Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Delia Staniloiu's Blog (58)

ZBOR TERESTRU

O, de câte ori
nu m-am înălţat
în zbor
sfidînd
toate legile fizicii

Pluteam uşor
peste munţi uriaşi
de ignoranţă
răutate
ură
indiferenţă
prostie
neputinţă.

Priveam lumea
de sus
şi doar acolo
înţelegeam
vulturii.

N-am înţeles
de ce la
aterizare
tălpile-mi
sângerau…

Adăugat de Delia Staniloiu la Iunie 1, 2013 la 5:20pm — Nu sunt comentarii

MI-ESTE DOR

Mi-este dor

dar dor de tine

merg prin ierburi ca năuca

sau năluca

cucii-mi cîntă iar prohodul

iarba-mi taie astăzi nodul

întrebărilor deşarte

eşti aici sau... eşti

departe

chiar exişti

sau eşti doar dor?

uite cum îmi intră-n nor

o dorinţă nerostită

cum că vrea să-ţi fiu iubită

printre razele de lună

sau de soare...

cine ştie, să mi-o spună-n poezie

că mi-e proză viaţa toată

enigmă…

Continuare

Adăugat de Delia Staniloiu la Aprilie 30, 2013 la 11:19pm — 2 Comentarii

VERS ZGRIBURIT

De dincolo de gheţuri, neştiute umbre

Mă poartă către tine pe-aleile de vis

Şi cu rapacitate vor timpul ca să-l scurme

Să-mi ostoiască dorul ce-odată l-am ucis.

 

 

Dar dincoace de tine, se află doar tăcere

Ce se propagă-n aer cu picuri mari de ger

Speranţele timide dispar ca o părere

Şi nemişcarea toată mă-mprăştie-n eter.

 

 

Doar eu rămîn stingheră ca o baladă veche

Şi cînt o melodie, uitată şi-n falset…

Continuare

Adăugat de Delia Staniloiu la Aprilie 11, 2013 la 8:30pm — 1 Comentariu

O LUME

O lume rea, urâtă şi perversă

Îmi paroxează sistematic nervul

De nu-mi mai aflu locul şi nici verbul

Prin viaţa consumată-ntr-o aversă.

Mă-ndrept către speranţă cu lumină

Şi vertical încerc să mă înalţ

Dar, scrijelesc a fluturilor smalţ

Care-n cădere, se prefac în tină.

Mă tot repet, mizeria desfid

Alung urîtul, ura sau tristeţea

Legând cu lanţuri grele tinereţea

Ca bâtrâneţii uşa sţă-i închid.

Sunt pour toujur captivă în…

Continuare

Adăugat de Delia Staniloiu la Martie 9, 2013 la 1:47pm — Nu sunt comentarii

IN FAPT

În fapt, bacovian mi-e dor de tine

Mi te strecori în gînduri ca un fur

Mi te îneacă dorul în Amur

În plîns tăcut cu litere aldine

Pe toţi cocorii ţi-am trimis iar gânduri

Să nu te mai invent trag storul nopţii

Dar încă-s zălogită-n casa sorţii

Şi îţi citesc uitarea printre rînduri.

De-ai poposi la mine în poeme,

Versul mi-ar fi arcuş, glasul vioarâ

Toamna s-ar transforma în primăvară

Iar pentru plîns nici nu ar mai fi…

Continuare

Adăugat de Delia Staniloiu la Februarie 21, 2013 la 11:05am — 1 Comentariu

E DOAR UN CÂINE

Un cîine urlă îndelung la lună

Cu glasul omenesc tânguitor

Spunînd în graiul necuvîntător

Că viaţă, i-a rămas cît o fărîmă

 

 

E-un ger, de piere şi nimicul

Iar luna, sa-mbrăcat în ghiaţă

El, sărăcuţul, n-a văzut la faţă

Un zâmbet cald să-i mângâie boticul.

 

 

Să aibă-n preajma lui un suflet

Ar vrea,să-i ţină de urît

Să nu se simtă-atât de amărât

Cînd simte-n coastă a gerului…

Continuare

Adăugat de Delia Staniloiu la Decembrie 16, 2012 la 9:00pm — 11 Comentarii

SĂ NE IUBIM...

Să ne iubim celest, sub clar de lună

Îngemănaţi ca două acolade

Sub semnul controversei, în butade,

În viaţa ce ne-mparte şi ne- adună.



Să ne iubim canonizînd bezmetic

Tăcerea nopţii arsă-n candelabre

Curînd,vom fi apoteotice cadavre

Încarcerate-ntr-un totem eretic.



