Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Viorel Croitoru's Blog (140)

Confuzia

  - Servus fetelor, ce bine-mi pare că sunteți aici! Că nu am curajul să merg singură după pâine! Vă rog, care din voi poate... - spuse vecina Cociș, ieșind cătinel din scara blocului, sprijinindu-se în baston.

      ”Fetele”, trecute toate de șaizeci de ani, continuă să sporovăiască despre noutatea zilei: a murit Cutare, a lui Cutărescu, priveghi, pomană, ce mai, urmează "distracție" mare!

      Închid geamul, mă pregătesc de plecare și, când ies din bloc, întreb:

     …

Continuare

Adăugat de Viorel Croitoru la Octombrie 1, 2017 la 10:49am — 7 Comentarii

Adaptare la mediu

      Doi copii intraseră în grădinița din fața blocului și se uitau atent, atent la ceva din iarbă.

      - V-am prins, împielițaților, ce căutați aici, în grădină? Nu știți că nu-i voie?

      - Ba știm, nene, dar e caz de forță majoră!

      - Cum așa?

      - Păi, am salvat de la moarte o ființă, ajunsese pe trotuar și putea să fie zdrobită de cineva neatent!

      M-am apropiat și am văzut la ce se uitau cei doi în iarbă: un melc frumos, mare, cu o…

Continuare

Adăugat de Viorel Croitoru la Septembrie 26, 2017 la 12:46pm — 4 Comentarii

Rita

      Deși nu era complet terminat, în blocul nostru se mutaseră deja câteva familii și, evident,  și noi, adică eu cu mama. Cheile de la ușile din apartament se cam potriveau la toate celelalte apartamentele, erau uși tip.

      Eram încântat, mergeam pe la toate apartamentele și le vizitam. Erau pustii, n-aveai ce găsi dar, de la etaj se vedea frumos în jur.

      Ne-am cunoscut vecinii, o fetiță cam de seama mea, Daniela și un băiat mai mic, Andrei, deci aveam cu cine să ne…

Continuare

Adăugat de Viorel Croitoru la August 24, 2017 la 7:52am — 3 Comentarii

Din sesiune

 

      E vreme urâtă, așa că intru, ca de obicei, în Postăvaru, vizavi de corpul N al universității și mă uit după loc'șorul meu: o masă tocmai în fundul sălii, la geam. Era un colțișor liniștit în timpul săptămânii. Mă duc bucuros, întind cursurile și mă pregătesc de învățat.

      - Bună dimineața, domnul Ionel, ca de obicei?

      - Aș dori, dacă se poate și un zâmbet micuț, acolo - am spus eu privind-o frumos.

      - Cum să nu, e din partea casei, pentru…

Continuare

Adăugat de Viorel Croitoru la August 21, 2017 la 3:39pm — 11 Comentarii

Ibi

     Locuiam doar eu cu mama, în gazdă la niște unguri blajini, tare de treabă. Veneam mai devreme decât mama de la școală, eram în clasa a șasea iar ea, ca învățătoare, mergea după ore pe la copiii bolnavi, să recupereze rămânerile în urmă sau la comisiile ei de femei pe oraș. Oricum, aveam o oră, două, numai ale mele.

În acest timp nu prea erau copii pe stradă, așa că ieșeam singur și mă așezam pe un trunchi de lemn, aflat lângă un gard plin cu pomi umbroși, vizavi de poarta noastră…

Continuare

Adăugat de Viorel Croitoru la August 12, 2017 la 12:48pm — 9 Comentarii

Albă ca zăpada și cei patru pitici - partea a doua

      Era o după amiază ploioasă, de toamnă târzie, iar ei, în ”palatul” Albei ca zăpada stăteau la masa mare pregătiți să asculte și, mai ales, emoționați că trebuie să spună poveștile vieții lor. Le pica greu, că se cunoșteau de ani buni doar ca cei patru șahiști, deveniți pitici de când venise draga lor gazdă. Pe masă tronau un castron cu grisine, făcute de Albă ca zăpada și sucuri de trei feluri, cumpărate de pitici.

      - Să știți că am fost trimisă de sus, aici pe pământ doar…

Continuare

Adăugat de Viorel Croitoru la Iulie 26, 2017 la 12:22pm — 4 Comentarii

Albă ca zăpada și cei patru pitici

      În parcul din fața blocului erau două alei  în forma Literei X din centrul căreia pleca o altă alee către cele două mese de șah, înconjurate de băncuțe. Aici își făceau veacul, la cea mai apropiată de stradă, eroii noștri: patru bătrânei simpatici, cu bărbi albite, cu tichii ciudate trase peste cheliile lucioase și o fată!

      - Morocănosule, ce-i cu Somnorosul de n-a coborât, o fi bolnav?

