Se furișează iarna stingher în viața mea,

Cu-alaiul ei de neguri, nervoasă, dă din coate,

Deschide larg fermoarul nămeților din ea,

Spre pârtia speranței aleile-s blocate.

Bocesc luminătorii pe cerul sidefiu,

Crestează universul un întuneric magic,

Se scurge-nsingurarea din frigul tot mai viu,

Îmi croncăne în suflet un corb cu plânsu-i tragic.

Pe stâlpii stăruinței acced imaginar,

Încerc să prind…

Aveam cândva doar nuferi în privire,

Petale se brodau în ochii mei,

Pe trupul meu, suave flori de tei

Își împleteau parfumul în neștire,

Iar frigul arctic – un bătrân sihastru,

În oaza-mi vie, nenăscut părea,

Răstimpul – un ponton de catifea,

În primăvara unui veșnic astru.

Ce plin de sensuri socoteam apusul,

Când ploaia, pelerina-și dezbrăca!

(„În lacrimă de stea te-aș încrusta”,

Își da semețul…

M-ai mângâiat cu slove din coajă de copac,

Pe-un pat din răsărituri și veri imaginare,

Mi-ai desfrunzit surâsuri ce-n rouă se prefac

(Prin aripă de flutur, lumina stea îmi pare.).

 

Am înțeles îndată că mai există „noi“,

Sub raze destrămate de frig și așteptare;

Prin ropote de vise și gemete de ploi,

Apusul din privire devine sărbătoare.

 

Mi-ai explicat afabil că valurile mor,

Ducând cu ele timpul sfărmat de întuneric,

Că astrele ne cheamă cu…