Visăm, trăim dorind unirea

Și punem mână lângă mână,

Căci suntem frați, așa ni-e firea -

Să-mbrățișăm limba română.

De centenar privim spre zarea

Ostilă, ce ne pune-o frână.

Visăm, trăim dorind unirea

Și punem mână lângă mână

Până-nflori-va iar puterea

Țării ce plânge în țărână.

De la Carpați și pân’-la marea

Care de veacuri e stăpână

Visăm, trăim dorind unirea.…

Când fluturii, în toamnă, încărunțesc

Și blând ne-așteaptă, în livadă, rodul,

Pe-aleea ruginită pasu-mi lățesc

Și-observ că verdele-a ales exodul.

Pe luciul apei, pomii împovărați

Se-nclină elegant privind spre podul

Ce se-mbracă-n echilibru. Ezitați

Foșnetul frunzelor c-un iz rustic,

În ziua-n care și voi, acum, migrați?

Minutul se dilată-n mod acustic,

Șoapte minore urcă într-un…

Ne oglindim speranța-n reîntregire,

Chiar dacă jocurile marilor puteri

Nu ne dau șansa spre râvnita unire,

Noi visăm un mâine precum a fost ieri.

Trecutul zace blocat în amintirea

Podului de flori ce-ar trebui-mprospătat.

Prutul poate reînnoda povestirea

În care noi și voi am fost același stat.

Moldovă, mă auzi? O șoaptă-ți dau în dar...

Gându-mi optimist visează-o-mbrățișare.

Haide, române, fii…

Cad frunze pe aleea-mbătrânită...

Liniștea-și croiește-un drum printre ele

Și-ncet o altă toamnă-i definită:

În câmp, în livadă, printre pavele.

Galbenul copt din jur e de elită,

Se-ntinde pe pământ, privind la stele.

Cad frunze pe aleea-mbătrânită...

Liniștea-și croiește-un drum printre ele.

Involuntar, cad și eu în ispită,

Dorind s-asimilez din toate cele

Ce se reflectă-n fața-mi…

Privind spre primul centenar

Ar trebui să fim mai buni,

Cu patriotismu-n chenar

Să-i omagiem și pe străbuni.

Să fii tot timpul un hoinar

Că n-ai știut s-alegi tribuni?

Privind spre primul centenar

Ar trebui să fim mai buni!

Uniți, lângă un felinar,

Mereu vrem s-aprindem cărbuni...

Cum să uităm c-am fost grânar?

De ce să acceptăm minciuni?

Privind spre primul…

Nectarul credinței e ca un  

Izvor de pace și iubire

Clădit pe gândul nostru comun,

Instalat cu multă smerire.

Oferta primită în ajun

Doar ar vrea să îți dea de știre:

Așteaptă, tacit, pe un scaun

Timpul speranței în unire.

Ăst gând, cu blândețe, îl…

Când ploaia cântă pe asfaltul rece

Și frunze dormitează pe trotuar,

E semn că toamna nu mai vrea să plece.

Acum un spici își pregătește-n scuar.

Posacul vânt, încurcat în cântece,

A-mprumutat un aer mortuar,

Când ploaia cântă pe asfaltul rece

Și frunze dormitează pe trotuar.

Nici frigul nu vrea să se înduplece,

Punctează parcă ar fi un jaguar.

Eu, ascunsă-n casă, printre…

Pe roua ce-mbrățișează

Crizantema-n dimineață,

Toamna, blând, se furișează

Ca o domniță fâșneață.

De floare se atașează,

Pune puțină dulceață

Pe roua ce-mbrățișează

Crizantema-n dimineață.

Întregul descătușează:

Petale, stropi și verdeață,

Iar toamna doar retușează

Imaginea zâmbăreață.

Pe roua…

A toamnă miroase-n grădină,

Secunda parcă a obosit.

Copacii sunt plini de rugină

Și vântul este afurisit.

Mă-ntreb dacă eu am vreo vină

Că frigul și ceața ne-au ticsit.

A toamnă miroase-n grădină,

Secunda parcă a obosit.

Livada e ca o regină –

Fructe zemoase au poposit

Pe crengi și-n iarbă, în duzină.

De zâmbetul lor m-am molipsit.

A toamnă miroase-n grădină…

Pe întârziatul raft al toamnei reci

Livada s-a umplut azi de culoare.

Din pom, gutuia vrea să zboare.

Îmbrățișează-o, fără să o judeci.

