Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Paul Rotaru's Blog (42)

Suflete prigonite (epilog 1)

Copilul neființei

Viața doare tare

Plina de necaz

Și zborul meu e doar o sublimare

A unicei dorințe de extaz.

Ce te îngână

În trecerea-ți fugară pe sub cer

Privește-ți primăvara ofilită

Tenebrele chemării

Strivind sub semnul greu al întrebării

Din noianele de rău și bine

Ai ales doar ce-i mai pesimist.

Și, atunci, de ce vorbești cu mine

Dacă ești convins că nu exist?

Tu ești doar o spaimă, o durere,

Te-ai născut în…

Continuare

Adăugat de Paul Rotaru la Martie 23, 2019 la 8:03pm — Nu sunt comentarii

Leanța Cotoroanța (cap. 11)

Întâlnirea din acea jumătate a lui februarie a trecut peste Diana și Darius ca o părere a ceva ce nu ar fi fost. Cu sufletul tăbăcit de abuzuri emoționale, de nedreptăți și deziluzii, Diana trăia acum certitudinea ruperii definitive de părinții ei. Avea un singur crez în relația cu ei: putea trece cu vederea peste aproape orice, dar niciodată nu va ierta insinuările altora în dragostea ei față de Darius. În trecut, Ițenco a fost cât pe ce să îi jure solemn că va da cu mașina peste acel…

Continuare

Adăugat de Paul Rotaru la Martie 23, 2019 la 8:44am — Nu sunt comentarii

Leanța Cotoroanța (cap. 10)

—Îmi pare rău că m-am iluzionat la chemările insistente ale tatălui meu, spuse Diana. Dar cel mai tare mă macină frustrarea că și tu, și eu, am intrat în jocul lui perfid. Eu însămi am ignorat faptul că lamentările lui târzii erau doar produsul nesiguranței lui în rezultatul operației și că dorința de a ne împăca nu a venit de la el, nici de la mama, ci de la surorile lui ipocrite.

—Ipocrite? Dar care să fie scopul lor?

—Păi tata a început să emită pretenții de a primi un petic…

Continuare

Adăugat de Paul Rotaru la Martie 14, 2019 la 9:30pm — Nu sunt comentarii

Leanța Cotoroanța (cap. 9)

Întâlnirea de revelion a fost oarecum diferită de cea din Ajunul Crăciunului. Părea că Leanța ar fi pus drept condiție vizita la scara Arsiniei în schimbul cinei cu Diana și Darius. Firește că Ițenco intuia miza nevestei sale: vin copiii la noi, dar să nu uităm de sărmana copilă; miză pe care el o detesta în aceeaşi măsură în care își solidifica speranța vană că doar așa va face din femeia lui un partener agreabil și demn de sprijin în chestiuni delicate.

Și totuși, în încăpăţânarea…

Continuare

Adăugat de Paul Rotaru la Martie 4, 2019 la 10:30am — 1 Comentariu

Suflete prigonite V

Ninge peste tot cu poezie.

Ninge! Ninge...! Orizontul scrie

Tot ce zace mai frumos în el

Și se jură că-i superb defel.

Haideți să descoasem, totuși, tema

Și să înțelegem anatema

Ce intrigă un ocean de mulți

Și te fac, de drag, să îi asculți.

Curcubeu de flori și de dantele,

Mărgeluțe, lacrimi, filomele,

Cimitire, cruci și dumnezei –

Sacul fără fund din care iei

Ba un sentiment, ba o idee,

Ba frânturi…

Continuare

Adăugat de Paul Rotaru la Februarie 23, 2019 la 10:35pm — 2 Comentarii

Suflete prigonite IV

Suflete cu aripi schilodite,

Vă conjur să nu zburați în sus!

N-ați gustat nici iernile cumplite,

Nici mirajul versului apus.

Pentru o poemă mai frumoasă

Ca monotonii ce vă umbresc,

Ați luat obsesii de acasă:

Cele care-n veci vă prigonesc.

Și, în virtutea singurătății,

Debitați folclor omniscient.

Ce tribut plătiți eternității

Și acelui demiurg absent?!

