu iubire,

cu degetele răsfiră norii

printre gândurile

pe care le afișează zâmbind

are o mulțime de vise pe fiecare

cu puterea…

Continuare

Adăugat de Ovidiu Cristian Dinica la Iunie 5, 2012 la 9:40pm — 2 Comentarii

Anotimpuri

țărmurile care mă cuprind

se pierd între a fi și a avea

unul se întinde spre amiază

în celălalt un fluture se înalță

asemeni unui curcubeu

cu aripile îndreptate spre cer

ca și anotimpuri ele sunt

situate la distanţe egale

țărmul de la amiază

ocupă ochiul stâng

din el lipsesc câteva amintiri

în care pasărea albă a timpului

s-a așezat pe tâmple

în țărmul din ochiul drept rătăcesc prin livada

cu rouă si melci

unde…

Continuare

Adăugat de Ovidiu Cristian Dinica la Mai 31, 2012 la 12:25pm — 5 Comentarii

Facerea

Se interzice brumei să fie brumă
ploii să fie ploaie
mărului să fie mușcat
șarpelui să fie ispită
se interzice gândului
să fie cuvânt.
Iubirii nu i se interzice nimic
este lăsată să fie lumină
și cu lumina pre lumină călcând,
se umple cerul cu vulturi
si lor li s-a lăsat zborul.

Adăugat de Ovidiu Cristian Dinica la Mai 27, 2012 la 11:23pm — 6 Comentarii

Arhive Lunare

2013

2012

© 2020   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

--> /********* ********/