Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite mâine

Viorel Croitoru's Blog (140)

Jo

      De-abia așteptam prima zi de școală, aveam sacul plin, colegii la fel! Adunați în grupuri de 5-6 copii nu ne mai săturam de povestit, de râs, de revederea colegilor, chiar și a celor codași, că... erau și ei ai noștri!

      În larma aceea plină de voioșie nici n-am observat când a intrat diriginta cu o arătare de băiat alături. A bătut în catedră, ca să facă liniște și ne-a spus:

      - De azi aveți un nou coleg, rămas repetent din motive medicale, așa că vă rog să…

Continuare

Adăugat de Viorel Croitoru la Septembrie 28, 2018 la 9:40am — 1 Comentariu

Francois

      - De azi, aveți un nou coleg, Francois - spuse directorul și se uită pe o hârtie - Moungolo și mai sunt aici niște nume...

      - Comment t-apelle tu? - l-a întrebat profa de franceză, care îl însoțea pe director.

      - Moungolo Marie Francois Fonfon! spuse noul coleg.

      - Așa... E din republica Africa Centrală, mă rog, mai aflați voi restul... Cine vrea să stea cu el în bancă?

      Liniște! Nimeni nu se oferi. Explicabil, era negru, înalt, masiv,…

Continuare

Adăugat de Viorel Croitoru la Mai 12, 2018 la 4:48pm — 1 Comentariu

Peripeții de primăvară

      Stau pe o bancă, în parcul din fața blocului, am prins o pauză în zbenguiala vântului iar soarele încălzește plăcut. Și-i verde-n jur... în sfârșit!

      Peste bucuria primăverii care-mi pătrunde în suflet se strecoară frânturi de imagini, apoi mă trezesc în alt timp, în alt parc, așteptând plin de emoție să vină ea. Soarele călduț mă liniștește. Închid ochii și încerc să-mi cobor emoția, să îmi stăpânesc inima care bate aiurea, nebună...

Aud pașii ei și mă fac că nu…

Continuare

Adăugat de Viorel Croitoru la Mai 7, 2018 la 11:02am — 2 Comentarii

Ce vrea femeia?

Demult, când pe pământ erau regate multe, mărunțele,

Trăia un prinț cam tinerel, deștept, frumos în toate cele.

Pierdu o luptă cu-n vecin, bătrân, dar foarte înțelept,

Care-l ierta dacă-ntr-un an, aduce un răspuns deștept

La greaua, vechea întrebare, ce filozofii lui au pus:

”Cu-adevărat ce vrea femeia” de-i slugă sau regină, sus?

 

S-a dus acasă! Cercetă, prin toate cărțille-nțelepte

Dar nu află... Și apelă, la toate mințile…

Continuare

Adăugat de Viorel Croitoru la Martie 19, 2018 la 9:57am — 4 Comentarii

Buchețel

      Am luat speranțe, dor, iubire

      Și am făcut un buchețel.

      Zâmbea cu mine-întreaga fire

      Iar soarele... zâmbea și el!

 

      Hăinuțe bune, spray, de toate,

      Doar la curaj stăteam cam rău!

      - N-o să mă placi, e peste poate!

      Dar mă topeam de dragul tău...

 

      - E ziua ta, fată frumoasă,

      Ți-aduc în dar aceste flori!

      Îmi repeta mintea fricoasă

      Și mă…

Continuare

Adăugat de Viorel Croitoru la Martie 8, 2018 la 10:52am — 3 Comentarii

Înconjurat de sfinți

      Există multe tipuri de oameni. Pot fi din naștere blânzi, prietenoși, buni sau aprigi, plini de ambiție, chiar duri cu ei sau cu ceilalți.

      Dar mai există și pornirile de moment: ești bine dispus și ai ierta pe mulți și destul de multe. Sau prost dispus și orice greșeală minoră poate deveni o tragedie, un motiv de supărare. Pentru acest fel de momente există, meditația, religia sau orice altă cale de destresare și liniștire a stărilor interioare.

      Un suflet…

Continuare

Adăugat de Viorel Croitoru la Februarie 28, 2018 la 6:55pm — 4 Comentarii

Defectul

Mergeam zilnic, chiar și de două ori, pe la Andrei, prietenul meu cu care meșteream plini de pasiune, tot felul de chestii electronice. Ieșeam din cartier la șoseaua principală, urcam pe lângă biserică și în dreptul restaurantului Stadion deviam spre poarta doi a uzinei, de unde mai erau câțiva metri până la numărul trei, unde locuia el. Pe drum, treceam pe lângă o casă micuță, în grădinița căreia era mereu o fată. De fiecare dată când treceam mă urmărea cu privirea sau chiar venea lângă…

Continuare

Adăugat de Viorel Croitoru la Februarie 9, 2018 la 10:21am — Nu sunt comentarii

Răsplata

Stătea pe marginea patului, cu ochii mari, înlăcrimați, privind în gol. Și povestea. Își vărsa sacul tristeții și, din când în când, suspina. Chiar și când plângea te uimea frumusețea și puritatea care se desprindeau de pe chipul ei. Ne era tare dragă, ea simțea și avea mare încredere în noi, deși eram prietenii lui de dinainte de a se cunoaște ei doi.

