Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite mâine

Paul Rotaru's Blog (23)

Argessis V

Părintele din mânăstire iese

Ducând lumină celor slabi și mulți,

Rostind evlavios cuvinte-alese

Acestor mizerabili și desculți.

Sărmanii capetele își apleacă

La semnul ce-l arată un aprod

Și, cu privirile-n țărâna seacă,

Ascultă la povestea lui Irod.

Cu murmure de „Doamne miluiește”

Se-ngână toți: copii, bătrâni, femei.

Doar unul spre duhovnic drept privește

Cu ochii-aprinși de tainice…

Continuare

Adăugat de Paul Rotaru la Decembrie 15, 2018 la 5:30pm — Nu sunt comentarii

Argessis IV

În zorii Paștelui, de Joia Mare,

Când oamenii se strâng la mânăstire,

Aprinde Negru-vodă lumânare

La loc de rugăciuni și spovedire.

Veghea de ceasuri domnul în mustrare

Alături de duhovnic în altar,

Udând anafură-n licori amare

Și sărutând inelul de pescar.

Icoanele priveau dintre cupole

La domnul cel umil, îngenunchiat,

Dar toate-l cuprindeau în aurore,

Iar vodă se simțea…

Continuare

Adăugat de Paul Rotaru la Decembrie 9, 2018 la 5:20pm — Nu sunt comentarii

Argessis III

Acum răcoarea nopții se retrage

Și firul ierbii prinde a mișca.

Izvorul depășește maluri large,

Iar apa se-nfioară-n matca sa.

Din beznă, ca prin farmec se ivește

Argessis călărind pe vântul lin.

Prin plete Negru-vodă îl privește,

Simțind parfum de izmă și pelin.

Argessis poartă straie de lumină,

Încins la brâu cu șarpe din argint.

Pe umeri plete negre îi anină,

Cununi de stele tâmplele-i…

Continuare

Adăugat de Paul Rotaru la Decembrie 8, 2018 la 7:31am — Nu sunt comentarii

Leanța Cotoroanța (cap. 4)

Sănătatea lui Lăbuș devenea tot mai instabilă și descurajantă în ochii stăpânului său. Milos până la înlăcrimare față de biata vietate, Ițenco desfășura largi întrețineri cu patrupedul, vorbind cu el așa cum nu se pricepea să o facă cu oamenii.

— Ce să-ți mai dau, prichindelule, ca să te văd că mănânci? Tânăr ești. Colții sănătoși îi ai. Stăpânul te iubește și te lasă slobod cât vezi tarlaua de mare. De ce nu mănânci?

Lăbuș, în loc de răspuns, privea inert în gol, printre călcâiele…

Continuare

Adăugat de Paul Rotaru la Decembrie 6, 2018 la 2:24pm — Nu sunt comentarii

Argessis II

Cum oamenii se-amestecă-n popoare

Și-n norme noi viața lor o schimbă,

O nouă davă apăru sub soare –

Dar vechii daci vorbesc o altă limbă...

Cândva măreață, Sarmisegetuza

E astăzi doar o piatră sub călcâi,

Sub care șerpi giganți ai lui Meduza

Își caută de veacuri căpătâi.

Târgoviștea în jurul ei adună

Din codrii cei întunecați norod;

Asupra lor se-nalță-n clar de Lună,

Din negură, întâiul…

Continuare

Adăugat de Paul Rotaru la Decembrie 5, 2018 la 7:31am — 1 Comentariu

Argessis I

Din Argedava, prin câmpii aride,

Spre Istru un izvor se scurge lin,

Cu apele mocnind scântei candide

Și cu parfum de izmă și pelin.

Izvorul sapă maluri în surdină

De veacuri, întâlnind în drumul său

Mitropolii căzute în ruină –

Un loc pustiu, uitat de Dumnezeu.

Argessis uneori se mai înalță

Din ape să cuprindă în privire,

În noapte, orizontul fără viață

Și unde Luna nu dă…

Continuare

Adăugat de Paul Rotaru la Decembrie 3, 2018 la 6:35pm — 2 Comentarii

Cimitir

Din nou trecutul mi-l deşir,

Printr-un regret ascuns,

Că la tăcutul cimitir

Demult n-am mai ajuns.

Se aplecau copacii grei

Cu umbra răcoroasă,

Citind un dor în ochii mei,

Un suflet fără casă.

