Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Camelia Ardelean's Blog (73)

Visăm...

Visăm ades egotic, visăm incestuos,

Meandrele din euri tixite-s de caverne;

Sobolii amăgirii îşi termină de ros,

La cina de pe urmă, himerele paterne.

 

Visăm indubitabil, visăm paradoxal,

Prin creier ni se scurge păcatul „cel” homeric;

La visuri nu există sezonul estival,

Ci numai anotimpul „salvat de întuneric”.

 

Iluzii incolore şi fără preambul

Ţâşnesc resuscitate, cu teamă de crepuscul;

Doar patima…

Continuare

Adăugat de Camelia Ardelean la Noiembrie 1, 2019 la 4:29pm — 9 Comentarii

Sub fantasme înflorite...

Sub fantasme înflorite într-un falnic univers,

Am țesut din nestemate o atavică Lactee,

Cu apusuri erodate de un astru nou, imers –

Un șirag de lampioane pe-o cromatică alee.

 

Printre ploi înmiresmate, am plantat vechi rugăciuni,

Le-am hrănit cu aforisme recoltate dintre file;

Între visele-mi de humă-mpovărate de tăciuni,

Ridicat-am o cetate din cerințe infantile.

 

(Când tăcerea ți-e prinosul pentru zei…

Continuare

Adăugat de Camelia Ardelean la Octombrie 22, 2019 la 9:54pm — 5 Comentarii

Mi-e sufletul rob...

Mi-e sufletul rob în căuș de magnolii,

Iar inima zace în grota-ispită –

Iubirea-fecioară cu chip de-Afrodită;

Se stinge Infernul subit, din orgolii.

 

În tigva tristeții secat-a-nnoptarea,

Își plimbă lumina privirea-i placidă,

Crestează bujori pe simțirea-mi lividă,

Fărâme de zori își sporesc căutarea.

 

Mă leagă speranța de sine cu fundă,

Topitu-s-a gheața din fosta Giocondă –

Mă strânge la piept un…

Continuare

Adăugat de Camelia Ardelean la Octombrie 11, 2019 la 2:44pm — 11 Comentarii

Un festin lectural de zile mari

Camelia Ardelean (n. 1972) scrie poezie de când se ştie, poate şi pentru că s-a născut în familia scriitoarei de literatură pentru copii, Marioara Ardelean (n. 1950). O vreme, poeta a trăit în străinătate. A revenit în ţară în 2014, an în care a debutat editorial cu placheta Lacrimi de suflet, căreia i-au urmat Ingenuitate (2015), Pasiune (2015), În oglinda sufletului meu (2015), Suflete de ceară (2016),…

Continuare

Adăugat de Camelia Ardelean la Octombrie 5, 2019 la 1:53pm — 6 Comentarii

Toamna (elidă)

Pogoară toamna peste glie, tunând în marşu-i triumfal;

O lacrimă-şi transportă sarea dinspre amonte spre aval.

 

Natura iarăşi se îmbracă în haina-i trendy de brocart;

În mine zboară pescăruşii, aterizând cu ţipăt spart.

 

Un rest de soare adnotează pe frunze veştede-amintiri –

Se iscă-n galbenul apatic, din când în când, nedumeriri.

 

Descopăr trapa spre tenebre şi o trântesc c-un scrâşnet sec;

O pomostesc cu-ntârziere...…

Continuare

Adăugat de Camelia Ardelean la Septembrie 24, 2019 la 6:04pm — 9 Comentarii

Cum să te-agăţi de cer fără iertare (sonet)

Cum să te-agăţi de cer fără iertare

Şi cum să prinzi de toartă-un curcubeu,

Când printre nouri creşte-un aculeu,

Ce îţi străpunge palida visare?

 

Reanimându-ţi istovitul eu

Cu mici perfuzii de iluzii-amare,

Încrâncenată soarta ţi se pare,

Pe drumul şubred către Dumnezeu.

 

De la cheremul patimilor noastre –

Corăbieri captivi în propriul ghiol,

Plutim în vise aşa-zis albastre,

 

Regurgitând…

Continuare

Adăugat de Camelia Ardelean la Septembrie 10, 2019 la 9:03pm — 7 Comentarii

Se face noapte în cuvânt

Se face noapte în cuvânt,

Cochília sa e-aşa neclară

(Azurul nu-şi mai ia avânt

Neliniştea îi dă pe-afară)!

 

A ruginit elicea lui,

Iar zborul nu mai are clocot;

Sub diacritice-un cucui –

Vocalele scrâşnesc în  tocot.

