De vrei să urnești locomotiva

Trezește-te și sari în avanpost;

Soluția-i în prerogativa

De a învârti timpul pe de rost.

Nu știi? Preiau eu inițiativa

Chiar dacă tu consideri că sunt prost,

De vrei să urnești locomotiva

Trezește-te și sari în avanpost.

Nu te mai zbate în defensiva

Impulsului de a intra în adăpost,

Luptă să descoperi perspectiva

Prezentului și uită tot ce-a…

                                I

Bogat fiind, crezi că poți să cumperi fericirea?

Averi, plăceri sau bani oricât de mult acumulezi

Sunt în zadar. Mult mai de preț este iubirea

Și fericirea ce răsare dintr-un suflet pur, mă crezi?

Dorința de-a avea bogății sau mai mulți bani

Și lupta-ntortocheată și mizeră de a-i dobândi

Te obosesc. Privește în oglindă, peste ani,

Văzându-te…

Portiera din dreapta se deschide și un pantof atinge ușor trotuarul obosit de ani. Îl urmează un buchet de flori și o cutie, apoi individul - un vizitator dichisit și stingher. Privește în stânga și-n dreapta, încercând să fure puțin din liniștea naturii. Își îndreaptă coloana vertebrală și se apropie de poarta azilului de bătrâni. Sună de trei ori. Nu-i place așteptarea.

Protocolul de la poartă se desfășoară rapid. Este condus în clădire. Solicitase să vorbească inițial cu…

În lutul existenței noastre triste

Frica de a încerca se ascunde

În nepăsare sau printre secunde

Surde care refuză să existe.

Curajul? Cu haina-i cea zdrențuită

Nu știe sau nu vrea să facă un pas

Spre limpezirea clipei ce stă-n impas.

Mușcă greșit din toamnă, se agită.

Doar adevărul parcă-ar vrea să spună

Mesajul potrivit pentru prezentul

Întortocheat ce-i prins într-o…

Învață să zâmbești cum știi, cum poți,

Alungă tristețea din calea ta.

Mută-ți fericirea pe patru roți,

Fii optimist, astăzi nu mai ofta!

Ce câștigăm de suntem iar roboți?

Doar ură, deznădejde. Nu uita:

Învață să zâmbești cum știi, cum poți,

Alungă tristețea din calea ta.

Împarte optimismul tău cu toți

Lumea nu cred că te va boicota

Or fi poate vreo trei fanarioți,

Dar mergi înainte și nu…

Soarele mătură asfaltul

Cu pleata deasă și rebelă.

Eu, inofensivă-n prezentul

Ofilit, stau sub o umbrelă.

Privesc în taină epitetul

Zugrăvit în acuarelă -

Soarele mătură asfaltul

Cu pleata deasă și rebelă.

Zăresc lacrima din pământul

Ce-și simte haina o candelă

Și-ar vrea să-și mute brusc prezentul

În răcoarea din citadelă.

Soarele mătură asfaltul...

Aș vrea să-i fur oglinzii un sărut,

Dar ea refuză tristă și opacă.

Mă consolez că o să-mi treacă

Rebela-mi dorință. Nu? Mi s-a părut

Cum chipul imortalizat estetic

Nu-mi aparține. Să reciclez ceva?

Clar, doar amintirea-mi poate preleva

Trecutul ce-a apus. Azi sunt un petic

Din marea nimicnicie umană

Zdrențuită-n haos, fără candoare.

Iubirea s-a mutat într-o icoană?

Poate zâmbetul…

Ceasul dreptății s-a ascuns,

Căci teama a înmugurit

Și a rămas fără răspuns.

Ceasul dreptății s-a ascuns

Când impostura a împuns

Democrația ce-a… murit?!

Ceasul dreptății s-a ascuns,

Căci teama a înmugurit.

Pământul plânge îmbâcsit de apă,

Scheletul soarelui se zbate-n coșciug.

Plutește în derivă a lui Noe arcă

În care bucăți de viață plâng.

Și Scaraoțchi travestit în apă

Privește în oglindă înmărmurit

Își soarbe trupul până apa seacă

Și-n propria umbră fuge proaspăt rumenit.

Potopul a rămas o amintire sumbră,

Acum apocalipsa e la modă.

Omul s-a conservat, copacul umblă

Și cu trecutul stă…

De ce e vara verde,

                    Pot să îți spun.

Trăiește, iubește și crede

                    Vreau să îți spun.

Să faci doar lucruri bune

                    Trebuie să îți spun.

Dar unde-i locul tău în lume

                    Nu știu să-ți spun.

