E septembrie și... plouă,

Vara-i iar o amintire.

Dimineața-i frig și-i rouă

Și-i mireasmă de iubire.

De ne place sau nu nouă,

Vacanța dă să expire –

E septembrie și... plouă,

Vara-i iar o amintire.

V-aș împărtăși și vouă

Despre-un gând în rătăcire,

Ce mă prinde-n ora două

Într-o lungă ațipire.

E septembrie și... plouă.

Aerul de sub aripi evadează,

Iar zborul, precum un simplu monolog,

Se luptă cu secunda, nu cedează

Destinului ce-l vrea în propriul prolog.

Dulcegării, emoții se sudează

Pe trupul meu decupat din catalog.

Aerul de sub aripi evadează,

Iar zborul, precum un simplu monolog,

Adulmecă pământul, se ghidează

Nu cu povețe scoase din decalog,

Ci cu puțin curaj ce-l invadează

Rapid, solicitându-i un…

Am obosit, blocată în prezent,

Să fac un schimb de singurătate

Cu-un suflet de carton veșnic absent

Și fapte-ncurcate-n nulitate.

Doresc o viață-mpachetată-n flori.

Nu mai vreau zile-ncinse-n rugină!

Tânjesc după adrenalină-n pori,

După-un eu cu sânge de regină.

Visez. Adorm pe valuri de idei.

Retorica „De ce”-ului impus

Smulge mesajul brut dintr-un condei

Și-l prelucrează până la apus.

Acredităm lozinci, bezele, lingușeli…

Trecutul e mort, prezentu-i în travaliu!

Uscăm sentimentele într-un borcan spart,

Rânjim onestității ce poartă doliu.

Nesiguranța apare chiar în bloc-start,

Ascundem rușinați acest mic detaliu.

Groparul, șmecher,  se ferește de…

Se scurge clipa, pas cu pas,

Mutându-și veacu-n amintiri.

Oftezi când simți c-au mai rămas:

Iluzii, șoapte, clevetiri.

Te zbați în marele impas

Precum curaju-n ispitiri.

Se scurge clipa, pas cu pas,

Mutându-și veacu-n amintiri.

Primești în dar un scurt popas,

Dar gându-ți fuge-n opintiri.

Destinul, precum un compas,

Cerne-adevărul din rotiri.

Se scurge clipa, pas cu…

Mucuri de țigară

Zac abandonate pe carosabil

                    Fără sfială.

Ulei, motorină

Fardează asfaltul obosit

                    Nu știu din ce pricină.

Agitația

Antrenează șoseaua spre vacarm

                    Stricându-i reputația.

Eu răvășit

Mă plimb năuc pe trotuar

                    Puțin obosit.

Strada mare

Îmbâcsită de gunoi, nepăsare și…

Oprește-mă la tine, pădure carpatină,  

Redă-mi apoi speranța de a admira un cerb.

Promit că nu-mi iau pușca, doar versul prins într-un verb

Pentru-a-mi deschide calea pe drumul fără tină

Și a-mi scălda privirea într-un peisaj superb.

Cobor înspre orașul încurcat în lumină

Unde-i un festival al cerbului, ca datină,

În care toți concurenții zâmbesc, cântă și... fierb

În așteptarea Cerbului de…

Cu singurătatea-n barcă

Mă îndrept spre viitor.

Nu vâslesc, dar tot sunt leoarcă,

Însă nu vreau ajutor.

Pesimismu-mi gri debarcă -

Sunt un pașnic jucător

Cu singurătatea-n barcă.

Mă îndrept spre viitor?

O dorință mă încearcă

Și nu vreau să-i stau dator:

În prezentul meu „de marcă”

Nu sunt oare un actor,

Cu singurătatea-n barcă?

Când bate vântul peste clipele amare,

Nu doar iubirea așteaptă blândă în antreu,

Ci și speranța dichisită care are

Dorința de a evada rapid în alt eu.

Curajul stă, uitat pe un șezlong la soare,

Refuză implicarea zilnică în careu,

Când bate vântul peste clipele amare.

Nu doar iubirea așteaptă blândă în antreu,

Ci și demnitatea cam oacheșă ce sare

Spre definirea destinului mereu, mereu.

Se-ncurcă…

Doar supraviețuirea mai contează!   

Restul e un chimono decolorat

Ce zace aruncat pe o spetează

Dezorientat, flămând și timorat.

Ai vrea să știi tot timpul ce urmează,

Însă și prietenii te-au ignorat.

Doar supraviețuirea mai contează!   

Restul e un chimono decolorat

În care minciuna zilnic vânează

La umbra unui prezent deteriorat.

Astăzi pe om nu-l mai interesează

Nimic din ceea ce-n timp…

Cu-n fir de poezie la ureche,

Parcă aș clădi acum o poveste...