- Iar s-a dus la pauza de masă și a mâncat cu ceilalți, acolo unde e și aia! Iar pe mine m-a lăsat să mănânc singură! Nici nu puteam…

Continuare

Adăugat de Viorel Croitoru la Februarie 8, 2018 la 9:55am — 2 Comentarii

Hora Unirii

      Culisele erau impresionante! Așteptam cu mare emoție să-mi vină rândul. Aici anunțurile se făceau prin difuzoare, aveau lumini, de, era la oraș!

      Cineva ne-a făcut semn că, după anunțul la difuzor, urma să intrăm noi pe scenă: întâi eu ca solist apoi și restul de copii.

      Am fost împins să ies de după perdea și m-am trezit într-o mare de întuneric, pentru o clipă, apoi am fost orbit de un reflector! Am uitat și cum mă cheamă!

      - Să cântăm împreună cu…

Continuare

Adăugat de Viorel Croitoru la Ianuarie 24, 2018 la 11:59am — Nu sunt comentarii

Daruri

Nu speram să primesc ceva daruri de la Moș Crăciun că... n-am prea fost cuminte! Doar dacă se vor împărți ceva daruri la toți copiii din sanatoriul nostru, că cei mai mari repetă pe ascuns, ca pentru un spectacol. Tovarășa educatoare de la etajul nostru, m-a pus și pe mine să învăț o poezie. E tare frumoasă, dar... Nu pot s-o zic, că mă apucă plânsul! Am învățat-o, așa, preventiv: dacă mă pune Moșul să spun o poezie să știu măcar câteva strofe. Se numea Cântec de George Coșbuc.

A doua…

Continuare

Adăugat de Viorel Croitoru la Ianuarie 18, 2018 la 9:57pm — 4 Comentarii

Versul lui

Iubeam nespus, iubeam frumos,

Dar nu știam cum să ți-o spun.

M-a ajutat, cu vers duios,

Un Eminescu, drag străbun...

 

Tu nu-l știai, ți l-am adus

Din file vechi și prăfuite.

Pe piedestalul lui m-ai pus:

- O, ce frumos le-ai scris, iubite!

 

- Nu eu le-am scris... Doar le-am ales

Să-ți spună despre-a mea iubire!

- M-ai păcălit!Ești un pervers!

Și-s singur azi, cu-a mea mâhnire...

 

I-am…

Continuare

Adăugat de Viorel Croitoru la Ianuarie 15, 2018 la 7:10pm — 5 Comentarii

Balada

      -Tocmai acum v-ați nimerit și voi, măi, Jeni, când serbăm admiterea la facultatea Sorbona a lui Emilian? - spuse unchiul Neculai, ruda noastră bogată, din capitală.

      - Unchiule, pe noi ne-a adus nevoia aici, la București, i-a răspuns mama. Am venit să facem ghete ortopedice lui Ionel. Se fac numai aici, la Pirogov și eram programați mâine dimineață! Uitați, v-am adus și noi câte ceva, două gâște, vin și carne în untură, două borcane de cinci kile...

      - Lasă,…

Continuare

Adăugat de Viorel Croitoru la Decembrie 22, 2017 la 11:23am — 2 Comentarii

Masă în sat

      Era început de an școlar, un septembrie fierbinte, venisem de la școală, lecții aproape că n-aveam, eram singur acasă și mă plictiseam.

      - Ia să mă duc eu la vară-mea, Iulica, că tanti Lena e la muncă, la găinărie! Că poate și ea se plicitisește și ne ținem de urât amândoi!

      Am sărit gardul mai prin spatele grădinii, unde era cam prăpădit și m-am dus încet în bucătărie s-o sperii.

      - Bau, te-am speriat? - am spus eu deschizând brusc…

Continuare

Adăugat de Viorel Croitoru la Noiembrie 28, 2017 la 1:05pm — 6 Comentarii

Destine

      - Servus, Carmen, ce faci cu caietele alea, aici în parc?

      - Bună ziua, nene Ionel, m-am oprit un pic pe aici... Eram în trecere! - spuse tare și răspicat, uitându-se în jur.