      - Nu știu, bă, Înțeleptule... Lasă-mă-n pace! Mă încurci la rebus! Ce…

Continuare

Adăugat de Viorel Croitoru la Iulie 14, 2017 la 7:58am — 6 Comentarii

Suflete și pomi

      - Tataie, ia uite cum se mișcă agudul când se dă în leagăn Cătuța!

      Aveam un leagăn cu lanțuri, grozav, eram mereu în certuri cu verișoarele mele pe el.

      - Dă-te jos, Cătuțo, să vedem care-i problema, să nu se rupă ceva să vă lovească! - spuse tataia.

      S-a uitat: în trunchiul agudului apăruse o scorbură mare și a început să cedeze chiar de acolo! A dat jos lanțurile că era pericol să cadă pomul pe noi și a chemat, spre jalea noastră, pe cineva să-l…

Continuare

Adăugat de Viorel Croitoru la Iulie 6, 2017 la 2:00pm — 3 Comentarii

Din război

Era cald, înăbușitor de cald. Se auzeau doar bâzâitul gâzelor și sforăituri. Tataia și cei doi oameni tocmiți cu ziua dormeau sub căruță. Umbra singurului pom din capul locului adăpostea cei doi cai și o parte din căruță și se plimba pe jos, ușor, când apărea câte-o adiere de vânt. Iar eu, mergeam în patru labe căutând gâze pentru insectar și buruieni cu gust acru sau amar. Cele mai bune erau frunzele de susai și păpădie. Îmi mai tăiau greața de după ce mâncasem aici, la câmp. Vântul…

Continuare

Adăugat de Viorel Croitoru la Iunie 27, 2017 la 3:49pm — 6 Comentarii

Pluto

      Strângea la piept cățelușul de pluș, Pluto al lui cel drag și plângea. Își lipea de obraz lăbuța cu urme de sânge și, dacă închidea ochii, o putea vedea, era acolo în drum nemișcată, cu fața cuprinsă de mirare. A fost ultima dată când a văzut-o, au dus-o la spital. O țin ascunsă, până se vindecă, i-a spus tata.    `

      Dar el simte că nu-i așa, e ceva grav pentru că toți din jur lăcrimează și-l mângâie.

      Tata a fost plecat la mama la spital și când s-a întors în…

Continuare

Adăugat de Viorel Croitoru la Iunie 21, 2017 la 11:12am — 3 Comentarii

Planul

          M-am trezit din somn, m-am întins... Ho, ho, ajunge! Așa fac doar cei de jos.M-am deplasat prin forța gândului în sala întâlnirilor, mai erau câțiva proaspăt sosiți, ca și mine, unii veseli, alții un pic îngrijorați. Eu eram mulțumit, mi-am dirijat sufletul aflat în grijă în așa fel încât a ajuns la un nivel acceptabil pentru ei. Am simțit chemarea, am intrat în Sala Înțelepților și m-am deschis să poată fi văzută toată călătoria mea.

            - Ciudat, deși eu eram…

Continuare

Adăugat de Viorel Croitoru la Iunie 13, 2017 la 4:34pm — 4 Comentarii

Satana Sokima

      Priveam pe geamul autobuzului care asigura legătura dintre Săcele și Brașov și mă bucuram că a venit și la noi, la munte, primăvara!

Printre casele tipice ceangăiești sau mocănești, pomi înfloriți, albi ca neaua, roz sau chiar roșii, defilau prin fața ochilor mei și mă umpleau de bucurie! Am ajuns în stația Baciu când, urcă un ins îmbrăcat fistichiu și care strigă:

      - Eu sunt Satana Sokima,  sunt nebun și nu scot bilet! Taxatoarea nici nu l-a băgat în seamă și, la…

Continuare

Adăugat de Viorel Croitoru la Iunie 12, 2017 la 4:30pm — 3 Comentarii

Ploi

      Ieri era soare la ora asta. Azi, la aceeași oră, este o atmosferă sumbră, nori negri, joși și, uite, s-a pornit și vântul. Stau în stație și aștept autobuzul când... a început să plouă!

Adăpostul din stație este în reparație, oamenii își pun în cap ce apucă, genți, mape sau, pur și simplu, stau să-i plouă.

      Deschid umbrela, e tip baston, cu circumferință mare. Alături două fete se uită la umbrela mea cu jind. Le fac semn să vină, una vine imediat iar cealaltă se…

Continuare

Adăugat de Viorel Croitoru la Iunie 10, 2017 la 9:14am — 1 Comentariu

Ca frații

      Mă frecam pe unde mă durea și-mi ștergeam lacrimile cu mâneca. Pe bancă stătea un vecin care-și trimisese fata după cheie, că soția lui era vânzătoare la un chioșc în cartier. Mi-a făcut semn să mă apropii și mi-a spus:

      - De ce plângi, Ionel, ce-ai pățit?