Of, cimitir indiferent

Şi tăinuit de vremuri,

De ce mi te arăţi decent,

Iar la prezenţa-mi tremuri?

Aş vrea demult să fi murit

Cu dorurile-mi stângi,

Dar tu mă vezi…

Continuare

Adăugat de Paul Rotaru la Noiembrie 9, 2018 la 6:00pm — 1 Comentariu

Leanța Cotoroanța (cap. 3)

- Dă-ți cu praf de pilă peste limbă, femeie, că tare aspru îți mai e glasul!

- Și ce vrei să spui, că ți s-a acrit de mine?!

- Acră ești tu din neam. Ah! Prost am fost... daʼ...

Până la partea cu acreala din neam, Leanța îndură afrontul cu suspine în care se întrezărea sentimentul victoriei prin resemnare. Însă, când Ițenco își deplânse prostia trecutului, pentru a doua oară într-un interval de o săptămână, atenția Leanței se canaliză către posibilitatea unei descoperiri și,…

Continuare

Adăugat de Paul Rotaru la Noiembrie 7, 2018 la 2:00pm — Nu sunt comentarii

Leanța Cotoroanța (cap. 2)

Conversațiile dintre Leanța și Ițenco din momentele lor cu aparență armonioasă erau de cele mai multe ori sterile, ca și cum cuvintele pe care le schimbau ar fi constituit tributul fricii de tăcere. În general, cuplurile suplinesc monotonia rutinei cu astfel de dialoguri deoarece în sânurile lor se strecoară ușor bănuiala că s-au înscris în relații eșuate. Iar apropierea tot mai alertă a senectuții are drept consecință verbalizarea, la un moment dat sau chiar de mai multe ori, a acestei…

Continuare

Adăugat de Paul Rotaru la Octombrie 26, 2018 la 11:34pm — Nu sunt comentarii

Leanța Cotoroanța (cap. 1)

Leanța trăia într-o lume minusculă, lumea ei interioară, populată de orgolii duse până la absurd, de inflamații care sfidau discernământul, de o iubire oarbă față de nepoata ei și de uri la fel de oarbe, cu accese violente până la limita crimei față de toți ceilalți, o lume cât o monadă din care nu se lăsa evacuată nici în ruptul capului. Orizontul acestei lumi se lărgea puțin, abia sesizabil, cât să cuprindă o societate la fel de minusculă, oameni naivi și ipocriți, gata oricând să își…

Continuare

Adăugat de Paul Rotaru la Octombrie 25, 2018 la 9:00pm — 1 Comentariu

Muzei mele

Când ochii tăi în taina lor mă sorb

Răpindu-mă agorei de inerți,

Mă simt asemeni sculptorului orb

Pe care cu tăcerea ta îl cerți.

Deși ești soclul unei mari iubiri

Sub care zeii-și uită orice țel,

Tăcerea ta ascunsă-n străluciri

Lui Fidias i-ar fi răspuns la fel.

În viață și în moarte sunt acel

Poet mânat de un alean torid.

Dar, fără tine, sunt doar menestrel

Ce-a cultivat un sentiment…

Continuare

Adăugat de Paul Rotaru la Octombrie 4, 2018 la 9:20pm — 1 Comentariu

Rigor mortis

Ia să mergem mai departe pe făgașul omeniei,

Să descoperim în lume seva brută-a ironiei,

Astfel lămurind premisa rațiunii de a scrie

Cam ce credem noi că este și ce ar putea să fie.

Dacă vrei cu-o poezie să te-afirmi către norod,

Pregătește-te să suferi ca la rug sau eșafod.

Nu-ncerca să-ți faci opinii despre ce nu înțelegi

Și enigme prea înalte din creion să le dezlegi,

Epatând în verbul searbăd al discursului anost,

Să te-ascunzi în…

Continuare

Adăugat de Paul Rotaru la Iulie 13, 2018 la 4:30pm — 2 Comentarii

Îngerii nu sunt nemuritori

Deși creația de față este o variațiune la poemul „Corbul” de Edgar Allan Poe și la nuvela „Micul Arhimede” de Aldous Huxley, totodată aceasta se bazează pe un fapt real.

Era duminică, pe la amiază,

Aproape de sfârșitul lui april,

Când dintre nori mă urmărea o rază…

Continuare

Adăugat de Paul Rotaru la Mai 24, 2018 la 7:30pm — 9 Comentarii

Amamus amatis amant

Mulți îndrăgostiți își validează

Axiomele pe-un colț de rai,

Contestând iubirii, cât durează,

Soarta cărăbușilor de mai.