Timiditatea ascundeţi-o în umbra paşilor grăbiţi,

Iar bogăţia arunc-o celor oropsiţi,

Dar zâmbetul păstrează-l pe-a ta faţă

Şi inima deschideţi-o spre viaţă.

Luptă din răsputeri cu ura care

Ar vrea să ne contamineze pe fiecare.

Priveşte înainte cu înţelepciune

Ş-ascultă mesajul meu cât poţi de bine.

Apoi îmbracă-te cu flori de nu-mă-uita

Croite pentru a-mbogăţi înfăţişarea ta

Şi du-te la…

Doarme clipa lângă masă

Și pisica toarce încet,

Noaptea albă-i tot mai deasă.

Doarme clipa lângă masă,

Draperia este trasă –

Te aștept cu un cabernet…

Doarme clipa lângă masă

Și pisica toarce încet.

Am fi putut să-ți spunem o urare,  

Dar timpul nemilos ni te-a răpus,

Rămas-a amintirea care doare

Iubirea totuși încă n-a apus.

Acum când lacrima udă o floare

Ne încurcăm în șoapta ce... s-a dus.

Pioni suntem pe tabla existenței

Amici cu aceleași idealuri

Uităm, iubim și-n spiritul decenței

Ne pregătim să facem totaluri:

E…

Mă arde zăpada pe care n-am chemat-o încă.

M-aş furişa în umbra frunzei care a-ngălbenit,

Cu resemnare lunec pe pârtia vieţii, fiindcă

Nu pot opri căderea ninsorii, căci am obosit.

Un alb imaculat mă sufocă

Neputincioasă, strig cu glasul îngheţat:

Arde zăpada? Mă transform în rocă?

E întuneric sau m-am luminat?

           Zăpada totuşi arde?!

                          Sau

          …

Lângă ecran

Praful se distrează

          Cam de-un an.

Pe dulap

S-a-ntins și visează

          Cam posac.

În biblioteca mea

Răsfoiește zilnic o carte

          Mai bună, mai rea.

Pe birou

Îmi umblă prin acte

          Din nou.

L-aș alunga

Din bibliotecă, de pe birou

          Din casa mea,

Dar nesimțit

Se furișează, vine din…

Orbit de soare,

Copacul solicită cerului îndurare:

                         Stinge lumina!

Cel ce recent s-a așezat

Confortabil în pământul afânat,

                         Strigă: Aprinde lumina!

Omul, fugind după un ideal îndepărtat,

În întunericul absolut s-a încurcat.

                          Acum, el caută lumina.

Din drumu-i sinuos şi timpul s-a oprit

Când fericirea îmi provoacă insomnii,

Alerg deziluzionată spre infinit

Magnetizată de mugurii luminii.

Am obosit. Să mă opresc? Nu vreau! Nu pot.

Mă strigă ecoul ieşit din buzunar

Care uşor transformă nimicul în tot

Cerneala obosită mă face hoinar.

Nu-mi pasă, o prevestire mă îndeamnă

Să rup ţesutul literelor din indigo

Şi disecând fiinţa de fostă doamnă,

Bucăţi din…

Îmi scutur zdrențele sufletului alterat

Aproape că nu mai exist,

Dar am puterea să învăț să trăiesc despicat

Adulmecându-mi destinul îmbibat în pesimism.

Să mă mai nasc o dată

Cui i-ar mai folosi? De ce atâtea zbateri?

Durerea sau poate fericirea mutilată

De zilele înghețate vor reveni?

Și atunci de ce? Rămân un mort,

Dar împrumut cadavrul din oglindă

Trupului meu smintit, fiindcă socot

Că…

E-alegerea banului de-a se-nțepa-n apă,   

În timp ce tu îți declari nevinovăția

Cu sânge rece, doar clipind puțin din pleoapă.

Dosaru-ți stă pe masă, c-așa-i tradiția.

Privesc macabrul tablou ca o filantroapă:

S-a-mpiedicat în noroi și democrația!

E-alegerea banului de-a se-nțepa-n apă,   

În timp ce tu îți declari nevinovăția.

Din caracatița puterii ceva-ți scapă

Și-ncerci a conjuga verbul a…

În iarba credinței, încurcată-n maci,

Stringheră, mă simt precum o buruiană.

Doamne, fii pentru mine precum un vraci

Ce-mi vindecă-existența sahariană

Și-mbrățișază-mă cu har, lumină,

Transformă-mă doar într-o sânziană.

Ți-oi mulțumi în zori și chiar la cină,

Apoi o rugă voi înălța la cer

Împletind gânduri, cu șoapte, în taină.

Când folosesc cuvântul doar ca reper

Și emoția-mi hrănește…