Nu știți voi că-n repetate…

Continuare

Adăugat de Paul Rotaru la Februarie 17, 2019 la 6:30pm — 2 Comentarii

Leanța Cotoroanța (cap. 8)

Specific lui Ițenco, bătrânul vorbise cel mai mult, aproape numai el, trunchiul logoreei sale constituindu-se din evocarea unor situații cu încărcătură comică din care el ieșise în mod spectaculos. Diana și mama ei se întrețineau în casă, în vreme ce Darius și gazda lui masculină contemplau nocturna hibernală sub neobosita veghere a unei carafe cu vin. Ițenco fu la fel de simpatic și agreabil ca în înregistrarea care îi atrase asocierea cu Creangă: volubil, efervescent și debordând din…

Continuare

Adăugat de Paul Rotaru la Februarie 16, 2019 la 9:30pm — 1 Comentariu

Regăsire

Odată, m-am găsit în ceas târziu

Citindu-mi o străveche poezie

Și am strigat, aprins de isterie:

Ce-a fost în mintea mea? Ce-am vrut să scriu?!

Ecourile-adolescenței mele

Pluteau spre mine din obscuritate

Ca bărcile pe ape-nvolburate,

La fel de neoprite și rebele.

Când m-au ajuns, au spulberat uitarea

Și au zdrobit neantul neștiinței,

Sădind, apoi, în negura ființei

Mistere glaciare și…

Continuare

Adăugat de Paul Rotaru la Februarie 15, 2019 la 7:30pm — 3 Comentarii

Suflete prigonite III

Nici eu nu cred în Simfonia morții.

Dar Moartea are Simfonia ei.

Blestemul de a te opune sorții

E ca un zbor spre groapa cu atei.

Nu m-am născut să cred în nemurire,

Deși, în primul an, m-am sinucis

Și-am înțeles că unica sfârșire

E Viața... Și așa m-am compromis.

Nici Dumnezeu nu a crezut în mine,

Cum eu nu am crezut în lumea lui, 

De-aceea m-am trișat cu rău și bine

Și-am coborât în raiul…

Continuare

Adăugat de Paul Rotaru la Februarie 9, 2019 la 9:30pm — 1 Comentariu

Suflete prigonite II

Ce tribut am dat deșertăciunii?!

Tot ce i-am promis în zeci de oase.

Chiar am împlinit cumva pe unii,

Iar pe alții... Lasă-i să mă lase!

Văluri de-ntuneric și lumină

Mi-au blocat incertele intenții

Fără să le pot găsi vreo vină...

Eu credeam că am prea mari pretenții.

Spirele neliniștii din genă

Se dizolvă chiar sub ochii mei,

Însă eu mă prind, cuprins de jenă,

De lianți promiși de…

Continuare

Adăugat de Paul Rotaru la Februarie 7, 2019 la 7:00pm — 3 Comentarii

Suflete prigonite I

Infinitul plămădi scânteia 

Ca să-i cadă pradă... înadins,

Neștiind că, astfel, rupe cheia

Către miezul sinelui aprins.

De atunci, întors mai totdeauna

La repere care fug de el,

Își invocă, obstinat, furtuna

Ce-i redă originea... fidel.

Supraviețuirea răzvrătită

E în fața lui, acum, un for

Care măsluiește și palpită

Legea unui jar inferior.

Si, luându-și straiele de…

Continuare

Adăugat de Paul Rotaru la Februarie 5, 2019 la 6:00pm — 4 Comentarii

Leanța Cotoroanța (cap. 7)

Ițenco îngrijea de noul cățel cu mai multă dedicare decât în cazul tuturor câinilor avuți până atunci. Puiul de husky avea genă de ciobănesc german, ceea ce indica viitoarea lui talie mare. Din acest motiv, stăpânul cel ipohondru construia o relație de supunere cu Nero pentru a se asigura că patrupedul se va arăta docil și ascultător la un singur gest. Totodată, îi spuse Leanței că el și numai el va hrăni câinele, prilej cu care femeia se lansă în tacite ironii la deciziile pe care soțul ei…

Continuare

Adăugat de Paul Rotaru la Ianuarie 30, 2019 la 6:44pm — 1 Comentariu

Celei ce se stinge

În trista ei aducere aminte,

Pălește ca un nimb încețoșat.

Crezând că spune adevăruri, minte

Și-n volburi pare că s-a camuflat.

O văd și-acum: o palidă idee

A tot ce-nseamnă spiritul uman.

Nici glasul nu-i mai este de femeie,

Nici pulberea nu îi mai dă un an.

Ca o tenebră trece în derivă

Prin zile care pier într-un minut

Și gustă voluptatea fugitivă

Din orizonturi fără început.

