Ninge? Tristețea se-așterne

În case, prin copaci, pe-asfalt.

Noi, încurcați printre perne,

Schițăm, în taină, un mic salt.

Destinul însă șubrezit

Ne imobilizează-n bloc.

Visele, blocate-n tranzit,

Ar evada, dar sunt în șoc.

Șoptim, în grup: Ce-i de făcut?

Răspunsul doarme-n zăpadă.

Eu, condamnat, dar nenăscut,

Simt cum mă transform în pradă.

Tot ninge cu iluzii…

Un om fără trecut poate avea totuși un viitor, însă unul din viitor își poate inventa amintiri? Grea întrebare, dar prezentul, probabil, mă va ajuta să răspund la ea. Eu sunt Alma. Am fost teleportată din viitor... într-o gară? Comunicarea cu baza mi-a fost întreruptă pentru trei luni, cât timp are loc incursiunea mea într-un decor impus, așa că n-am decât să mă descurc singură. De fapt proiectul la care am fost nominalizată are ca scop nu doar integrarea cu oamenii din trecut, ci și…