Să-ți scriu o poezie?

Hârtia-i transpirată...

Și-ar fi o nebunie!

Cerneala este uscată!

N-o lua ca neputință

Sentimentul poate-i absent.

Înțeleg a ta dorință...

Nu-s o aventură de moment!

Copilule bucură-te!

S-a născut Iisus!

Suflet spovedește-te,

Că-i un dar de Sus.

Hai, veniți popoare

Să vă închinați,

De a Sa naștere

Să vă bucurați!

Se ţin de mână, nedespărţiţi:

     Soarele

Şi Luna din nopţile

     Cu stele...

Sufletul naturii vibrează

     Obosit:

E umbră, apoi se luminează

     La infinit.

Dansează lumina condusă

     De întuneric,

Se lasă greu sedusă

     În ritualul zilnic.

Ritmul e lent, apoi

     Înfiorător,

Ca într-un joc de doi

     Pe-un alb covor.

Exist, trăiesc, dar ce păcat

Privind în jur m-am întristat.

De ce? De explicat nu-i greu,

Altu-aș fi vrut să fie destinul meu.

Sentimentele, în ceață au dispărut;

Trăiesc ca și o plantă, de asta m-am temut.

Doar inima, cu putere, îmi mai bate,

Dar de lumea vie, parcă ceva mă desparte.

Comunic, o aparentă fericire schițez;

Am obosit, totu-i monotom, aș vrea să evadez.

Viața-mi este crudă, pământul…

Ciucuri de scandal

Vinde-un papagal

Ce-și expune sec

Mușchii de berbec.

Neimplementat

A fost amendat.

Supărat cam rău

Face tămbălău.

Înjură pocit

Ca și un smintit.

Dispar cătinel,

Da-l pun în penel.

Pe-un perete transpirat,

Un tablou cam demodat

Cerșește lumină și culoare

Sperând o emancipare.

Pe covorul ponosit

Cățelul doarme obosit.

Ar fi vrut ca jucăuș

Să scape de trupul de pluș.

Poate becul din tavan

Care zace cam de-un an,

De-ar primi puțină viață

Ar schimba imaginea de față.

Conştiinţa cred c-ar lâncezi în mine

Ruşinându-se de gândul nepăsării,

Dacă diplomaţia n-ar broda bine

Covorul imaculat al reflectării.

Răbufnesc argumentat, cu duritate,

Privind lucidă faptele retrograde.

Nu pot să renunţ deloc la demnitate,

Dar încerc să sting focul din mascarade.

Poate perfecţiunea zboară

          Spre infinit.

Înţelepciunea-i comoară

          Greu de găsit

Perseverenţa e cheia

         Succesului tău meritat,

Dar noi căutăm scânteia

          Victoriei, neîncetat.

Timpul s-a ascuns în buzunar,

Pisica toarce pe covor;

Eu cred că n-aș mai vrea să fiu hoinar.

Pot să renunț la lumea viselor?

Și dac-aș reuși? Ce va urma?

Voi toarce ca pisicul demodat

Sau monotonia va curma

Un ideal cu care m-am luptat?

Ce întrebări și câtă osteneală.

Of! Lupta cu timpul e cam grea.

Să-l arunc din buzunar afară?

Mai bine evadez din lumea mea.

Dar unde?…

Maxima din debarale

Spune că nu-i om cel care

Pământului nu i-a oferit

Un pom chiar de el sădit.

Altă vorbă spune clar

Că totul e în zadar

Dacă copii n-ai crescut

Zaci în beznă ca un slut.

Și în fine vreau să știi,

Cel ce: scrie poezii,

Are fii și-un pomuleț în grădină

Duce zilnic viața plină.

Împlinit, gândește omul

Poate copilul sau pomul

Mă vor duce-n…