Mihai Eminescu - Diamantul Nordului

În lac se oglinda castelul. A ierbii

Molatece valuri le treiera cerbii.

În vechea zidire tacerea-i si numa

Perdelele-n geamuri scânteie ca bruma.

Strafulgera-n umbra-i de valuri bataie

Ajunse în fuga de-a lunei vapaie,

Ce-n vârfuri de dealuri acum se iveste

S-a stâncilor muche pe cer zugraveste.

Pareau uriesi ce în cuib de balaur

Pazea o mareata comoara de aur,

Caci luna, ce rosa prin ele rasare,…

Astăzi îndrăznesc a-ți scrie, prieten drag. Tu vei citi în stele ale mele rânduri, care poate te vor îmbuna și te vor motiva să trimiți peste lume dorința de frumos, dragostea de poezie, setea de iubire, nevoia de bunătate. „Cu amândouă mâinile inima ți-o ții” peste lume, presărând cu zgârcenie din pefecțiunea ta peste ale noastre suflete nevolnice și însetate de…

Stelele dansează

În ochii tăi,

În valsul fermecător

Al vieții.

Le privesc goliciunea,

Strălucirea adâncă

Și rece.

Le privesc nevinovatul joc

Cu inima pitită

În adâncul sufletului.

În tăcerea GRAVĂ

Ce s-a așezat între noi,

Doar pașii lor cristalini

Se aud din…

M-am împiedicat de-un gând

Ce-mi încurca firele vieții,

Am luat povețele pe rând

Așa cum îndemnau poeții.

Mi-am luat condeiul fermecat

Ce picură pe foi nimicul,

Ce-mi macină neîncetat

La poarta nemuririi timpul.

Cu tine-n gând am rătăcit

Pe foaia albă, parfumată,

Crezând că poate te-ai ivit

În locurile…

Învață-mă viață iertarea,
Adună-mi din cale uitarea,
Ascultă-mi versul nescris,
Mă poartă pe aripi de vis.
Citește-mi povești de copil
Îngână-mi un cântec în tril
M-alintă cu buzele-ți reci
Să nu-ndrăznești să pleci.

Sunt un amalgam de sentimente, o rețetă a unui cofetar ce nu folosește zahărul, sunt o contradicție, o incertitudine. Sunt și nu sunt. Îngerul meu păzitor și-a atins o aripă de flacăra lunii, iar eu am căzut secerată pe golul pământ. Cu sufletul amar, cu gândul negândit, cu visul nevisat, cu cuvântul nerostit. Nimic nu mai are valoare. Nimic nu mai are sens. Judecată fără vină, pusă la zid și executată înainte de sentință, devenită tăcere înainte de silabisirea cuvântului. Voi deveni o…

Mă îmbrac în veșnicie, timpul curgând grăbit peste trupul încărcat de păcat. Îngeri plutesc în eter îmbrăcând lumina din jurul eu-lui meu obraznic. Visul își țese pânza de borangic al închipuirii. Sunete mute își trimit ecoul către inima glazurată în suferință. O amintire își citește în stele destinul. Mii de fluturi doinesc o poveste de iubire pe marginea unei petale…

Povestea iernii o ascult la gura sobei, urmărind pe pereți lumina pe care focul o împărtășește cu dărnicie. E un joc fascinant care încântă orice privire, e un joc al iubirii ce îmbracă sufletul. Lemnele își spun ultimul basm înainte de transformarea în cenușă. Trosnesc certându-se gălăgios, se îmbrâncesc și pică zgomotos, pocnesc dăruind căldură și confort. Sunt ca un prieten adevărat, care te ceartă mereu atunci când greșești, care îți apără sufletul de rătăcirea în păcat.

Focul…