La marginea destinului,

lacrima rupe clipa împărțind-o aleatoriu în

alb și negru

fără să discearnă

verdele din deznodământul surâsului.

Șoaptele,  mutate în tristețe,

frământă asfaltul încintat în nepăsare,…

Tăciune sunt, și ard în complemente grizonate,

Sau umbra unei molecule pierdută pe asfalt

Și nu știu sunt un val, pe-o mare moartă, sau doar mă scald

În orizontul cu obiecte abandonate.

Tăcerea, chiar dacă mi-o ștergeți de pe coala albă,

Renaște în alt loc, mai proaspătă, mai vie, mai... eu,

Descoperind trei note-ntortocheate la ateneu,

Unde singurătatea rebelă-ar rupe o salbă.

Cuvintele, foindu-se pe loc și în…

În lipsa ta, singurătatea

Se-ncurcă-n casa fără soare,

În care doar realitatea

                           Poate doare.

Tabloul trist al așteptării

Îl deformez când noaptea vine.

De ce mă dai acum uitării?

                          Stai cu mine!

Și încurcate-n așternuturi

Trei șoapte tenace-or apăsa

Pe gândurile de alături:

                          Nu mă…

În brațele zăpezii, iarna adoarme fără bocanci, palton,

Mănuși, iar tu, ascuns într-un album, surâzi puțin cam monoton.

Cu gânduri adâncite în ceai, cu o ștearsă înfățișare

Te-aștept și azi, dar în zadar. Trimite-mi o mică-mbrățișare

Sau o scrisoare, sau poate dacă ai vrea doar vreo câteva vești

Să știu că binele-ți clădește viața și nu vinul de Fetești.

                                                                     Mă mai…

Ne naştem orbi în universu-acesta îmbâcsit.

Umili, cerşim o libertate care s-a ofilit.

Ne este sete de cuvinte precise şi clare,

Oftăm, căci handicapul moştenit ne doare.

Fiinţa noastră e bolnavă şi încătuşată

În lanţurile neputinţei sale hibernează, uitată.

Ar vrea să strige, dar cui, căror semeni?

Conştiinţa-i pitită în umbra unor... nimeni.

Lumina îşi înfige aripa sa ucigătoare

În interiorul fiinţei,…

Mă inventez, în fiecare zi, din lacrimi

Și-mi sorb durerea crudă, sălbatică, mută.

Cum aș putea să scap cândva și de patimi?

Fug, privindu-mă-n oglindă, spre o redută,

Dar timpul meu e mort și neputința doare

Și omul ce-am fost ieri a devenit o... brută.

Aș evada din întuneric, da-i eroare

Și-n gândurile ce se-ncurcă pe asfalt,

Și-n privirea ce caută mereu un soare.

Ce-i de făcut? Prezentul…

Când împrumuți un zâmbet gol

Lumina te va evita.

Nu aștepta un miracol -

Cheamă-mă în lacrima ta!

Amprente, stropi în jumătăți

S-or pitula în amintiri

Și noi, printre banalități,

Vom croșeta trei ispitiri.

În prima-s spectator rebel,

Tu – o simplă mogăldeață

Ce…

Liniștea ancestrală

sărută zâmbetul fulgilor de nea

și împreună

șterg lacrima gerului

de pe haina strâmtă a pământului.

 …

Visez, plutesc, sunt mică, poate mare…

Lupt pentru un ideal, îl simt, vine din zare.

Zbor… am aripi apărute din neant

Un ajutor ceresc cade ca un liant.

Nu sunt cu capu-n nori, fug înspre libertatea

Unui veac apus. Puternică-i amintirea…

Prezentul este dificil, dur și…

Oglindește-ți sufletul în propria conștiință.

Ce vezi? E întuneric? Uită-te atent!

Deschide-te, privește cu întreaga ta ființă

Repetă mereu acest experiment.

Și dacă nepăsarea nu te-a încorsetat

Aleargă spre amintirile ce zac

În groapa trecutului. Te-ai descurcat?

