Când dormi

Aurel Chiorean

Când dormi, să-mi laşi cuvântul,

iubito, în divin,

lipsită fie-i umbra-n

planeta lui

străină,

voi face fiinţa ta, altarul

de senin,

să nu te îneci vreodată,

de prea multă lumină !

Voi face din cuvânt,

iubito, azi, un mâine,

tristeţea s-o ascundem, doar în

odaia goală,

în depărtări albastre,

vom face verzi coline,

când dragostea se zbate,

în…

CHIAR TREBUIE... 



Chiar trebuie să îţi vorbesc în şoapte, 

să-mi vindec cerul cu ale tale ploi, 

când îmi clipeşti ispititor în noapte, 

sub doruri…

Cum aş putea

 (GV)

Cum aş putea să îmi mai ţin sufletul,

când mi-l mângâi tu (Rainer Maria Tilke)

Cum aş putea eu ca fiinţă neîndemânatică

să înăbuş visul meu, pe pernă-n taina nopţii ?

Cum aş putea cuvântul să spun că mi-e uşor,

când îl dezbrac de haină şi îl fac o taină a sorţii ?

Găseşte-mă ca zâmbet, sau poate întristare,

găseşte-mă în râuri, albastrul apei line

şi lasă-mă să-ţi fiu, iubito,…

Scrisoarea a CCXVIII-a 





Dincolo de mine eşti tu, nemărginirea mea, răspunsul zăboveşte-n trăirea ce o simţi. 

Îţi scriu mereu…

Scrisoarea a CCXVII-a 





Am ales scrisul ca mântuire, cu miezul lui tăcere, cu trunchiul ei lumină. 

Vezi cerul tău a trezit în mine un vis, în dangătul de zori, vestind…

Scrisoarea a CCXVI-a

Mai caut cărbune să scriu un poem, în faceri de timp, cuvinte misive, spre taină cea sfântă din stratul de lut, iubirea nestrânsă, nestăvilita ei jertfă, fâşia de noi şi straniul ţinut. Voi găsi iar cărarea prin răscrucea de gânduri şi în frigul ce îndoaie scândura uşii, cât frig poate fi, blestemând alte friguri, când noi ne închinăm, iubito, cenuşii ! Nu caut nici vorbe, fantezii ce-s străine, în miez de tăcere, sau vis ce dospeşte, răzvrătită mi-e…

După apus 

(GV)



După apus mi-e taina, un geamăt de lumină, 

cu alte mâini îmbrac, iubito, astăzi cerul, 

se îndoaie un…

Poate

(GV)

Poate că nu trebuia să pleci

în nesfârşita umbră cerească,

când stele mai aveam

ascunse în dorinţe,

către un ochi de apă,

din taina

nelumească,

ca foşnet rădăcină, din vis

nu trebuinţe!

Nu trebuia să pleci, din taina

adieri,

din sunet de tăcere,

zvâcnind spre învârtire,

mi-e frunza încă strânsă,

în toamna ta de ieri,

şi visul îl mai am,

în dor ... de…

Îmi vine

(GV)

Îmi vine, iubito, aşa câteodată,

visarea de câmpuri, la dreapta copaci,

să-mi leapăd ispita să nu mă răzbată,

pustiul din suflet, la stânga ... săraci.

Să las o ispită, acolo sub cruce,

iubirea de aer, în pâinea cea coaptă,

cu inimi întinse cândva la răscruce,

strigarea rostită, săruturi la poartă.

Să mă închin doar fântânii, ca la o mare,

ce străbate pe-alocuri, visarea din gând,…

Mă înghesuie 

(GV)



Mă înghesuie în grabă destinul de cuci, 

şi fructul…

Mă prefac 

(GV)



Mă prefac într-o ploaie din ceţuri, regrete, 

un alb ce va curge, la maluri ...…

Aş vrea ... 





Aş vrea să ştii ce înseamnă un gând, 

ce te picură pe buze, 

locul…

M-am săturat 





M-am săturat să mă mai zbat, 

în zbor de gând 

al sufletelor goale, 

deci pun tăcerea predicat 

şi lumea lor…

Scrisoarea a CCXIV-a

(GV)

Suntem spectatori, doi spectatori la întemeierea unui întreg, care să închidă în sine nemurirea mărginită a cuvintelor. Încercăm să ne descriem cu detalii, rostindu-ne repetat în şoapte, când ochii celuilalt ne cuprind întreaga fiinţă. Devenim atunci suspin şi oftăm gălăgios marginile lumii care ne unesc pe corzi mute şi surde. Suntem doar un instinct al rădăcinilor venite din adâncuri, în devenirea unui vers necugetat pierdut pe culmea clipei.…

Şi dacă ... 





Şi dacă plouă în noi, un singur strop de apă, 

vom căuta, iubito, un sens, sau un ascuns, 

meandre de culori, ori gesturi ce…

Ne plouă 

(GV)



Ne plouă taina de cuvinte, 

dorinţe-n starea de visare, 

când s-au rostit, 

adus aminte, 

de ce-au tăcut, de ce tac oare…

Scrisoarea a CCXII-a

(GV)

Uneori, uneori aud aşteptarea, când în stersini ploaia pare-o vină.

Poemul meu, sfidează un sfârşit, doar oboseala mea visează o prelungire şi visez, visez, iubito că sunt fericit, dar jugul vieţii mă apasă şi tace, nesocotind dauna naturii şi păcatul care se rupe pe buze de adiere. Inventez atunci neliniştea fericirii, rugul pământului, sărutul şi tălpile cu care aş fi putut să plec din toate adevărurile sumbre, din visul în care am crezut atât de…

Iubeam 

(GV)



Iubeam în ciuda morilor de vânt, 

strângând în pumni, iubito, a ta zare, 

sorbind din ceruri, sfânt pământ, 

cu focul cel primit,…

Nu pot

(  G V))

Nu pot să îmbrăţişez adâncuri,

nu pot să şterg din calendar un ieri,

nici întunericul, nici înlăuntruri,

nu pot s-aducă, iarăşi primăveri.

Te-am căutat în ploi şi-n stropii,

căzuţi pe trup cu a mele mâini,

doar încercam să te apropii,

că să rămâi, mai vrei ... rămâi ?

Încovoierea sfântă a luminii,

e somnul meu, bolta senină,

trudesc în dor, seva tulpinii,

tu spui, că asta este o…

Aş vrea 

(GV)



Aş vrea să-ţi simt înfiorându-se călcâiul, 

lumina ta ţesută, din şoapte 

de…