Aerul de sub aripi evadează,

Iar zborul, precum un simplu monolog,

Se luptă cu secunda, nu cedează

Destinului ce-l vrea în propriul prolog.

Dulcegării, emoții se sudează

Pe trupul meu decupat din catalog.

Aerul de sub aripi evadează,

Iar zborul, precum un simplu monolog,

Adulmecă pământul, se ghidează

Nu cu povețe scoase din decalog,

Ci cu puțin curaj ce-l invadează

Rapid, solicitându-i un…

Am obosit, blocată în prezent,

Să fac un schimb de singurătate

Cu-un suflet de carton veșnic absent

Și fapte-ncurcate-n nulitate.

Doresc o viață-mpachetată-n flori.

Nu mai vreau zile-ncinse-n rugină!

Tânjesc după adrenalină-n pori,

După-un eu cu sânge de regină.

Visez. Adorm pe valuri de idei.

Retorica „De ce”-ului impus

Smulge mesajul brut dintr-un condei

Și-l prelucrează până la apus.

Acredităm lozinci, bezele, lingușeli…

Trecutul e mort, prezentu-i în travaliu!

Uscăm sentimentele într-un borcan spart,

Rânjim onestității ce poartă doliu.

Nesiguranța apare chiar în bloc-start,

Ascundem rușinați acest mic detaliu.

Groparul, șmecher,  se ferește de…

Se scurge clipa, pas cu pas,

Mutându-și veacu-n amintiri.

Oftezi când simți c-au mai rămas:

Iluzii, șoapte, clevetiri.

Te zbați în marele impas

Precum curaju-n ispitiri.

Se scurge clipa, pas cu pas,

Mutându-și veacu-n amintiri.

Primești în dar un scurt popas,

Dar gându-ți fuge-n opintiri.

Destinul, precum un compas,

Cerne-adevărul din rotiri.

Se scurge clipa, pas cu…

Mucuri de țigară

Zac abandonate pe carosabil

                    Fără sfială.

Ulei, motorină

Fardează asfaltul obosit

                    Nu știu din ce pricină.

Agitația

Antrenează șoseaua spre vacarm

                    Stricându-i reputația.

Eu răvășit

Mă plimb năuc pe trotuar

                    Puțin obosit.

Strada mare

Îmbâcsită de gunoi, nepăsare și…

Oprește-mă la tine, pădure carpatină,  

Redă-mi apoi speranța de a admira un cerb.

Promit că nu-mi iau pușca, doar versul prins într-un verb

Pentru-a-mi deschide calea pe drumul fără tină

Și a-mi scălda privirea într-un peisaj superb.

Cobor înspre orașul încurcat în lumină

Unde-i un festival al cerbului, ca datină,

În care toți concurenții zâmbesc, cântă și... fierb

În așteptarea Cerbului de…

Cu singurătatea-n barcă

Mă îndrept spre viitor.

Nu vâslesc, dar tot sunt leoarcă,

Însă nu vreau ajutor.

Pesimismu-mi gri debarcă -

Sunt un pașnic jucător

Cu singurătatea-n barcă.

Mă îndrept spre viitor?

O dorință mă încearcă

Și nu vreau să-i stau dator:

În prezentul meu „de marcă”

Nu sunt oare un actor,

Cu singurătatea-n barcă?

Când bate vântul peste clipele amare,

Nu doar iubirea așteaptă blândă în antreu,

Ci și speranța dichisită care are

Dorința de a evada rapid în alt eu.

Curajul stă, uitat pe un șezlong la soare,

Refuză implicarea zilnică în careu,

Când bate vântul peste clipele amare.

Nu doar iubirea așteaptă blândă în antreu,

Ci și demnitatea cam oacheșă ce sare

Spre definirea destinului mereu, mereu.

Se-ncurcă…