Tăcerea unui câmp de maci se-ascunde

               În chipul ploii ruginite

Când lacrima se-ncurcă pe oriunde

               Și gândurile-s ofilite.

Nisipul, refugiat și singuratic,

               Adoarme în clepsidra rece,

Iar pasul timpului puțin tomnatic

               Și-agață umbra-n nota…

Când umbra se joacă cu verbul a fi

Și vara-și croiește haina la soare

Uităm de muncă, de stres, și chiar de șefi

Și punem distracția în valoare.

Un val îndrăzneț ne zâmbește hazliu,

Noi chicotim simțindu-l puțin cam dur.

Nisipul tăcut ne-ar prinde-ntr-un raliu,

Dar s-a-ncurcat cu scoici, ca un…

Privesc în zare fără să înțeleg rostul culorilor care ne fac viața mai frumoasă. Mă fascin ează natura în care aș evada dacă teama nu s-ar ascunde în propria blăniță. Ador liniștea care doarme în culcușul orizontului, dar cunosc prea puțin despre lumea în care mă zbengui de câteva săptămâni. Nu știu în ce ipostază am fost despărțit de pisica-mamă, dar pot spune că sunt un motănel fericit. Stăpânul meu, un băiețel de vreo trei anișori, cât e ziulica de mare se joacă cu mine.

–…

Azi și vara-i răvășită!

Se ascunde sub trotuar

Când de zâmbete-i... falită?

Azi și vara-i răvășită!

Fierbe, însă nu pe-o plită,

Ci în propriul estuar.

Azi și vara-i răvășită!

Se ascunde sub…

Magnolia, liliacul, cireșii-n floare

La festivalul culorii au răspuns prezent.

Și zarzări sunt, dacă mă uit puțin mai atent,

Lângă trotuarul cald, îmbătat de soare.

Văzându-mă, vântul zburdalnic se mișcă lent,

Cuprinde-n taină petalele amatoare.

Magnolia, liliacul, cireșii-n floare

La…

Mă teleportez

În miezul pământului

          Cu trup inelar.

          Sunt vierme iar?

Îmi reproșez

Puterea gândului

          Ce zace clar

          În buzunar.

Pot să mimez

Simfonia destinului,

          Cu gust amar.

          Totu-i bizar?

Nu creionez,

Imaginea vântului,

          Ca un hoinar.

          E în zadar!

Eu doar…

Din bariera plină de tăcere

Ce domină fereastra luminoasă

Cad bucle. Cu o mângâiere

Excită scrumul ce aleargă prin casă.

Încorsetată cu o vergea-n garniș

Cochetă, cu amintiri stropește

Praful ce-o iubește pe furiș.

Involuntar covoru-l umilește.

Aș face ordine-n această idilă.

Perdeaua tremură privind spre mine

Și cred că-n a sa existență fragilă

Să mă amestec eu poate nu-i convine.

Se plimbă în soare floarea de cireș

Șoptind spre luciul apei o baladă

Când primăvara a adormit pe preș.

O pitulice, ca o iscoadă,

Interogează dur petalele

Cu triluri ce lunecă-n cascadă.

Doar apa, umezindu-și buzele,

Privește spre explozia de roz

Și-o-asimilează-n propria…

„Pot rupe toate florile, dar nu pot opri primăvara.”- Pablo Neruda

În anotimpul reînnoirii, cuvântul ar vrea să facă un prim pas, însă se împiedică de sintagma „un nou început”. Ce poate înfăptui? Se poate șterge de praful silabelor și apoi să alerge unidirecțional sau are posibilitatea unui scurt popas, atât cât să clădească o paralelă între tânjitul început și primăvară. Un vechi proverb românesc susține: „Cu o…

Îmi clocotește valul

   Când raza-l cucereşte,

Dispare încet malul

    Atomul ameţeşte.

Mă învinge secunda

     Timpul brusc s-a ofilit,

Plutind buimac pe unda

     Caimacului risipit.

