Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Camelia Ardelean's Blog (88)

Cum să te-agăţi de cer fără iertare (sonet)

Cum să te-agăţi de cer fără iertare

Şi cum să prinzi de toartă-un curcubeu,

Când printre nouri creşte-un aculeu,

Ce îţi străpunge palida visare?

 

Reanimându-ţi istovitul eu

Cu mici perfuzii de iluzii-amare,

Încrâncenată soarta ţi se pare,

Pe drumul şubred către Dumnezeu.

 

De la cheremul patimilor noastre –

Corăbieri captivi în propriul ghiol,

Plutim în vise aşa-zis albastre,

 

Regurgitând…

Continuare

Adăugat de Camelia Ardelean la Septembrie 10, 2019 la 9:03pm — 7 Comentarii

Se face noapte în cuvânt

Se face noapte în cuvânt,

Cochília sa e-aşa neclară

(Azurul nu-şi mai ia avânt

Neliniştea îi dă pe-afară)!

 

A ruginit elicea lui,

Iar zborul nu mai are clocot;

Sub diacritice-un cucui –

Vocalele scrâşnesc în  tocot.

 

Doar triluri fade se aud

Din amalgamul de…

Continuare

Adăugat de Camelia Ardelean la Iulie 26, 2019 la 10:13pm — 7 Comentarii

În trupul meu bolnav de lipsa ta

În trupul meu bolnav de lipsa ta

Se-aprinde-o lampă tristă de veghere,

Îşi scutură candoarea o lalea,

Sub ploaia ce desparte emisfere.

 

Iubirea frântă, scoasă la mezat,

Învăluită-n ceaţă purpurie,

N-a fost un curcubeu, ci surogat,

Un tremur suferind de-anorexie.

 

În cuibul nostru – dom imaginar,

Eram prinţesa nopţilor de-argilă,

Tu – Făt-Frumos cu aripi de Icar;

Ne-am rătăcit busolele-n…

Continuare

Adăugat de Camelia Ardelean la Iulie 22, 2019 la 6:54pm — 7 Comentarii

Eugenia Mihu – poeta cu lacrima rotundă şi „dorul în ochi”

Dacă Nichita Stănescu ne dezvăluia, în trecut, din perenitatea gândurilor sale, afirmând: “Eu nu prea cred că există poeţi, cred că există poezie” şi insistând asupra faptului că „Un poet nu poate fi mai bun decât alt poet”, dar „poate fi mai bun decât sine însuşi sau mai slab decât sine însuşi”, un alt mare colos al literaturii române, Lucian Blaga, susţinea, nici mai mult, nici mai puţin, că poetul este un „donator de sânge la spitalul cuvintelor”.

Eugenia Mihu, o poetă despre care…

Continuare

Adăugat de Camelia Ardelean la Iulie 10, 2019 la 4:26pm — 7 Comentarii

Aceleaşi ploi...

Aceleaşi ploi se smulg din nevăzut

Şi-aceiaşi nori îşi strigă biruinţa;

Înoată-n sânge pseudocredinţa –

Un suvenir din mărul revolut.

 

Aceiaşi câini se-nhamă la trăsuri

Şi-aceiaşi „morţi” îşi urlă nefiinţa;

Ne costumăm războaiele-n Levinţa*,

Când foamea naşte panică şi uri.

 

Aceiaşi spini pe ramuri de măslin

S-au căţărat, voind să emigreze

(Un rai abscons în miriştile treze

Ar fi de răni şi vaiet…

Continuare

Adăugat de Camelia Ardelean la Iulie 5, 2019 la 8:44pm — 4 Comentarii

Ionel Necula – popas în lumea iubirilor lui Cioran

Despre scriitorul şi filozoful Ionel Necula am aflat întâmplător, cu puţin timp în urmă, semn că destinul lucrează mereu în favoarea noastră, aducându-ne în cale oamenii potriviţi pentru evoluţia spirituală, pentru a ne desăvârşi existenţa sau pur şi simplu, pentru a ne umple sufletul de frumos. Născut în judeţul Galaţi şi cunoscând gustul veşniciei de la ţară, Ionel Necula locuieşte în prezent la Tecuci, unde continuă să adauge, la palmaresul său impresionant de aproape şaizeci de volume…

Continuare

Adăugat de Camelia Ardelean la Iunie 27, 2019 la 5:11pm — 5 Comentarii

Mi-e frig...

Mi-e frig până-n celule, în iarna asta mută,

În suflet, filigorii au îngheţat de mult,

Cotrobăie un crivăţ cu inimă de brută

În fiecare rană pe care o ascult.

 

Mi-e frig până la oase, în măduvă trosneşte,

Îşi sapă nevăzutul prin fibre trotuar,

Mă strânge-nsingurarea în braţe ca un cleşte,

Cu patimi izvorâte în colţ de felinar.

