O clapă și-ncă-o clapă urcă

Pe portativul vieții obosit.

Simt cum ceva îmi dă de furcă

Sau, probabil, așa mi-a fost ursit.

Pasul, când drumul se bifurcă,

Așteaptă, în tăcere, ponosit.

O clapă și-ncă-o clapă urcă

Pe portativul vieții obosit.

Privesc spre pasul ce se-ncurcă

Dar nu cedează, că-i afurisit,

Se zbate curajos, chiar descurcă

Ițele într-un mod iscusit.

O clapă…

Rugina din timpul ce fierbe

S-o decantăm rapid în prezent

Fără-a căuta vreun argument

Frustrării ascunsă-n adverbe.

N-aș vrea s-apelăm la proverbe,

Mă gândesc că ar fi mai prudent

Astăzi, să punem punct, mai urgent,

Frustrării ascunsă-n adverbe.

Cuvinte și fapte acerbe

Treptat, treptat ies la lumină

Pregătind o cursă, în taină,

Frustrării ascunsă-n adverbe.

Adoarme,…

Cuprinde-mă în brațe, Tată,

Urcându-mă la cer...

Nu mă strivi în neputință,

Osândă nu-ți cer!

Iartă-mă și călăuzește-mă-n…

E-mail de căldură-n floare? 

Viza razelor de soare

A fost acordată spontan,

Roca se vrea editoare

Acum în ținutul  montan.

In grâul copt emigrează

Agale o floare de mac.

Roșul din câmp... se pudrează!

În umbra valului cărunt,

Pulsul meu strigă aspru: Sunt!

Lumina-mi prinde chipul trist

Și-afirmă, blând și clar: Exist!

În conjugarea lui a fi

Ne încurcăm ca doi copii

Și alergăm spre nicăieri

Uitând de mâine sau de... ieri.

Îmi învelesc sufletul, lent,

Doar în ideea de prezent.

Recuperez ca pe-un magnet

Un zâmbet de la amanet.

Să strig? Să urlu fără rost?

Îl las în…

După ploaie, frig și ceață                           

Râde vara către noi.                        

Unde mergem? Ne răsfață...                 

Mai punem de-un tărăboi              

Udând nisipul pe față,

Legănându-ne-amândoi.

Seara bem o bere rece

Osteniți de vânt, de valuri

Apoi mâncăm mici cât zece,

Rezistând pân-la…

Hrănim prezentul cu minciună

Condimentată-n nepăsare,

Ca alții și eu sunt imună

Căci mă complac în delăsare.

Putem schimba, dar împreună!

Până n-ajungem la casare...

Hrănim prezentul cu minciună

Condimentată-n nepăsare.

De zâmbetul ne e furtună

Și viața zace-n procesare,

Târziu vedem că nu-i a bună.

Când adevărul ne cam doare,

Hrănim prezentul cu minciună?

Eu și tu sau tu și eu, 

Îndrăgostiți și vioi,

Încercăm, în taină, mereu 

Să clădim pronumele noi.

În amintirea din liceu,

Cu răsfăț, gândul îl înmoi…

Eu și tu sau tu și eu,

Îndrăgostiți și vioi,

Mână-n mână, la dineu,

Iubirii-i facem un croi

Și-i retușăm, la decolteu,

Speranța din amândoi.

Eu și tu sau tu și eu!?

În dimineața asta istovită,

Doar ceașca de cafea îmi dă binețe,

Tăcerea e umplută cu tristețe

Și curge dur pe fața-mi otrăvită

De vremurile tulburi, zbuciumate.

S-alung amărăciunea actuală,

Gri? Nu e momentul să scot la iveală

Faptele dorite și asumate.

Mă zbat, acum, să iasă la lumină

Curajul din interioru-mi răvășit

Și chiar dacă singurătatea mă domină

Cu eul meu de mână am…

Privirea mea de scorpion

Fuge spre piscul din zare,

Dar s-a blocat ca un pion

Ce-și caută alinare.

Gându-mi, ascuns pe hârtie,

Naște silabe-nflorite.

Pășește spre poezie

Cu ideile tivite.

Zâmbet? Iubire și taină…

Prospețimea dimineții

Îmbracă cu-o nouă haină

Emoția dulce-a vieții.

Îmbrățișez piscul albit

Cu brațul mesajului meu

Și punctul cade…

Sub trotuarul gri, îmbâcsit de ură,

Alternativa bunului simț căutăm;

Încumetându-ne într-o aventură

Din care avem atâtea să învățăm.

De obosim, ne așezăm pe-o bordură

Gândindu-ne realist cum să acționăm.

Sub trotuarul gri, îmbâcsit de ură,

Alternativa bunului simț căutăm.

Ne-mpiedicăm de o impusă cenzură

Și-n goana după adevăr, doar reflectăm,

Apoi îmbrăcați într-o dezinvoltură

Rezolvăm…

E primăvară în suflet,

Zăpadă sub bocancii șchiopi

Ce fug, de-un zâmbet incomplet,

Precum doi fii de filantropi.

Pe tâmple doi fulgi, în cuplet,

Vorbesc cu mine, da-s miopi.

E primăvară în suflet,

Zăpadă sub bocancii șchiopi.

Soarele doarme-ntr-un pamflet

Și neaua se transformă-n stropi,

Doar eu alerg, ca un atlet,

Vorbind, în șoaptă, cu albi plopi:

E primăvară în suflet!

Într-o zi, frunza n-a mai vrut să fie frunză.

N-a putut scăpa însă nici măcar

de umbra sa.

În altă zi, primăvara aspira la un concediu,

dar mugurii golași s-au opus.

Pe neașteptate, omul refuză să mai fie om

și totuși conștiința-l reține

în alerta echilibrului autoimpus.

Spontan și lumina solicită o emancipare

furișându-se, în joacă, într-un hău.

Curajul luminii este analizat

de…

Obosit să privească spre copiii pofticioși, stăpânul s-a cățărat în cireș pentru a oferi acestora zemoasele fructe. Sacoșa e aproape plină. Câteva, mai zvăpăiate, au reușit să evadeze în iarba pufoasă.

– Pssst. Fugiți!

Insistentul mesaj ajunge rapid în iarbă, unde bobițele de un roșu aprins se întind, încercând să-și revină din proaspăta căzătură. Adierea firicelelor de iarbă le ajută să se ridice. Își scutură hăinuțele de praf, își aranjează părul și privesc în stânga…