      Apoi îmi spuse așa, pe un ton conspirativ:

      - E secret, aștept pe profa de română, că fac meditații cu ea când prinde o fereastră în programul ei. Că ăștia de la școala ei mai chiulesc și, ca să nu stea degeaba, mă mai meditează! Da'  n-are voie, de-aia e secret,…

Continuare

Adăugat de Viorel Croitoru la Noiembrie 17, 2017 la 11:39am — 5 Comentarii

Așteptarea

      Am rămas încuiat pe dinafară! Ce-am făcut cu cheia nu știu... Soția o să se întoarcă de la școală peste... Aoleu, peste trei ore!

      - Să merg la cineva, să nu merg... Mai bine stau la soare, pe-o bancă, aici în parcul copiilor, mai privesc, mai vorbesc cu câte cineva, mă mai gândesc...

      În parc se juca un copil cu leagănele, supravegheat de o doamnă în doliu, le dădea tare și  întreba pe cineva imaginar:

      - E bine, vrei mai tare? Să nu-ți fie…

Continuare

Adăugat de Viorel Croitoru la Noiembrie 10, 2017 la 12:01pm — 3 Comentarii

Efectul

Între blocurile unde se desfășoară acțiunea poveștii noastre, este un parc de copii în care, de obicei, stau pe bănci mămicile care-și supraveghează copiii aflați la joacă sau bătrânele ieșite la aer.

De cum începe școala, de la liceul din apropiere, vin ei, chiulangiii, băieți și fete și-și petrec câte o oră, două, vorbind tare, folosind un jargon oribil, plin de expresii deocheate.

Dacă cineva ar asculta ar fi zguduit de nivelul cultural suburban, amestecat cu idei sau…

Continuare

Adăugat de Viorel Croitoru la Noiembrie 8, 2017 la 5:57pm — 3 Comentarii

Porumbei, porumbei...

      Azi este o frumoasă zi de primăvară, sunt în centrul vechi al Brașovului și am de așteptat câteva ore... Unde să stau?

      - Mă duc în Piața Sfatului, acolo este noua fântână arteziană, multă lume și, poate, pe drum, cât merg pe Republicii, mai cumpăr o carte, ceva de citit, văd eu...

      Deja se conturau niște ore frumoase, numai pentru sufletul meu! Mi-am luat o franzeluță  ”împletită” ca să rămână bani de carte, apoi mi-am ales una și, fericit, mă așez pe…

Continuare

Adăugat de Viorel Croitoru la Noiembrie 6, 2017 la 5:54pm — 12 Comentarii

Toamnă fără tine

      Urlă vântul, frunze zboară

      Și în suflet și pe-afară!

      Zgribulit, mi-e dor de tine!

      Aș urla da' mi-i rușine...

 

      Pleacă păsări migratoare,

      Pleacă gândul și mă doare.

      Mustu-i bun, dar fără tine

      Să mă-înec în vin, îmi vine!

 

      Puneam murături cu tine...

      Acu nu pun, n-am cu cine!

      Nici zacuscă n-am făcut

      Că de dor.. n-am mai…

Continuare

Adăugat de Viorel Croitoru la Octombrie 25, 2017 la 2:07pm — 6 Comentarii

Matematică altfel

      Cald. Vară toridă. Și examenul de admitere se apropia!...   

      Stăteam la masă cu pixul în mână și făceam eforturi zadarnice să mă concentrez! Nu puteam să mai scriu, simțeam că nu mă pot concentra să învăț, deși mama făcuse eforturi să îmi creeze toate condițiile: udase perdeaua să țină rece, aveam alături un ibric plin cu cafea, făcuse chiar și chec bun, bun... Degeaba, nu mă puteam concentra! Deschideam culegerea de…

Continuare

Adăugat de Viorel Croitoru la Octombrie 12, 2017 la 10:25pm — 10 Comentarii

Surorile

      În noaptea care învăluia secția, erau doar câteva insule de lumină, de parcă erau universuri separate, pierdute în imensitatea spațiului. Era final de lună, făceam schimbul trei și confecționam  ambalaje. Presele mici scoteau niște zgomote de aer comprimat, pe diferite ”voci”, formând o muzică cu un ritm aparte: țîșșș, țișș, pe două tonuri subțirele și un fâșșș mai lung și mai gros, de la presa la care lucram eu. Toți tăiam din cartoane, diferite forme de ambalaje pentru produsele gata…

Continuare

Adăugat de Viorel Croitoru la Octombrie 6, 2017 la 11:51pm — 7 Comentarii

© 2018   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

Live Support