Să ne iubim că şi iubirea moare

Să ardem smirnă în căuşul lunii

Şi-apoi, să râdem-plângem ca nebunii,

Iluminând eclipsele de soare



Să ne iubim ardent… Continuare

Adăugat de Delia Staniloiu la Decembrie 7, 2012 la 12:16am — 2 Comentarii

CURICULLUM VITAE

N-am să-ţi dansez hip-hop pe tastatură

Toples la bară nu-ţi voi putea face

Şi ca să vezi ce e sub carapace

Nici neputinţei n-am să-i pun armură.

Fiinţa-mi trag din ierni voevodale

Cu stele-n păr din fulgii de zăpadă

Las vălul de-ntuneric iar să cadă

Să dezgolesc minuni arhetipale.

Eu vin din vremuri de demult uitate

Din timpuri cu domniţe, cavaleri,

Ce-s nemurite-n colbul din tăceri

Pierdute-n vis şi în serenitate.

Mă tot trudesc spre…

Continuare

Adăugat de Delia Staniloiu la Decembrie 1, 2012 la 11:00am — 2 Comentarii

CÎND DORUL MEU...

 

 

Când dorul meu năvalnic ţi se opreşte-n prag

Şi ploaia grea de toamnă porneşte peste case,

Te văd parcă aevea şi te aştept cu drag

Şi număr în neştire zile şi nopţi rămase.

 

 

Doar ceasul a mirare, opreşte ticăitul

Speranţa-ncremeneşte o clipă-n aşteptare,

Chiar micul univers mimează infinitul

Şi dorul, către mine ţi-a neteztit cărare.

 

 

Felină stând la…

Continuare

Adăugat de Delia Staniloiu la Octombrie 26, 2012 la 12:30pm — 4 Comentarii

RUGĂ

Şi de-o fi să ningă ne-ntrerupt
Peste noi ca într-o feerie
Dă-ne doamne chiar pentru vecie
Zbor în vers tot mai înalt, abrupt.

Să ne înălţăm a nemurire
Îngeri din icoane adunaţi
Şi în primăveri azi întomnaţi
Întru slava ta cu umilire.

Să ne fie versul hrană, haină
Cât în el trăi-vom ancoraţi
Cu iubirea, toleranţa fraţi
Vers- poet doar o imensă taină.

Adăugat de Delia Staniloiu la August 29, 2012 la 2:43pm — 13 Comentarii

ELEGIACĂ

Un zâmbet selenar mi-aduce gânduri

Spre ierni ce-s cu zăpezile arzând

De-n iarna mare voi intra curând

Şi n-am să îţi mai trimit de-acolo rânduri

Să nu te temi că m-am pierdut pe veci

Voi fi mereu alăturea-ţi de tâmplă

Şi chiar de nu voi şti ce se întâmplă

N-am să mă pierd în gheţurile reci.

Tu să mă ţii aproape de iubire

Să îţi dezmierd adesea câte-un gând

Promit să nu mă vezi deloc plângând

Că…

Continuare

Adăugat de Delia Staniloiu la August 6, 2012 la 9:30am — 18 Comentarii

TRADARI 4

Zâmbetul lui o înfurie pe Doria. Îi mulţumii scurt şi se întoarse să plece. Dar, braţul ei rămăsese zălog în mâinile lui. Se uită la el apoi, semnificativ la braţ iar acesta înţelese că o deranjează şi-I dădu drumul. Ea traversă strada şi el o urmă. Reînnoi întrebarea:

- Şi de ce ziceai că vrei să te sinucizi? Întrebă iar zâmbetul acela se accentuă

- Nu ziceam zise ea iritată.

- Bine, nu ziceai spuse el dar poţi să-mi explicit de ce?

- Ca să aflu cum e!

- Oo, zise el…

Continuare

Adăugat de Delia Staniloiu la Iulie 2, 2012 la 5:00pm — 14 Comentarii

VERS IERNATIC

Ca două flori ce-au înflorit degeaba

În umbra toamnei facem azi bilanţul

În timp ce tot mai mult se strânge lanţul

Şi-ncetinim a static toată graba.

Bilete, doar pe frunze mai trimitem

Către noi înşine sau poate aiurea

Acum când a şi desfrunzit pădurea

Şi nu mai vrem păcate să comitem.

Ne risipim în toamnele ce vin

Cum vântul risipeşte a lui pale,

Din ochii tăi, cad înstelat opale

Şi din ai mei cad lacrimi şi venin.

