Luna se sparge ca un buboi

şi curge năpraznic peste noi

brusc fulgerul nopţii se scoală

şi suferinţa pe toate le spală

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

Caţavencu-i peste tot

Costel Zăgan, Universuri paralele

Accent circumflex

dragoste şi sex

Costel Zăgan, Distihuri rebele

Înaintăm cu spatele la viitor

Costel Zăgan, Universuri paralele

Dragoste-i cât se poate de firesc

în trupul tău să supra-vieţuiesc

Costel Zăgan, Distihuri rebele

Sat de genii şi golani

Costel Zăgan, Universuri paralele

Dă în muguri crucea pe morminte

hăt în jos la morţi e primăvară

să păşim copii cu luare-aminte

dacă vrem pământul să nu doară

Hăt mai jos la morţi e primăvară

parcă se aude-n ierburi cucul

cântă în fântâni parc-o…

Să nu mai ard produc cenuşă

să nu te bat la cap că nu e uşă

Să nu scot gheara nu-s pisică

să dau din coate când mi-e frică

S-arunc aureola asta-i frunte

să merg odată dacă-s munte…

Vrei să scrii o poezie

bine cheamă-ţi avocatul

dar să scrii fir-ar să fie

doar cât îţi permite patul

Uite ăsta-i avocatul

poţi să-i spui tot ce te doare

însă versurile de-a latul

să le…