în plasa perfidă
a zilei de ieri
lacrimile se confundă
cu transpiraţia

te simt coardă vibrantă
până la ultima respiraţie

devin invizibilă
sub poarta sărutului
suspin şi dăruire
amintire de fum

Să nu uit cuvintele
(pe aripile nemuririi)
înalţate în Iubire şi Lumină
m-am transformat
în fluture
cu haina de lut
agăţată într-o petală albastră
amforă pentru drumeţii însetaţi
de roua dimineţii.

M-a pătruns verdele
(de primăvară)
printr-o fantă a inimii.

În noaptea dintre anii desfrunziţi de şoapte,
printr-o diagonală lipsită de bucurii
trece prin mine uitarea -
cu ghearele tocite fără urme pe ţărmul iubirii,
traversează mutilând chipul cu unghia nepăsării.

Într-o lege a firii, străină de toate neputinţele
picură tăcerea lacrimi de suflet .

cuprind nemărginirea
în amurg
sprijinindu-mi tâmpla
de arcul ce triumfă
apeductele iubirii

ascult bătăile vieţii

iubesc surâsul
dimineţilor târzii
în răsarit
speranţa şi lumina
contopesc în infinit
curcubeul iubirii

erai atât de bine conturat în gândurile mele

încurcat prin mrejele visului

ce-mi străbateau identitatea

până am înţeles

să amestec trăirile

lăsându-le fără culoare…

cuprinsă de amorţeală

caut urma tăcerii

prin fereastra deschisă

şotronul desenază calendare

în poteci imprimate

printre frunzele toamnei

în pătratele vremii

de la unu la opt alerg

poticnindu-mi genunchii

de marginile timpului

într-un absolut întâmplător

să regăsesc fluturi

fără răspuns

clipele netrăite stau

strânse într-o pungă cu iluzii

în care tot furişez mâna

mă îmbată licoarea…