Să-i spui ceva... Dar ce…

Continuare

Adăugat de Paul Rotaru la Ianuarie 21, 2019 la 5:52pm — 3 Comentarii

Leanța Cotoroanța (cap. 6)

Oamenii au nevoie de minciuni atunci când se raportează la viețile lor sau ale altora. Spus într-un limbaj mascat cu poezia accepțiunii gratuite, oamenii vor magie fără a crede neapărat în ea. Adică, vor minciună. Speranța împlinirii unei magii marchează, de cele mai multe ori, neputința. Basmele, cu toată magia lor, fascinează până când ajung să nu mai conteze tocmai pentru că oamenii, crescând, uită înțelepciunea lor ascunsă. Iar, acolo unde magia nu maturizează, firește, își face loc…

Continuare

Adăugat de Paul Rotaru la Decembrie 27, 2018 la 10:00pm — Nu sunt comentarii

Lex Guvernator

Gata! S-a impus prerogativa!

Cad urechi la margine de șanț,

Ascultând cum fredonează diva

Ultimul și nostimul bilanț.

Dinozauri răsăriți din colțuri

Neștiute-n enciclopedii

Mai legiferează paradoxuri,

Să se rătăcească în hârtii.

Elefantul molcom se distinge

Șovăielnic, ba surprins, ba mut

Și abia ideile atinge

Numai ca să pară el mamut.

Iată, totuși, că aici impune

Legea un destoinic șobolan.

Leul însuși nu se poate…

Continuare

Adăugat de Paul Rotaru la Decembrie 19, 2018 la 8:46pm — Nu sunt comentarii

Argessis VII

Manole se ridică pe cupolă

Ca umbra lui Apollo-n Pantheon;

Înconjurat de-o tristă auroră,

Vorbește către preasinistrul domn:

— Visezi acum ca-ntreaga omenire

Să creadă că ai vrut să faci un bine

Sacrificând femei în mânăstire –

De ce nu te-ai sacrificat pe tine?!

Din tronul vostru, nu dați socoteală

Decât ambițiilor voastre mari,

Decideți care oameni să mai piară

Și care să vă fie sclavi murdari!

Tu crezi că, dacă porți pe cap…

Continuare

Adăugat de Paul Rotaru la Decembrie 18, 2018 la 9:09pm — Nu sunt comentarii

Leanța Cotoroanța (cap. 5)

Spirit liliputan, Leanța oscila între infatuare și patetism cu eschivele ei rapide, dovedind o lipsă totală de caracter și simț al penibilului. Toate aceste trăsături convergeau, totuși, de minune în relația cu fratele Costea, între ei clădindu-se o taină puternică și dificil de aflat. Spuneam, mai înainte, că, atunci când Leanța își impunea să păstreze un secret, torturile medievale i se păreau simple mângâieri fără niciun efect. Iar conștiința faptului că deține un secret o făcea să…

Continuare

Adăugat de Paul Rotaru la Decembrie 17, 2018 la 11:30am — 1 Comentariu

Argessis VII

Cutremurat de-o sumbră presimțire,

Manole prinde gardul de nuiele,

Se-nalță să cuprindă în privire

Câmpia depărtată, printre schele.

În zorii dulci și reci ai dimineții,

Parfum de flori se risipește-n vânt,

Natura cântă imnul tinereții

Și mare sărbătoare-i pe Pământ.

Șopârle se arată între pietre,

Medussa-și poartă șerpii la răzor;

Din codri, haitele de vulpi șirete

Aleargă însetate spre…

Continuare

Adăugat de Paul Rotaru la Decembrie 17, 2018 la 9:12am — Nu sunt comentarii

Argessis VI

Zidarii sapă gropi de temelie,

Manole trage sfori peste ruine,

Iar toți fac funii din răchită vie

Și scripeții încep să îi anine.

Peste ruine, cărămizi gigante

Încep să se așeze rând pe rând

Și temelii lucesc ca diamante

Pe fața înnegritului Pământ.

Înfrigurat, izvorul se-nvolbură

Părând a fierbe-n soarele-arzător;

Pe mal, zidarii sorb câte o gură

Și, odihniți, se-ntorc la munca…

Continuare

Adăugat de Paul Rotaru la Decembrie 16, 2018 la 4:28pm — Nu sunt comentarii

Argessis V

Părintele din mânăstire iese

Ducând lumină celor slabi și mulți,

Rostind evlavios cuvinte-alese

Acestor mizerabili și desculți.

Sărmanii capetele își apleacă

La semnul ce-l arată un aprod

Și, cu privirile-n țărâna seacă,

Ascultă la povestea lui Irod.

Cu murmure de „Doamne miluiește”

Se-ngână toți: copii, bătrâni, femei.

Doar unul spre duhovnic drept privește

Cu ochii-aprinși de tainice…

Continuare

Adăugat de Paul Rotaru la Decembrie 15, 2018 la 5:30pm — Nu sunt comentarii

© 2019   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

Live Support /********* ********/