      - Uite, nene Stoicescu, m-au bătut golanii din blocul treisprezece și mi-au luat bănuții mei, economisiți cu greu!

      - Cum așa? De unde aveai tu bani?

      - Păi... În loc să-mi iau de…

Continuare

Adăugat de Viorel Croitoru la Iunie 8, 2017 la 9:53pm — Nu sunt comentarii

Forța

            Soarele mă încălzea pe jumătate de față, eram transpirat pe frunte, pe cap. Am dat cu mâna prin păr și l-am simțit lipicios. M-am speriat: ce naiba?

            - Da... Unde mă aflu? - mi-a zis și am dat să mă ridic.

Un junghi puternic în coaste m-a făcut să mă opresc. În fața mea, mai departe era bicicleta, răsturnată aiurea, lângă apă, iar eu eram în iarbă, printre niște pietre. Pe una din pietre, de lângă mine era sânge.

Mi-am amintit deodată totul: mă…

Continuare

Adăugat de Viorel Croitoru la Iunie 6, 2017 la 1:00pm — Nu sunt comentarii

Drumul spre Murgu

     - Ia spune puișor, cum a fost cu George, ce s-a întâmplat?

      - Ăăă... Da'  v-am spus:  a căzut de sus din plasa de bagaje, peste ceilalți călători și așa s-a lovit la coaste și pe față!

      - Ei, nu așa, spune toată povestea de la început!

      - Păi, m-a sculat mama de dimineață....

      - Ohoho, nu chiar de acolo,  doar de când v-ați întâlnit cu tovarășa delegat Aurora!

      - Daaa.. În Făurei ne-am dus la sala de așteptare, unde era tanti…

Continuare

Adăugat de Viorel Croitoru la Mai 30, 2017 la 5:43pm — 7 Comentarii

Ajutorul

      Azi dimineață s-au auzit zgomote joase, pământul s-a cutremurat și tot satul s-a speriat! Eram în uliță cu toții și ne întrebam ce-o fi fost.

      - Cutremur, maică, aia a fost! Nu ne mai rabdă pământul de răi ce suntem! - striga baba Safta, înnodându-și pentru a suta oară basmaua neagră care-i tot venea pe ochi.

      - Da, bre, așa-i! Lătrau câinii, mugeau vacile, behăiau oile, păsările cotcodăceau înnebunite, ce mai... Parcă venea sfârșitul lumii - spuse țața…

Continuare

Adăugat de Viorel Croitoru la Mai 17, 2017 la 12:19pm — 4 Comentarii

De dragul ei

    Calculatorul era vechi, softul se instala încet, încet... Simțeam că fac eforturi să nu mă ia somnul.

    Deodată aud:

    - Hai, scoală-te, că ai treabă! Sus, sus, somnorosule, de ce te uiți așa mirat?

    - Păi, sărut mâna, dar cum de ești... aici? Parcă, nu știu cum să spun...

    - Da, am plecat, sunt sus acum dar, uneori, ne mai întâlnim, nu vezi?

    - Păi, cred că dorm, că visez... Dar nici  în vis nu te-am mai văzut niciodată! Ce tare dor îmi…

Continuare

Adăugat de Viorel Croitoru la Mai 10, 2017 la 9:00am — 5 Comentarii

Ispita

Eram plecat de acasă, conform repartiției de la terminarea facultății, departe de casă și stăteam la o mătușă singură, care ținea tare mult la mine. O tragedie o făcuse să piardă soțul și un băiat care acum ar fi avut vârsta mea, rămânând marcată pentru tot restul vieții.Doar eu îi mai înveseleam zilele și era încântată să mă aibă lângă ea. Ca să mai uite de singurătate, participa la o grămadă de activități obștești, exact ca mama mea, comisia de femei pe oraș, pe linie de partid, mai avea…

Continuare

Adăugat de Viorel Croitoru la Mai 8, 2017 la 5:59pm — 8 Comentarii

1 Mai

Cu un efort deosebit, am reușit să fiu cuminte aproape o săptămână, ca să mă ia mama la defilarea de 1 Mai.

Fiind între organizatori, mama mergea dimineața devreme. La opt am fost acolo. Ea s-a apucat de treabă, împreună cu celelalte doamne din comitetul de femei pe oraș. Iar eu... Hi, hi, eram liber! Ei, din când în când mai ieșea din Primărie și mă striga să vadă unde sunt, că știa ea ce podoabă de copil are!

La fel ca mine mai erau și alți copii ai celor din organizarea…

Continuare

Adăugat de Viorel Croitoru la Mai 5, 2017 la 11:39am — 8 Comentarii

© 2019   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

--> /********* ********/