Cuvântul și-a propus să stea de veghe

Într-o emoție care tot crește.

Citești și crezi că eu sunt într-o streche?

Nu ai dreptate! Gândesc omenește:

Cu-n fir de poezie la ureche,

Parcă aș clădi acum o poveste...

Ideea asta a mea e mai veche,

Însă acum mă seacă, mă orbește.

E ca și când aș trage de ridiche,

Apoi jocul de-odată se…

Ordinea de zi e oarbă,

Iar fabula a prins avânt.

Șlefuiesc silabe-n iarbă,

Nepăsarea o smulg din gând.

Acțiunea-i o rubarbă,

Harababură-i în pământ...

Ordinea de zi e oarbă,

Iar fabula a prins avânt.

Îmi pun degetul în barbă,

Mă gândesc, însă până când

Neputința-mi o să fiarbă

Nu în fapte, ci în cuvânt.

Ordinea de zi e oarbă!

Pe o petală de mandarin

S-a așezat o întrebare:

Cât mai rezist să fiu pelegrin?

Depărtarea e-o apăsare...

Mă simt ca polenul unui crin

Ce tremură în inhibare;

Pe o petală de mandarin

S-a așezat o întrebare:

Să cer acum o aprobare?

Îmi ascund teama în fulgarin

Și plec tăcut într-o plimbare,

Dar mă trezesc într-un submarin,

Pe o petală de mandarin!

Mă nasc în picătura mea de viață

O dată trist și-altădată fericit,

Dar nu sunt eu! Parcă sunt o paiață

Cu suflul încurcat și chipul tocit.

Să schimb ceva? Nu pot. La suprafață

Mă inundă un zâmbet cam ilicit.

Mă nasc în picătura mea de viață

O dată trist și-altădată fericit.

Alerg, rezist, e totuși dimineață

Și lumea doarme, iar eu, un zăpăcit,

Chiar îmi impun să ies din…

Dacă-aș putea, ți-aș oferi

Petale de fericire,

Căci observ cum puțin suferi

Sau plutești în rătăcire.

Astfel... așezat pe nuferi,

Vei prinde o strălucire.

Dacă-aș putea, ți-aș oferi

Petale de fericire.

Doar  șoaptele unor îngeri

Vor șterge a ta zbârcire?

Zâmbește! Poate că preferi

O clipă de îndulcire.

Dacă-aș putea, ți-aș oferi...

Dintr-un sat în care ploaia

A uitat să-i bată-n poartă,

Canicula ar deraia

Spre izvorul de pe hartă.

Dacă un nor ar remaia

Liniștea seacă și spartă,

Într-un sat în care ploaia

A uitat să-i bată-n poartă,

Poate-ar declanșa văpaia

Apei care-ar vrea să-mpartă

Stropi rupți din anestezia

Secetei cu-o dură soartă,

Spre un sat în care ploaia...

De câte ori doream ceva,

Îmi refuzam de fraier poate

Și nu-ncercam a preleva

Speranța ce zbătea în coate.

Desigur tu sau altcineva

M-ați fi putut pune „pe roate”.

De câte ori doream ceva,

Îmi refuzam de fraier poate

Dar azi, dorindu-mi altceva

Și neputând avea de toate

Plec trist și singur undeva

Mânat doar de abilitate.

De câte ori doream ceva...

Cică politica, astăzi, e „în floare”

Izbește ca o buruiană-n călduri,

Necazul e că ne transmite oroare

Extinsă pe chipul nostru plin de riduri.

Posibil să nu înțelegem prea multe,

Oripilați de fuga în Madagascar

Axată pe interese gri, oculte.

Totul e o cacealma scrisă de un…

Dacă aș locui într-o peșteră,

Focul sentimental nu ar apune,

Iubirea n-ar evada-n altă eră,

Cuvântu-ar îmbrăca doar gânduri bune.

Mi-aș construi un cuib într-un smintit val?

Posibil, dacă aș fi un peștișor.

Însă fluxul mă va împinge spre mal

Iremediabil, rapid ca pe-un trișor.

Nu mi-aș cantona vise într-un copac,

Doar dacă zborul îmi va fi însăilat

Cu stele prinse de lună cu un ac.

Aripi.…

Mă-ndepărtez de mine,

Chiar vreau să ies din joc –

Destinu-i doar un troc

Care mocnește-n mijloc.

Mă-ndepărtez de mine,

Când ceasul meu defect

Cârpește timp – perfect,

În taină, cu efect.

Mă-ndepărtez de mine,

Ce sunt? Poate un... ac!

De mine sunt burlac,

Secundă fără caimac.

Mă-ndepărtez de mine...