Se-ncurcă altfel albul printre ramuri,   

Poate și primăvara a obosit.

Te mângâie privirea-mi, dar tu tremuri.

Iubirea noastră oare s-a irosit?

Visez adesea muguri printre blocuri

Chiar dacă astăzi afirmi că-s sclifosit;

Se-ncurcă altfel albul printre ramuri,   

Poate și primăvara a obosit.

Când sentimentul stă ascuns în geamuri,

Plângi resemnată, nu vezi că am sosit

Și ai fugi desculță spre noi…

                                  (încastrarea î-ului în iaurtul i-ului)

Iarba încălzită în ibric invită iedera în iatac. Împunsă în iasomie, iedera începe imnul inclus în iubirea învechită:

– Irina, iubești îndrăzneala ienicerului îndrăgostit? întreabă Iancu.

– Iscusința îmblânzită, Iancule.

– Ieșim?

– Ifose ieftine, îmbârligătorule!

Involuntar, iedera înhumează iepuri în intersecția î-ului în i. Iarba integrează…

E prăfuită dragostea de țară,

Zace ascunsă-n câmpul de narcise.

Oare românul chiar se rătăcise         

Prin plaiul străbun, în clipa amară?

Îmbrățișează munții, ce înnoptară

Secați de lacrimi, cu păduri ucise.

Zâmbește doinei, cu șoapte concise,

Prin plaiul străbun, în clipa amară.

Adulmecă valul, ce-a dat-o-n bară,

Fiindcă în ură, încet se zbârcise.

Aleargă-n taină, spre fapte…

Nu ploaia spală sentimentele,   

Ci depărtarea autoimpusă;   

Iubirea încurcă rău ițele  

Atunci când dorința zace, răpusă. 

Ne rătăcim în nepăsare dur

Și împreună nu are vreun sens,

Iar eu mă gândesc de ce să îndur

Sentimentul apus și-n contrasens.

Las totul în camera golită,

Alerg cu mine, evadând de tine

În parc, pe o bancă terfelită.

Nori gri așteaptă reci după…

Din porțelanul clipei asudate

Tânjesc să îmi însușesc un ciob ștrengar,

Misiune grea, căci sunt amanetate

Și zac depozitate într-un hangar.

Număr, o săptămână, cioburi gri,

Durerea elegantă se prezintă.

Zile-alterate respiră ca tigri

Ce mușcă din timpul devenit țintă.

Doar ora, îmbrăcată în alb prezent,

Lenevește pe o dulce silabă.

Timpul? E cavalerul omniprezent

Îndrăgostit de o secundă…

Plătim, în viață, trei lacrimi pe-un zâmbet!

Să renegociem? Totu-i stabilit

Așa cum literele-s în alfabet.

Privești, ignori și taci ca un ciufulit.

Cu lingurița-n borcanul cu șerbet,

Încerci să descifrezi greșeala, spășit.

Plătim, în viață, trei lacrimi pe-un zâmbet!

Să renegociem? Totu-i stabilit

În lumea asta stâmtă, fără brevet.

Poate, doar gându-mi realist te-a zbârlit,

Dorești să furi cuvinte…

Copacul plânge, în nesiguranță,

Râul încearcă să-și clădească un rost,

Iar eu pășesc stingher ca-ntr-o zi de post.

Viața-i doar apăsare și uzanță?

În toamna rece caut un adăpost,

Apoi voi apela la cutezanță

Pentru a-mi pune soarta în balanță

Și viitoarea clipă în avanpost.

Copacul, sedus de soare,-mi zâmbește

Și îmbrățișează râul adormit,

În timp ce eu, descătușat din clește,

Degust…

PROLOG

Din goana cuvintelor demodate

Au rămas doar ideile și-un gând

Care-mi impune să le așez într-o carte

Și-ncep cizelându-le rând pe rând.

Îmi plimb sentimentele-n soare

Și gândul îl scald în lumină

Rup umbra ideilor, chiar dacă doare

Și-nlătur praful în surdină.

ACȚIUNE

Cu sufletul scăldat în natură

Aleg personaje din flori,

Le mut în ființă (fără ură)

Oare polenul va creiona…

Ne hrănim cu iluzii 

Existăm în tăcere

Vom amprenta concluzii

Osândite în... miere,

Insă când vrei să răspunzi

Aștepți o consiliere.

Dacă litera speră

Ea, dulce mesageră...

Cuvântul? Se îmbracă,

Urcă solemn pe-o treaptă

Vede (în drum) o carte

In care-și cere parte.

Nu știu oare-a…

Ascundem teama, epatând cuvinte,

Nu ducem fapta spre un concret valid.

Cotim spre… senzațional, fără minte.

Orgoliul grăbit, azi urcă-ntr-un bolid.