 

Doar triluri fade se aud

Din amalgamul de…

Continuare

Adăugat de Camelia Ardelean la Iulie 26, 2019 la 10:13pm — 7 Comentarii

În trupul meu bolnav de lipsa ta

În trupul meu bolnav de lipsa ta

Se-aprinde-o lampă tristă de veghere,

Îşi scutură candoarea o lalea,

Sub ploaia ce desparte emisfere.

 

Iubirea frântă, scoasă la mezat,

Învăluită-n ceaţă purpurie,

N-a fost un curcubeu, ci surogat,

Un tremur suferind de-anorexie.

 

În cuibul nostru – dom imaginar,

Eram prinţesa nopţilor de-argilă,

Tu – Făt-Frumos cu aripi de Icar;

Ne-am rătăcit busolele-n…

Continuare

Adăugat de Camelia Ardelean la Iulie 22, 2019 la 6:54pm — 7 Comentarii

Eugenia Mihu – poeta cu lacrima rotundă şi „dorul în ochi”

Dacă Nichita Stănescu ne dezvăluia, în trecut, din perenitatea gândurilor sale, afirmând: “Eu nu prea cred că există poeţi, cred că există poezie” şi insistând asupra faptului că „Un poet nu poate fi mai bun decât alt poet”, dar „poate fi mai bun decât sine însuşi sau mai slab decât sine însuşi”, un alt mare colos al literaturii române, Lucian Blaga, susţinea, nici mai mult, nici mai puţin, că poetul este un „donator de sânge la spitalul cuvintelor”.

Eugenia Mihu, o poetă despre care…

Continuare

Adăugat de Camelia Ardelean la Iulie 10, 2019 la 4:26pm — 7 Comentarii

Aceleaşi ploi...

Aceleaşi ploi se smulg din nevăzut

Şi-aceiaşi nori îşi strigă biruinţa;

Înoată-n sânge pseudocredinţa –

Un suvenir din mărul revolut.

 

Aceiaşi câini se-nhamă la trăsuri

Şi-aceiaşi „morţi” îşi urlă nefiinţa;

Ne costumăm războaiele-n Levinţa*,

Când foamea naşte panică şi uri.

 

Aceiaşi spini pe ramuri de măslin

S-au căţărat, voind să emigreze

(Un rai abscons în miriştile treze

Ar fi de răni şi vaiet…

Continuare

Adăugat de Camelia Ardelean la Iulie 5, 2019 la 8:44pm — 4 Comentarii

Ionel Necula – popas în lumea iubirilor lui Cioran

Despre scriitorul şi filozoful Ionel Necula am aflat întâmplător, cu puţin timp în urmă, semn că destinul lucrează mereu în favoarea noastră, aducându-ne în cale oamenii potriviţi pentru evoluţia spirituală, pentru a ne desăvârşi existenţa sau pur şi simplu, pentru a ne umple sufletul de frumos. Născut în judeţul Galaţi şi cunoscând gustul veşniciei de la ţară, Ionel Necula locuieşte în prezent la Tecuci, unde continuă să adauge, la palmaresul său impresionant de aproape şaizeci de volume…

Continuare

Adăugat de Camelia Ardelean la Iunie 27, 2019 la 5:11pm — 5 Comentarii

Mi-e frig...

Mi-e frig până-n celule, în iarna asta mută,

În suflet, filigorii au îngheţat de mult,

Cotrobăie un crivăţ cu inimă de brută

În fiecare rană pe care o ascult.

 

Mi-e frig până la oase, în măduvă trosneşte,

Îşi sapă nevăzutul prin fibre trotuar,

Mă strânge-nsingurarea în braţe ca un cleşte,

Cu patimi izvorâte în colţ de felinar.

 

Mi-e frig până la creştet şi până la călcâie,

În vene, termometre se sparg cu un…

Continuare

Adăugat de Camelia Ardelean la Iunie 7, 2019 la 7:19pm — 1 Comentariu

Când porţi în buzunar eternitatea

Când porți în buzunar eternitatea

Și tragi cu gingășie de fermoar,

Să nu lezezi vreo filă din grimoar,

Împăturind cochet realitatea,

 

Când tragi pe visuri ploi cuneiforme,

Cu muza prăbușindu-se discret,

Neanunțată de niciun decret,

Vezi „evadarea“-n mii și mii de forme.

 

Ascunzi în suflet clipe ruginite

(Clepsidra sorții chiar de a secat),

Sortezi neliniști strânse vinovat,

Pe margine de gânduri…

Continuare

Adăugat de Camelia Ardelean la Iunie 1, 2019 la 9:33pm — 7 Comentarii

Musca şi furnicuţa (fabulă)

O muscă leneşă de fel,

Zbura lejer pe o câmpie;

Deodată-o prinse un cârcel,

Ivit, obraznic, pe sub ie.

 

Se aşeză pe-un fir de pai,

Debusolată, să-şi revină.

