Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Agafia Dragan's Blog (221)

Spinul din creier

 

Noaptea, speriate de un cuvânt

pe care nu-l pot rosti,

gândurile se prind în horă

ciuleandră nebună,

Degeaba le închid poarta,

se strecoară

prin fiecare sincopă

și țipă împotriva mea

rătăcindu-mi somnul.

Să le astâmpăr

am să le așez pe fiecare la locul lor

ca într-un insectar

după importanță

fără să redeschid avalanșa îndoielilor,

cu spinul din…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Iulie 18, 2019 la 3:19pm — 3 Comentarii

Potop

 

Ploaia tulbură amurgul,

pași grăbiți sparg

 timpanul zilei care moare.

Prin insomnii tresar neliniști de cuvinte

de atâta potop să nu rodesc

mâzgă şi noroi.

Adăugat de Agafia Dragan la Iulie 1, 2019 la 10:47am — 3 Comentarii

Dimineţile noastre

 

Dimineaţa muşcă arborii

din faţa ferestrei,

într-o mişcare caldă.

îşi amplifică languroasă cântările.

Tu eşti încă departe,

în adâncul de somn şi vise,

cu degetele şerpuiesc ispite,

pe coapsele si pieptul tău,

 râzi, mă săruţi,

simt dorința cum se deschide

plăcerea blândă de a mă şti aici

la îndemâna iubirii

şi atunci,

te primesc

să fiu în întregime femeia ta,

acolo unde…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Iulie 1, 2019 la 10:30am — 1 Comentariu

Vine o vreme

 

Vine o vreme

oare

care

te lasă rătăcit în uitare

paşi străini se zdrobesc pe cărare

oare

cine

te aleargă hain printre gânduri

răscolește închisele drumuri

oare

când

te întunecă lumina sub coasă

nume de piatră și izvor te lasă

oare

unde

te ascunde  ghiara corbului ce arde

amintire prin amintiri te pierde

oare

cât

te…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Mai 15, 2019 la 2:09pm — 7 Comentarii

Amalgam

Morții

au uitat că sunt îngropați.

Trăiesc toți în mine.

Îmi cercetează creierul ca niște telescoape.

 fiecare cu o mască pe în mâini

să o recunosc.

Deși  sunt atât de morți

încât nu-i  pot distinge.

îmi  povestesc viața

care este și a lor

fără să dezvăluie

cealaltă parte a lucrurilor.

 

rătăcită în mulțimea de chipuri

ca un muribund în amintiri

mă prefac că sunt mulțumită

de…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Mai 7, 2019 la 10:08am — 2 Comentarii

Îndoieli

 

Cât timp a trecut de când

numărăm tăcerile?

Tu liniștit pretinzi

că nu vezi

drumurile noastre

cum se desfac în unghi,

n-ai  putea

să-i dai iubirii

o altă identitate...

și totuși lași atâta încleștare.

Mă prefac că sunt mulțumită,

sedusă de confortul

stabilit tacit între noi.

 

Cât timp a trecut între așteptări

și ce a rămas din dragostea…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Aprilie 17, 2019 la 3:00pm — 6 Comentarii

Sunt eu sau…

 

Cine ești tu, străine,

captiv în trupul meu?

Ești prizonier

sau paznic de vise

sau doar ecoul

a ceea ce am fost

și am crezut că sunt?

Corbii bat clopotul.

Un pas și încă un pas...

mă sorb rădăcinile,

vor inima și carnea picioarelor

care calcă pe ele.

Deschide fereastra,

să refac echilibru dintre suflet și lut!

Am început deja să curg

într-o fecundă inversiune

și nu…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Aprilie 2, 2019 la 1:18pm — 4 Comentarii

De la plecarea ta

 

Te-aș fi lăsat un nume printre  altele,

În  cuprinsul

de unde îmi aleg măștile,

de nu te-ai fi încuiat

 să-ți veghezi rezistența

în fiecare amintire

din care încerc să te fur,

în fiecare mâine

din care încerc să te pierd.

Fără să-mi tulburi mistificarea

sporeresti hățișul ,

prin care-mi port insomnia,

și fiecare ieri își crește șerpii

În inima sufocată de întrebări.

Cum aș putea…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Martie 4, 2019 la 12:43pm — 7 Comentarii

Întru

 

Ochii nu sunt îndeajuns să treacă

întunericul,

 mama m-a născut cu ecoul morților

uitat în mine,

fără  să-mi spună

că ei...

se adaugă la tot ceea ce sunt

și acest infern în care cresc de-a valma

vagi  închipuiri

e doar jocul unui gând

întru noapte și lumină.

 Oare sufletul,

 amalgam de idei

 și reacţii de sentimente își termină existenţa

sau o să urce la…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Februarie 2, 2019 la 4:22pm — 6 Comentarii

Dimineţi  cu tine

 

Ziua  prinde muguri fragili

de pulpa nopţii într-o acoladă,

mască palidă, luna

istovită de nesomn,

adună visul,

aprinde păsările focului.

Setea de tine se varsă,

în trupul moleşit de blandă ispită,

şoapte, arabescuri vibrante

ard umbrele somnului

îmbujorate de freamătul chemărilor.