 

Mi-e frig până la creştet şi până la călcâie,

În vene, termometre se sparg cu un…

Continuare

Adăugat de Camelia Ardelean la Iunie 7, 2019 la 7:19pm — 1 Comentariu

Când porţi în buzunar eternitatea

Când porți în buzunar eternitatea

Și tragi cu gingășie de fermoar,

Să nu lezezi vreo filă din grimoar,

Împăturind cochet realitatea,

 

Când tragi pe visuri ploi cuneiforme,

Cu muza prăbușindu-se discret,

Neanunțată de niciun decret,

Vezi „evadarea“-n mii și mii de forme.

 

Ascunzi în suflet clipe ruginite

(Clepsidra sorții chiar de a secat),

Sortezi neliniști strânse vinovat,

Pe margine de gânduri…

Continuare

Adăugat de Camelia Ardelean la Iunie 1, 2019 la 9:33pm — 7 Comentarii

Musca şi furnicuţa (fabulă)

O muscă leneşă de fel,

Zbura lejer pe o câmpie;

Deodată-o prinse un cârcel,

Ivit, obraznic, pe sub ie.

 

Se aşeză pe-un fir de pai,

Debusolată, să-şi revină.

„Cum se făcu, de iarăşi n-ai

Nimic palpabil pentru cină?”

 

Conchise, plină de năduf,

Când... apăru o vietate,

Lângă-o tulpină de schinduf,

Cărând un ghemotoc în spate.

 

„Bună, cumetre!”-i  zise ea.

„De eşti cumătră, rog mă…

Continuare

Adăugat de Camelia Ardelean la Aprilie 14, 2019 la 1:39pm — 5 Comentarii

Aceşti poeţi cu inimi cât un munte

Aceşti poeţi cu inimi cât un munte,

Cărând în spate bobi de univers

Şi înălţând trăirile mărunte

Printre ciulinii agăţaţi de vers,

 

Îşi dăltuiesc, cu uimitoare forţe

Şi cu migală de bijutier,

În pedepsitul lut, sublime torţe,

Să-şi pârguiască dorul de priér.

 

Ei poartă-n piept călcâiul lui Ahile,

Păşesc adesea peste crucea lor;

Călătoresc prin slovele agile,

Nu-şi pun nicicând fantasmelor…

Continuare

Adăugat de Camelia Ardelean la Martie 22, 2019 la 12:33am — 8 Comentarii

la zoo

după gratii întunericul

ca o fantomă uriașă

înghite lupi și iepuri/ lei și căprioare

deopotrivă

mirosul de apocalipsă

(ne) soarbe plămânii

plouă cu cenușă în viscere

prin(tre) cadavre

râuri de smoală

nu e nevoie de puști

moartea își ia tributul

dansând în vârful gardului

pe post de paiață

rânjetul îi flutură ca un stindard

între cuști

lacrimi troznesc sub tălpi

gânduri morbide se…

Continuare

Adăugat de Camelia Ardelean la Martie 2, 2019 la 8:14pm — 5 Comentarii

În zbor îmi înfloreşte poezia

În zbor îmi înflorește poezia,

Sfidând elucubrații siropoase,

Mă roade, șerpuită, pân’ la oase,

Îmi dă răgaz să-mi gust „anomalia”.

 

Lumina-i printr-o geană îmi respiră,

Aștern silabe ca într-o vitrină,

Acord simțirea-mi adolescentină

La noul trend, vibrând pe vechea liră.

 

Creez cu-al meu „păcat” mezalianță,

În doi, singurătatea-i „mai” completă;

Nu e, din fericire, vreo rețetă,

Să-mi vindece…

Continuare

Adăugat de Camelia Ardelean la Februarie 15, 2019 la 1:41pm — 4 Comentarii

Poem cu azalee (ronset)

Păşeam încet prin boarea de-azalee

Din mica mea grădină suspendată;

Purtând în cuget ciob de nestemată,          

Strângeam în suflet muguri de Lactee.

 

M-am rătăcit de magica alee;

Mai reflectez şi-acum, debusolată,

La oaza mea cu stele mobilată

(Strângeam în suflet muguri de Lactee).

 

În căutarea unor panacee

Să vindec hăul renăscut în mine,

Mi-am rezervat din aştri un ciorchine

(Strângeam în…

Continuare

Adăugat de Camelia Ardelean la Februarie 9, 2019 la 2:00pm — Nu sunt comentarii

Gabriela Mimi Boroianu – simţind "nostalgia cuvintelor"

Atunci când poezia îşi deschide aripile spre cer cu o anvergură impresionantă, distanţa dintre inimă şi cuvânt devine insignifiantă. Acestea se împletesc într-o ţesătură magică, învelind sufletul sfărâmat şi vindecându-l sau, cel puţin, uşurându-i povara. Este şi cazul Gabrielei Mimi Boroianu, o poetă severineană de vârstă apropiată mie, pe care am avut plăcerea să o cunosc într-un cenaclu literar (virtual) şi să-i urmăresc, de-a lungul timpului, evoluţia de invidiat.