Tăcerea și indiferența ta…

Fă-mă, Doamne, iar copil

Să colind din casă-n casă,

Nu să dau doar un e-mail

Încruntată și retrasă.

Fă-mă, Doamne, fulg de nea,

Chiar dacă n-o să-mi stea bine,

Dar de vine vreme rea

Mă voi împăca cu mine.

Fă-mă, Doamne, un gând bun -

Mesager printre…

Ce liniște la ultimul etaj!

Mirosul pâinii,

prin firimiturile puse pentru vrăbii,

atrage sângele scurs din carnea furtunii.

Cât alb...

Cortul prieteniei, acumulând puritatea zăpezii, ne-a transformat

existența. Suntem o respirație atipică!

Eu,

multiplicat pe asfaltul care mărșăluiește,

analizez

și învăț

cum să trăiesc ca o frunză arămie.

Joc despicat inutil?

Pavelele…

Să-i spun iar dimineții că-i posacă?

În liniștea din jur cafeaua plânge,

Privirea mea e rece și opacă.

De ce să mă consum... până la sânge?

Cum aș putea să spun stop iritării

Doar cu vreo două gânduri, dar nătânge?

Sorb din cafea, decis să dau uitării

Nesiguranța…

          motto: „Dragostea este principalul rod al vieții creștinului. Ea este legea vieții cerești și pe pământ se naște dintr-o inimă curată și o conștiință neîntinată. Dragostea este nemuritoare, ea îl urmează pe om dincolo de mormânt, în viața cea veșnică și este o legătură intimă dintre sufletele celor vii și celor adormiți” -  Sfântul Amfilohie de la Poceaev

         …

Ninge peste noi cu gânduri

Multe, calde, colorate.

Iarna asta nu-i cu riduri,

N-are haina luată-n rate.

Nu ne mai uităm la... carduri,

Sărbătorile-s bogate!

Ninge peste noi cu gânduri

Multe, calde, colorate.

Zâmbetul meu printre rânduri

Și cuvinte…

În fântâna bucuriei am conservat

Trei zâmbete rămase de astă vară,

Dar nu le pun pe fugă, chiar sunt captivat

Ca echilibrul să urce pe-o scară.

Însă în pacea din lumina matinală

Cafeaua emoționează verbul a fi -

Conjugându-l la prezent, fără sfială

Și-mi amintesc de noi, de când eram copii.

Deșteptătorul rupe liniștea-n casă

Investigând dur oftatul de pe pernă.

De ce să-l bag în seamă? Deloc nu-mi…

Evenimentele social-politice se precipită în jurul nostru precum cresc ciupercile după ploaie. Din păcate însă majoritatea își oglindesc miezul în otravă. Inhalăm, fără să știm, fără să vrem,  praful care ni se aruncă în față de așa zișii despotici ai democrației, însă trăim în lumi paralele. Dualitatea celor două nuclee umane ne-a transformat. Calitatea indivizilor din taberele adverse a trecut de mult pragul modelării, căci ciopârțeala e cuvântul de ordine.

Un vechi proverb…

– Murim cu zile (puțin câte puțin)  

     Etica străzii ne acaparează;

       Dorim o șansă, ci nu un drum ieftin

         Imun precum o zi de bobotează.

          Condiția umană din buletin

           Acumulată-n anii ce contează

           …

Să experimentăm mai mult

Rețeta timpului oprit,

Cu sentiment și cu tumult,

Ce pe-amândoi ne-a cucerit.

Te îndemn ca pe un adult,

Care, cândva, m-a doftorit -

Să experimentăm mai mult

Rețeta timpului oprit!

Vom inventa al nostru cult

Doar cu iubire…

Cu gânduri despletite de idei,

Cu frunze moarte, ploi și rod bogat,

Toamna dă fila destinului ei

Pe care-ndelung l-am investigat.

Rugina mă-ntâmpină pe alei

Și-ar vrea să stau cu ea, chiar m-a rugat -

Cu gânduri despletite de idei,

Cu frunze moarte, ploi și rod bogat.

Intru în…