La miezul nopții

tata

pocnea carbidul în amestec cu apa

se auzea în tot satul,

se speriau mistreții veniți la cuiburile cu cartofi

proaspeți,

alerga fiarele

mai ales noaptea când luna

îi surâdea și îi făcea cu ochiul,

pe întinsul ei

era ciobanul cu oile

la păscutul viselor,

dobitoacele…

trupuri goale strâng sudoarea
binefăcătoare
încinse emit criptograme
în alfabetul morse,
plăcerea suverană aprinde petarde,
ard instantaneu emoțiile,
cerul este sublim
artificii dau foc infinitului mare,
ce dorești veșnicie?
timpul tău este etern,
moartea reînnoiește ecoul.

noaptea în candelă untdelemnul arde

mai vârtos decât un sărut

pe lemnul crucii,

sedimentată ca o viață în multe răspânti

iubirea caută protecție

ca și când lăsând câinii liberi

afli cine sunt adevărații stăpâni,

ungi capetele plecate  cu mir

să nu vorbească de moartea

 copiilor uciși

într-o sinucidere colectivă a sentimentelor,

ei își  strigă mamele în  sâmbetele moșilor.

fata din colțul prelung al străzii

se rătăcește în cifrele mărunte,

vântul o asaltează cu pagini de ziar,

se simte înconjurată ca si cum o ceată de maimuțe i-ar cere mângâiere,

tacticos ea își toarnă din lumina galbenă a zilei

surâzând silabelor,

cuvintele îi sunt

sugrumate de privirile curioase

ale pietonilor strânși

ca pe un câmp cu fluturi în jurul său,

îi fac tabloul

în care desfac inima asemeni unui pepene,…