Volumul său,…

Continuare

Adăugat de Camelia Ardelean la Decembrie 29, 2018 la 3:38pm — 6 Comentarii

Pământul...

Pământul nostru

îmi pătrunde în oase,

ca o boală incurabilă:

ţărână în ţărână –

doi fraţi siamezi cu tricolorul în atomi.

Dunărea îşi deschide, din când în când,

porţile în pieptul meu,

inundându-mi poiana de narcise.

La hotar de suflet,

steiuri de Carpaţi

îşi înalţă fruntea brăzdată de riduri.

 

Morţii îşi leapădă crucea pe tărâmul celălalt,

acolo unde speranţa are culoare verde

şi cutreieră…

Continuare

Adăugat de Camelia Ardelean la Noiembrie 30, 2018 la 4:50pm — 4 Comentarii

Steluţa Crăciun - În spatele "uşi(lor) de hârtie"

Pe Steluţa Crăciun am avut onoarea şi plăcerea să o cunosc în urmă cu aproape doi ani, când am descoperit-o într-unul din cenaclurile literare virtuale, a cărui membră devenisem. Am fost, încă de la început, impresionată de bogăţia metaforică şi originalitatea creaţiilor sale, precum şi de cultura poetică de invidiat, ce transpare din fiecare vers al său.

Prea multe despre Steluţa nu ştiu, decât că are o meserie nobilă, aceea de dascăl, călăuzind pe drumul spinos al maturizării…

Continuare

Adăugat de Camelia Ardelean la Noiembrie 9, 2018 la 11:30am — 2 Comentarii

Ana Podaru – zbor de “fluturi în infern”

Poeta Ana Podaru îmi era deja cunoscută, de peste doi ani, din spaţiul virtual, atunci când ne-am întâlnit pentru prima oară la Deva. Întâmplarea a făcut ca drumurile noastre să se intersecteze, pentru scurt timp, în luna august, cu ocazia popasului Caravanei Culturii în oraşul de la poalele Cetăţii. Am fost uimită să descopăr o femeie în plină ascensiune literară (şi nu numai), cu alură de adolescentă, pe chipul căreia necazurile (deloc puţine) au refuzat să-şi pună pecetea şi a cărei…

Continuare

Adăugat de Camelia Ardelean la Octombrie 19, 2018 la 1:35pm — 4 Comentarii

Dumitru Tâlvescu - tăind “felii din viaţă”, “în aşteptarea luminii”

Pe scriitorul Dumitru Tâlvescu îl ştiu de peste douăzeci de ani, drumurile noastre intersectându-se ocazional, la diferite lansări de carte, dar cunoştinţa propriu-zisă a avut loc în urmă cu patru ani, cu ocazia primei mele vizite la Asociaţia Scriitorilor Hunedoreni, condusă de Mariana Pândaru Bârgău, unde era (şi este, în continuare) membru, devenindu-i, ulterior, colegă în această merituoasă reuniune literară.

Cu un zâmbet discret şi prietenesc, adesea enigmatic, afişat cu…

Continuare

Adăugat de Camelia Ardelean la Septembrie 28, 2018 la 8:20pm — 4 Comentarii

Mi-eşti colivie şi mi-eşti penitenţă

Mi-ești colivie și mi-ești penitență,

În lumea ta cu gratii de mătase,

Îmi dărui cerul chiar și în absență,

Când pescuiesc tăcerea din crevase.

 

Mi-ești înserare, eu îți sunt lumină

(Tango de fluturi curge-n vise caste),

Cascadă-mi ești cu apă cristalină,

Mi-ești echilibru chiar și în contraste.

 

Ți-s cub de gheață, tu îmi ești vulcanul

Care erupe lavă în poeme;

Mi-ai dăruit comete cu…

Continuare

Adăugat de Camelia Ardelean la August 31, 2018 la 2:04pm — 2 Comentarii

Mirela Ianuş Dinga – poeta ce se răzvrăteşte în „dansuri cadenţate”

De poeta Mirela Ianuş Dinga nu am auzit niciodată până acum, aşa cum, probabil, nici ea nu a auzit de mine. Am ajuns, de curând şi cu totul întâmplător, în posesia volumului său de poezii, intitulat Arabescuri (apărut la Editura eCreator, din Baia Mare, în 2018), într-o zi însorită de vară, pe când mă plimbam prin parcul din apropierea Pădurii Bejan din Deva, unde am poposit lângă standul de cărţi, amenajat şi aprovizionat cu generozitate de Biblioteca Judeţeană „Ovid Densusianu“,…

Continuare

Adăugat de Camelia Ardelean la August 10, 2018 la 4:32pm — 1 Comentariu

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->