Încerc să mă costruiesc într-o alegorie

și-ţi caut conturul  pe cumpăna

de un alb dureros al…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Decembrie 20, 2018 la 1:37pm — 4 Comentarii

Nihil sine Deo

  

 

Hrănesc lupii îndoielii.

Nu-mi este dat să trec

de ochii sfincşilor,

îngăduită să-le fie acceptarea

a ceea ce sunt.

Oare sufletul

se lasă pradă pulberii,

totală părăsire...

sau înaintând în nemişcarea

definitivei clipe,

ochi nevăzut,

 o să-şi vegheze visele,

moştenire din moştenire lăsate?

Să prindă o amăgire de certitudine,

am să-le dau colocviu

cu acei…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Noiembrie 27, 2018 la 1:00pm — 5 Comentarii

Vinovată de nici o vină

 

            Îi simți prezența, în pat, la spatele ei. O respirație rece îi înfiora ceafa. Brațul bărbatului o cuprinse și o trase spre el. Un șarpe  urca de la glezne spre coapse și apoi spre sâni.  Întoarse capul, “Nu te vreau” șopti ea. Bărbatul o privea cu o umbră de zâmbet.Părea că doar buzele îl schițau, în timp ce fața își dilua conturul până când devenea un nor de ceață.  Doar ochii jumătate lumină, jumătate întuneric se distingeau tot mai clar. Vedea cum se scufundă…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Noiembrie 23, 2018 la 9:18am — 4 Comentarii

Atâtea măști căzute

 

Atâtea măști căzute

zădărnicesc chemări

și mușc atunci din noaptea

încremenită-n mine

și sufocarea crește…

Am să deschid fereastra,

să îmi culeagă toamna

căințele uscate.

Nu vezi cum se agață

cu atâta încleștare

și iadul îndoielii cum face și desface

în dimensiuni mărunte

distanța dintre noi…

de nu pot defini speranța de himere

și fiecare pas, de-l vrut-am…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Noiembrie 2, 2018 la 2:19pm — Nu sunt comentarii

La cumpăna dintre secunde

 

 

La cumpăna dintre secunde

aud ielele

cum leagănă coșciugul lumii

în brațele cerului

cu pântecul plin de seva cuvintelor

crește trupul eternității

în locul tău în locul meu

nimeni cu nimeni

joacă Bowling

cu timpul făcut ghem

până când  moartea

mătură cenușa

dincolo de oglinzi

 aprinde scânteia

într-un  alt golem amețit

de chemarea…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Octombrie 26, 2018 la 2:47pm — 3 Comentarii

Puntea dinspre azi spre ieri

 

      Bătrânul,o virgulă pe epiderma verde, întinsă la poalele dealurilor împădurite, părea că se roagă, încovoiat de cer si iarbă… Soarele îi cerea iertare că nu putea sa-i încălzească oasele bătrâne, în el urca doar răceala pământului, ca o chemare. Era aici și totuși nu, abandonat în amintiri. Mișcarea obosită a coasei aducea a împăcare și resemnare.Din cele câteva bucăți de ogor îi rămăsese doar fâneața, restul, le vânduse la moartea nevestei.

      Satul scăpase…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Octombrie 17, 2018 la 12:00pm — 8 Comentarii

Mai vino

 

te rog mai vino

de doruri plin

să auzi cum sună toamna

prin ramuri de castani

păduri incendiate

în noi  mai cuvântă

cu cerul prins

în ochi de șoim

și-o umbră de pământ pe aripi

 

te rog mai vino

să auzi cum cade

prin frunzele vrajite

a vorbelor aromă

și-n piept ne fulgeră dorința

aprinzând răceala

ploilor de afară

de doruri…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Septembrie 29, 2018 la 12:45pm — 1 Comentariu

Mâine, ce va fi mâine

 

Să ne ascundem sub o frunză de toamnă

anotimpul pedepselor…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Septembrie 20, 2018 la 12:15pm — 1 Comentariu

Quantum satis

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Septembrie 12, 2018 la 4:40pm — Nu sunt comentarii

Se luminează ochii a noapte, mamă!

 

Lungă și rea, dimineața  veghează

trei lumânări sufocate de astepare,

miroase a toamnă coaptă și

cafea amară

și strugurii au putrezit pe masă,

dar… ochii tăi, ochii

s-au luminat a noapte!

am să te închid într-o ciob de lumină,

să nu mai aud corbii,

în trupul tău,

bat clopote.

 

Oprește, mamă, morții !

i-auzi? prind rădăcini

sau… e doar vântul,

destramă urmele ce le-ai…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Iulie 4, 2018 la 3:50pm — 4 Comentarii

Maria Nebuna(partea I)

     Dă, mă, un leu! Care dă, mă, un leu?

     Pată pe retina oraşului, trecea printre oameni cu hainele ei ponosite,  ca nişte aripi de păsări cenuşii. Fie iarnă fie vară, Maria părea că nu iese din ele. Faţă de alţi cerşetori care îşi găseau un loc anume unde se plantau să cerşească, ea nu, ea bântuia străzile repetând mereu, într-un fel absent: “Dă, mă, un leu! Care dă, mă ,un leu? Te-ai făcut al dracului.”

     Avea felul ei, să zicem, de a mulţumi când se mai oprea…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Iunie 11, 2018 la 2:03pm — 5 Comentarii

© 2020   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->