„Cum se făcu, de iarăşi n-ai

Nimic palpabil pentru cină?”

 

Conchise, plină de năduf,

Când... apăru o vietate,

Lângă-o tulpină de schinduf,

Cărând un ghemotoc în spate.

 

„Bună, cumetre!”-i  zise ea.

„De eşti cumătră, rog mă…

Continuare

Adăugat de Camelia Ardelean la Aprilie 14, 2019 la 1:39pm — 5 Comentarii

Aceşti poeţi cu inimi cât un munte

Aceşti poeţi cu inimi cât un munte,

Cărând în spate bobi de univers

Şi înălţând trăirile mărunte

Printre ciulinii agăţaţi de vers,

 

Îşi dăltuiesc, cu uimitoare forţe

Şi cu migală de bijutier,

În pedepsitul lut, sublime torţe,

Să-şi pârguiască dorul de priér.

 

Ei poartă-n piept călcâiul lui Ahile,

Păşesc adesea peste crucea lor;

Călătoresc prin slovele agile,

Nu-şi pun nicicând fantasmelor…

Continuare

Adăugat de Camelia Ardelean la Martie 22, 2019 la 12:33am — 8 Comentarii

la zoo

după gratii întunericul

ca o fantomă uriașă

înghite lupi și iepuri/ lei și căprioare

deopotrivă

mirosul de apocalipsă

(ne) soarbe plămânii

plouă cu cenușă în viscere

prin(tre) cadavre

râuri de smoală

nu e nevoie de puști

moartea își ia tributul

dansând în vârful gardului

pe post de paiață

rânjetul îi flutură ca un stindard

între cuști

lacrimi troznesc sub tălpi

gânduri morbide se…

Continuare

Adăugat de Camelia Ardelean la Martie 2, 2019 la 8:14pm — 5 Comentarii

În zbor îmi înfloreşte poezia

În zbor îmi înflorește poezia,

Sfidând elucubrații siropoase,

Mă roade, șerpuită, pân’ la oase,

Îmi dă răgaz să-mi gust „anomalia”.

 

Lumina-i printr-o geană îmi respiră,

Aștern silabe ca într-o vitrină,

Acord simțirea-mi adolescentină

La noul trend, vibrând pe vechea liră.

 

Creez cu-al meu „păcat” mezalianță,

În doi, singurătatea-i „mai” completă;

Nu e, din fericire, vreo rețetă,

Să-mi vindece…

Continuare

Adăugat de Camelia Ardelean la Februarie 15, 2019 la 1:41pm — 4 Comentarii

Poem cu azalee (ronset)

Păşeam încet prin boarea de-azalee

Din mica mea grădină suspendată;

Purtând în cuget ciob de nestemată,          

Strângeam în suflet muguri de Lactee.

 

M-am rătăcit de magica alee;

Mai reflectez şi-acum, debusolată,

La oaza mea cu stele mobilată

(Strângeam în suflet muguri de Lactee).

 

În căutarea unor panacee

Să vindec hăul renăscut în mine,

Mi-am rezervat din aştri un ciorchine

(Strângeam în…

Continuare

Adăugat de Camelia Ardelean la Februarie 9, 2019 la 2:00pm — Nu sunt comentarii

Gabriela Mimi Boroianu – simţind "nostalgia cuvintelor"

Atunci când poezia îşi deschide aripile spre cer cu o anvergură impresionantă, distanţa dintre inimă şi cuvânt devine insignifiantă. Acestea se împletesc într-o ţesătură magică, învelind sufletul sfărâmat şi vindecându-l sau, cel puţin, uşurându-i povara. Este şi cazul Gabrielei Mimi Boroianu, o poetă severineană de vârstă apropiată mie, pe care am avut plăcerea să o cunosc într-un cenaclu literar (virtual) şi să-i urmăresc, de-a lungul timpului, evoluţia de invidiat.

Volumul său,…

Continuare

Adăugat de Camelia Ardelean la Decembrie 29, 2018 la 3:38pm — 6 Comentarii

Pământul...

Pământul nostru

îmi pătrunde în oase,

ca o boală incurabilă:

ţărână în ţărână –

doi fraţi siamezi cu tricolorul în atomi.

Dunărea îşi deschide, din când în când,

porţile în pieptul meu,

inundându-mi poiana de narcise.

La hotar de suflet,

steiuri de Carpaţi

îşi înalţă fruntea brăzdată de riduri.

 

Morţii îşi leapădă crucea pe tărâmul celălalt,

acolo unde speranţa are culoare verde

şi cutreieră…

Continuare

Adăugat de Camelia Ardelean la Noiembrie 30, 2018 la 4:50pm — 4 Comentarii

© 2019   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

--> /********* ********/