Din…

Continuare

Adăugat de Delia Staniloiu la Iunie 16, 2012 la 6:13pm — 11 Comentarii

TRĂDĂRI 3

Nopţile pierdute era o mare problemă pentru Doria care nu era obişnuită să le piardă. Pentru Iana şi Ion era simplu ei dormeau a doua zi cât vroiau dar pentru Doria era chinuitor. Pe la jumătatea zilei i se făcea atât de somn că de multe ori mergea la farmacie şi cumpăra cofeină pe care apoi o lua ca să rămână trează. De fiecare dată în asemenea situaţii îşi promitea că de la serviciu va merge acasă unde va dormi până a doua zi dimineaţa. Dar, niciodată nu se ţinea de cuvânt. Nevoia de a se…

Continuare

Adăugat de Delia Staniloiu la Iunie 14, 2012 la 12:00am — 2 Comentarii

TRĂDĂRI 2

Renunţarea Ianei la facultate fusese prina dintr-un şir lung de erori pe care avea să le facă în viaţă. Între timp, prietenia ei cu Doria se consolida pe zi ce trecea. Şi Doria era o fată necăjită deşi nu prea era conştientă de asta. În ciuda faptului că ducea o viaţă tare grea şi era sufleteşte în bătaia vîntului,era o fire veselă şi romantică a cărei existenţă se desfăşura pe două planuri paralele: unul real care trecea aproape neobservat de Doria şi unul imaginar în care trăia intens şi…

Continuare

Adăugat de Delia Staniloiu la Iunie 13, 2012 la 12:00am — 1 Comentariu

TRĂDĂRI 1

Se cunoşteau din dolescenţă.Doria, o cunoscuse în casa unui prieten din cartier. Iana, era frumoasă, diafană, cu ochi mari verzi uimitori în care te pierdeai ,un păr des castaniu de o lungime cum Daria nu mai văzuse. Despletit şi adus în faţă atingea genunchii. Îl purta simplu într-o coadă groasă pe spate ceea ce-i dădea o disţinctie aparte. Iana era studentă la geologie în anul întîi, ocazie cu care venise în Bucureşti din partea cea mai de nord a Moldovei. Vorbea în dulcele grai…

Continuare

Adăugat de Delia Staniloiu la Iunie 10, 2012 la 9:00pm — 5 Comentarii

ÎNGER CU ARIPILE PE DINĂUNTRU

Zborul meu
zbatere oarbă
drum anevoios
prin vene
şi artere
nervi
şi sinapse.

Cerul meu
viscere şi întuneric
spaime opace
înălţare
în adânc
abisal.

Năzuiesc lumina
răsăritului
primită în
asfinţit
neînţelegând
că aripile-mi sunt
pe dinăuntru.

Adăugat de Delia Staniloiu la Iunie 6, 2012 la 7:59pm — 14 Comentarii

VISUL

Corina se trezi mergînd pe traversele unei căi ferate de linie îngustă.Era noapte, întuneric şi ea mergea cu mare greutate.Deşi nu se vedea nimic în imediata vecinătate din cauza întunericului, ştia că este pe calea ferată de linie îngustă care trecea prin spatele casei din localitatea de unde se născuse şi copilărise. Păşea cu precauţie din traversă în traversă. Pe linie, se vedeau nişte luminiţe care mergeau în aceiaşi directie cu ea. Ştia că acele luminiţe sunt oameni care mergeau ca şi…

Continuare

Adăugat de Delia Staniloiu la Iunie 2, 2012 la 9:30am — 3 Comentarii

PLOUĂ-N CADENŢĂ poezie inspirată de BACOVIANĂ autor Any Badea

Plouă-n cadenţă şi mărunt
Ca-ntr-un bacovian poem
Nu ştiu să strig, sau să blestem
vis feciorelnic, păr cărunt.

Cînd inima prin ochi să iasă
ar vrea, să nu-mi mai stea în piept
În timp ce eu, în van aştept
O rochie albă de mireasă,

Dar nu e nimeni şi nimic
Când mai ucid odată visul
Şi mor şi eu cu el,"ucisul"
Ce iar mă scoate din tipic.

Adăugat de Delia Staniloiu la Mai 17, 2012 la 9:00pm — 3 Comentarii

Licornii nu mai vin

Licornii nu mai vin ci...pleacă

În nopţile cu lună plină

Din gândul meu ce poart-o vină

Şi-aş vrea să spun : ei şi ce dacă...

Dar n-o pot spune şi-mi e ciudă

Şi rup tăcerea nopţii-n două

În timp ce-n mine plouă, plouă

De-mi este iar poema udă

Licornii nu mai vin ci pleacă

Spre locu-acela selenar

În care gândul meu hoinar

Vrea veşnicia să desfacă

Licornii, nu mai vin sau...nu-s

Sau poate, nici n-au fost vreodată

Decât…

Continuare

Adăugat de Delia Staniloiu la Mai 16, 2012 la 12:30am — 2 Comentarii

© 2018   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

Live Support