Rar cenzurăm, etapă cu etapă,

Abilitatea de a urca corect.

Trișăm, însă, ceva, mereu ne scapă.

Insist să spun totul, în față,…

În dimensiunea ierbii carnivore,

tăcerea cifrelor

simte ecoul singurătății mele pierdute

ca pe un urlet încorsetat în negru.

O cifră mă ia de mână

încercând să clădească o privire pe chipu-mi rănit

de mușcătura unui fir de iarbă sălbatică.

Unu și cu unu

nu fac doi, ci două jumătăți ruginite

pe traiectoria necompatibilității.

Și iarba asta

și-a mutat clorofila în…

Lunecă primăvara-n verde

In arbustul alb, favorit;

Liliacul se deschide,

Iar eu privesc nedumerit:

Astăzi se vede limpede

Cum... liliacul a înflorit!

Alb sau mov nu mai contează,

Lunca-i plină de culoare.

Bucuria zace în floare.

Cioburile de gând gustă tăcerea

Uitată în rugina din cuvinte,

Valul obraznic își dă doar cu părerea

Acaparând nisipul înainte.

Nu pot s-accept ca nestatornicia

Tastată din greșeală să rămână!

Uzez de-aparențe cu mojicia

Lăstarului pierdut și fără…

Săgeata cuvântului care mușcă

E umezită cu sânge ruginit,

Nu-i pasă că tăcerea zace-n cușcă!

Ea jubilează, căci din nou a rănit.

Articulată de praful de pușcă,

Durerea triumfă ca un zăngănit.

Săgeata cuvântului care mușcă

E umezită cu sânge ruginit

În care neputința bea o dușcă

Și simte, ușor, cum s-a înzdrăvenit -

Privește spre ușă, unde-o biciușcă

Aburește clipa care-a…

În buzunarul de la piept

Se sparg castele de nisip.

Eu totuși încă te aștept...

Hai, vino! Nu aș vrea să țip.

Zâmbești ironic? Ești... deștept?

Te crezi mereu un arhetip!

În buzunarul de la piept

Se sparg castele de nisip.

Minutul este, azi, nedrept.

Scena la care particip,

În clipa asta, n-o accept!

Cotrobăi după-un prototip

În buzunarul de la piept.

Pictorul fetiței mele mi-a trimis astăzi în dar,

O icoană cu Iisus răstignit, nu în altar.

Uitându-mă mai atentă, observ că nu a putut

Să-i pună coroana de spini cum a avut la-nceput.

Cum stau mâinile pe cruce fără cuiele de fier?

A uitat să le picteze sau și asta e mister?

Ce tristețe emană, e-ntuneric sau furtună...

Doar pe capul lui Iisus strălucește o cunună.

Parcă-mi amintesc momentul; în clipa…

Cu drag, Domnu’-mi grăiește:

Iubește, uită, iartă!

Mă mișcă sufletește,                   

Nu simt c-ar fi o ceartă.            

Credința ne unește

Și intră, nu stă-n poartă.                          

Cu drag, Domnu’-mi grăiește:

Iubește, uită, iartă!

Șoapta, prinsă în clește

Fragil, e în alertă.

Speranța-n mine crește

Precum culoarea-n artă.

Cu drag, Domnu’-mi…

Prezentul emancipat n-are cerneală!

Cuvântul își prinde seva-n tastatură,

Mesajul dur curge fără corectură,

Doar aruncând silabe reci pe o coală.

Creația se pregătește de gală.

Vrea eleganță și chiar ține o cură,

Apoi zâmbește-n oglindă ca o mură

Doar aruncând silabe reci pe o coală.

Un pas și încă un pas, chiar dă năvală,

Spre un catren adormit în stare pură;

Șoptește gândului cu…

Rugina din timpul ce fierbe

S-o decantăm rapid în prezent

Fără-a căuta vreun argument

Frustrării ascunsă-n adverbe.

N-aș vrea s-apelăm la proverbe,

Mă gândesc că ar fi mai prudent

Astăzi, să punem punct, mai urgent,

Frustrării ascunsă-n adverbe.

Cuvinte și fapte acerbe

Treptat, treptat ies la lumină

Pregătind o cursă, în taină,

Frustrării ascunsă-n adverbe.

Adoarme,…

De pe-o crenguță de liliac mov  

Se-aude refrenul primăverii.

Ies în grădină, chiar dacă-s gârbov

Căldura e în preliminarii.

De bucurie citesc un ceaslov

Gândindu-mă la Ziua de Florii,

De pe-o crenguță de liliac mov  

Se-aude refrenul primăverii.

Duminică vom merge la Brașov

Fugind de stress și alte mizerii,

Se joacă altă piesă de Cehov

Bilete au toți admiratorii.

De pe-o…