Un fruct, lângă alt fruct, fac un blând popas,

Spălându-și fața cu roua din iarbă,

Se-mprietenesc cu o frunză oarbă

Și împreună scot toamna din impas

E soare-ntârziat azi în livadă:

Mere, gutui și pere stau la un sfat,

În timp ce țăranul le-așează-n…

Crede, iubește și iartă!

Nimic nu este alterat...

În viață e ca în artă

Gându-i mereu epurat.

Când clipa-ți e deșartă,

Fugi după-un timp aerat.

Crede, iubește și iartă!

Nimic nu este alterat.

Lumina astăzi poartă,

Spre sufletul tău curat,

Credința de pe hartă

Pe un drum adevărat.

Crede, iubește și iartă!

La geamul meu plânge, în taină,

Copacul singuratic și trist.

Renunță rapid și la haină

Ignorând vântul pesimist

Ce-și plimbă pașii în arenă

Precum un îngâmfat artist.

Pe cerul gri plutește-o drenă

Ce conturează ruginiul

Apărut, fără nici o jenă.

Admir, din casă, meniul

Zilei ce-și mută trupu-n toamnă,

Căci existența-i din deceniul

Apus parcă ar fi o... doamnă?

          Andrei accesează „acapela albastră” aleasă aleatoriu. Așteaptă atent, antrenat atemporal. Aplaudă, anihilând animația abstractă.

          – Alina, auzi accentul ascuns asimetric?

          – Ai albit, Andrei!

          – Ah, Alina... ambiția anonimatului antistres avansează.

          Alergia Alexandrei a ascuns aiureala acesteia. Acum, aleargă alimentând almanahul amorțit. A asudat.

          – Alecule, aștepți…

Trebuie să filtrăm iarba de-acasă

Și să plivim buruienile din ea.

Mesajul anterior mă cam apasă,

Însă posed oare capacitatea

De a schimba ceva, doar fiindcă-mi pasă?

Să anihilăm ura ca pe-o surcea!

Trebuie să filtrăm iarba de-acasă

Și să plivim buruienile din ea.

Nu mă întreb de eu sunt cea aleasă,

Dacă-i umbrită în nepăsare vremea:

Noi împreună, judecând la masă,

Vom reuși să ne luminăm…

   măceșe coapte -

lumina din tufișuri

   aprinsă toamna

Așează-te frunză

pe umărul golaș al toamnei

până când

secunda înserării îți va face loc

în dulcea casă a nemuririi.

Trezește-te piatră

și lasă-n urmă

visul întunecat al pantofului cu potcoave ruginite.

Pășește spre niciunde

și ignoră

ferestrele de la subsolul ființei ce vor să-ți spargă

timpanele răscolite

de gerul

unei toamne ce refuză să stea la…

Când pe călcâiul toamnei ponosite,

Frunza-și donează ultima suflare,

Livada noastră-i plină de ispite.

Sub mărul trist dorm vreo trei exemplare

De fructe zgribulite și ridate,

Cele din pom așteapt-o... tabulare.

Un vânt rebel, cu șoapte degradate,

Face prezența printre fructe și pomi,

Lovind cam dur frunzele-ntimidate.

Trei stropi dansează, precum niște bonomi,

Un vals în dimineața…

Îmi plimb bocancul prin porțelan;

Gândul, puțin șifonat, zbiară.

Mai tai puțin acum din elan

Alung rapid clipa amară.

Să mă prefac să sunt un golan?

În existența mea sumară

Îmi plimb bocancul prin porțelan;

Gândul, puțin șifonat, zbiară.

Nu vreau să mai gândesc grosolan!

Alerg spre viața mea hoinară

Și mă transform într-un castelan,

Care în fiecare seară

Își plimbă bocancul prin…

M-aș furișa în umbra silabei

Etalându-mi mesajul discret

Mulțumind, cu drag, clipei

Organizată elegant într-un sonet.

Reduc comunicarea la un cuvânt:

Iubire! Și focul mânat de vânt

Așterne literele într-al meu gând.

Sortez apoi imagini vizuale

Legate pe retină…

Tolăniți pe malul pârâului, Ana și Colțun numără frunzele care se încăpățânează să acopere răcorosul pietriș. Rupți de realitate nu iau în calcul cum timpul le macină staționarea.

– Ani, nu ți-e frig?

Tabloul, parcă desprins din natura resemnată, își mișcă... o lăbuță. Câinele simte cum tăcerea se sparge lângă ei și se ridică să cerceteze. Cu reacții întârziate privește și Ana spre direcția sunetului.

– Mire? De…