Pasiunile mistuitoare

Care-i sorb atunci când îi ating,

Ca un foc de paie sunt: ușoare.

Tot atât de repede se sting!

Unii, mai constrânși decât arată

În principii ce și-au însuşit,

Nu pricep că dragostea curată

Are și-nceput, dar și sfârșit.

Inima palpită la icoane

Într-un ritm frivol, dar…

Continuare

Adăugat de Paul Rotaru la Mai 10, 2018 la 10:30pm — 5 Comentarii

Aș fi...

AȘ FI...

sau premoniția erorilor 

Aș fi rămas o umbră de cuvinte, îmbălsămând splendorile Selenei,

Un vector al tăcerilor abstracte prelinse pe oglinda lui Orfeu.

Cu toate astea, am ales cărarea nesigură din beznele catrenei,

Descoperind o lume fără margini, dictată de un dumnezeu ateu.

Aş fi putut să cad în amorțire pe povârnişul liniilor drepte,

Să rumeg conştiințe afumate în graiul declarat universal.

Dar înțeleg…

Continuare

Adăugat de Paul Rotaru la Aprilie 27, 2018 la 9:30pm — 6 Comentarii

Seducție

Ca umbrele, alunec în hipnoză

Spre-o lume gotică, sub cer romantic.

Mă las captiv în propria psihoză

Când regăsesc un bust al Evei, antic.

Cu sete de vampir adulmec viața

Din întunericul universal,

Cu beznă-mi răcoresc întruna fața,

Timid ca un poet medieval.

Buchet de vin – buchet de aurore! –

Străluminează un profil divin:

Femeia de sub văluri incolore,

O Evă care doarme-n…

Continuare

Adăugat de Paul Rotaru la Martie 4, 2018 la 3:20pm — 2 Comentarii

Ce-i poezia?

Ce-i poezia? Glasul ce-a răbufnit din grote?

Lumina care leagă abisul de abis?

Un cântec de vioară în uragan de note?

Întâia mea clipire și cel din urmă vis?

E ultima scânteie din infinitu-mi rece?

Abis și înălțare, cădere și-apogeu?

Acea străfulgerare ce-a-ncoronat un rege?

Crepuscul și luceafăr, satan și dumnezeu?

În stihurile mele se-ascunde cu sfială

Un demon melancolic cu suflet de…

Continuare

Adăugat de Paul Rotaru la Martie 3, 2018 la 11:04am — 1 Comentariu

Omegalfagisme

puteam să jur

cum pot și-acum

că ochii Medusei nu

rezistă aureolei tale

vezi tu

eu am parcurs același traseu

pe urme de pisică

de lebădă și leu

fără să cer socoteală

diasporei de draci înstrăinați de mine

nostalgiile îmi lungesc genele

loc de soare am berechet

la același patetic banchet

m-au invitat năpârci androgine

doar că eu 

aveam la mine icoana

care spunea povești…

Continuare

Adăugat de Paul Rotaru la Februarie 24, 2018 la 11:39am — Nu sunt comentarii

În lumea asta mică

În lumea asta mică, de patimi apăsată,

Cu care în tăcere ades ne războim,

Noi suntem vagi fantasme pe bolta-ntunecată

Și viața ne prefacem că știm să ne-o trăim.

Adesea ne răsfață o rază de lumină

Când pe cărări obscure prin beznă perindăm.

Dar tot atât de ieftin pe soare punem vină –

Crezând că-l înțelegem, sub lupă-l cercetăm.

În lumea asta mică, în care toți ne batem,

Cromatice politici se cos…

Continuare

Adăugat de Paul Rotaru la Februarie 4, 2018 la 9:00am — 2 Comentarii

Odele singurătății mele

Din pomul vieții, doar un singur ram

Mai îndrăznește să-mi arate-o floare.

Pe străzi în care altedăți dansam

Azi mișună cortegii funerare.

Sterile rugăciuni cu glas bolnav

Se-aud în murmure de bocet grele.

În colțul meu de lume, gol, jilav,

Scriu odele singurătății mele.

De câte ori cu apă-mi dau pe față,

Îmi pare că se surpă până mor

Principii ce se camuflează-n ceață,

Vădindu-mi inutilitatea…

Continuare

Adăugat de Paul Rotaru la Februarie 1, 2018 la 8:00pm — 3 Comentarii

© 2018   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

Live Support