Nici primăvara nu-i mai… sănătoasă

Și-așteaptă rândul la un cardiolog,

Nu vrea să audă, că e țâfnoasă,

Cum plâng muguri anemici într-un prolog.

Vântul dur, din dimineața bățoasă,

Șoptește-n fereastră ca un pisălog.

Nici primăvara nu-i mai… sănătoasă

Și-așteaptă rândul la un…

Adesea m-am gândit, la o cafea,

Tânjind spre primăvara ce-o aștept,

Să-i fac puțin loc în inima mea

Sau măcar să o îmbrățișez, la piept.

Ghiocei, cu haina de catifea,

Asimilează-n taină-al meu concept.

Adesea m-am gândit, la o cafea,

Tânjind spre primăvara ce-o aștept

Că iarna,…

Mă strigă vântul

Mă mângâie furtuna

Mă bate pământul

Că rătăcesc întruna...

Îmi caut un loc,

O temelie temporară,

Dar dau doar de foc

Şi mă transform în fiară.

În jur e pustiu

Oamenii au plecat

Nici eu nu sunt viu

M-am deşurubat...

Din locul care  se numea casă

S-a conservat doar sârma ghimpată.

Cenușa de pe frunze m-apasă...

Viața asta nu-i decât o pată!

Pe cine să-ntreb ce mai urmează,

Când drumul e-acoperit de oase?

Voința-i seacă, acum mimează

Trei melodii cu notele joase.

Să ascult spectacolul ironic?

Mai bine evadez din minciună!

Pentru curaj, mă dreg cu-un gin tonic

Băut în grabă, azi,…

      1.Epitaful unui afemeiat

Aici doarme Don Fănel

Gigolo de rang înalt,

Chiar de era golănel

Moartea l-a luat... instant.

2. „Literatul” fără... vină

De-ar fi tradus și el... poete

Poate era mai fericit

N-ar fi murit doar cu regrete

Putea fi însă... năucit.

3. Pirueta…

Nu vreau să văd

Cum roșul din propriu-mi sânge

Mă privește.

Nu știu să ascult

Cum verdele din propriu-mi trup

Îmi vorbește.

Dar vreau și pot

Să mediez un dialog

Între clocotitorul sânge

Și tupeistul verde.

Cu audiența la apogeu

Constat puterea culorii

Din trupul meu.

Și mă întreb

În neputința mea:

Culoarea are suflet

Sau propriu-mi suflet…

Mi-e dor de primul gângurit?

Sau poate-aș vrea să mă mai nasc o dată?

Nu știu unde și când am greșit?

Ce întrebări sinistre! Sunt debusolată?

Mă-nchid în carapacea viselor spulberate

Dorind să-mi schimb identitatea șubrezită.

Clocesc un plan, dar zilele-mi sunt numărate.

Tăcerea-mi soarbe cuvântul ca o ispită.

Subestimându-mi valoarea ce zace-n întuneric

Pun pe balanța vieții faptele mele rele

Și…

Lacrima pietrei

meditează pe ipotenuza infinitului.

Rugina

din trupul vântului decedat

se hrănește cu petale.

Nu mobilizez nici bulgării de pământ hibrid

blocați pe hârtie,

nici

privirea cerului

care caută nanoroboți în cutiile viitorului.

Mă ciupesc

să simt

revolta din ființa-mi răvășită.

Cine sunt?

Amprenta teleportată din trupul inocent

în câmpul…

O altă primăvară încet, ușor

Pictează viață peste crengile blânde,

Când iese soarele dintr-un foișor.

Secundele, acum puțin flămânde,

Își hrănesc, rapid, trupul cu lumină,

Adulmecând misterul, tremurânde.

Constat instant că iarna-i o ruină.

Evadez. Natura…

Am pescuit secunde reci.

Tu ești absent sau doar mă cerți…

De ce trebuie să tot pleci?

Iubirea a fugit spre terți.

Cuvintele-s dure și seci,

Iar tu m-ascunzi între coperți!

Am pescuit secunde reci.

Tu ești absent sau doar mă cerți…

Taci. Posibil că mă…