Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Daniela Vîlceanu's Blog (28)

NEPRIHĂNIRE

De un timp desenez sacrificii,

Adieri de vânt

Care se strecoară prin rănile spațiului

Și seacă sufletul pământului.

Desenez o mână de femeie

Care atârnă palidă și fără vlagă

Peste rama unui tablou închipuit.

Desenez Cleopatre, Madone,

Borgii, Semiramide;

Și de ce nu aș desena Ane?

Ane, născute să fie libere,

Deja iertate de păcatul omenesc

Ane eliberate din chinuri

Cu viața spre bucurie…

Continuare

Adăugat de Daniela Vîlceanu la August 19, 2019 la 7:01pm — 1 Comentariu

ANOTIMPURILE GRĂIESC DIFERIT

Astăzi de dimineață o rândunică desena cercuri concentrice pe cer

O barză mândră de tenacitatea puilor pune la cale o expediție

Câteva frunze palide dau semne de bătrânețe precoce

Pământul cu buzele crăpate adulmecă cerul

Dorul de o ploaie curată îi seacă sufletul

Soarele face exces de zel

Ultimul curcubeu care mi-a…

Continuare

Adăugat de Daniela Vîlceanu la August 9, 2019 la 5:13pm — 1 Comentariu

TEAMA

Minunea aceasta fragilă, colorată și plină de viață
Tocmai a adormit în palma mea întinsă,
Îi risipise ploaia polenul din colțul unei aripioare, ologind-o.
Închid mâna cu grijă și în timp ce se face pumn
Observ cum spaima privării de libertate, o trezește,
Instinctiv se zbate disperată.
Momentul acela în care își lăsase floarea preferată în grija cosașului prieten
Îi răpise încrederea în tot ce era purtător de suflet.

Adăugat de Daniela Vîlceanu la August 6, 2019 la 7:54pm — Nu sunt comentarii

INDECIZIE

Priveam cu ochiul drept, printre genele umede o lacrimă

Se desprinsese din suflet atunci când mai trăise încă o patimă

Se revărsase șiroind pentru că își dorise evadarea de după pleoapă

Se desprinsese-ntr-o clipă, se prelinsese pe obraz, pe buze îmi zăcea bolnavă.

În chinuri pustii mi se îmbracă în fiecare dimineață timpul

În neguri reci îmi umblă sufletul oricare ar fi anotimpul

Se parfumează cu dorințe ce par că îl resuscitează

Își revine,…

Continuare

Adăugat de Daniela Vîlceanu la August 4, 2019 la 7:27pm — Nu sunt comentarii

PĂDUREA ALBASTRĂ



- mulțimea vidă -

-- Bunicule, cum stai cu timpul liber?

-- Mai bine ca niciodată, nepoate! Sunt în concediu pe viață! De ce întrebi?

-- Mă ajuți să-mi fac temele la mate și fizică? Ne cere să vorbim despre "zero absolut", despre unitate, despre nulitate... Limbi străine, nu altceva!

-- O-hoo... Ai nimerit cum nu se putea mai bine, nepoate! Acum e vremea lui zero și a acoliților săi, nimicurile, nulitățile, vidul... Hai să-ți spun o poveste despre toate…

Continuare

Adăugat de Daniela Vîlceanu la August 2, 2019 la 10:00pm — Nu sunt comentarii

CÂNTECUL UNUI BALANSOAR

Purtând în bagaj pulbere de stele

Pașii te purtau prin visele mele

Pe Calea Lactee maci se scuturau

Rubiniul lor cerul îmbrăcau.

Balansoarul plânge, răcnind scârțâit

Femeia din mine nu a adormit

La priveghiul zilei Luna stă-n genunchi

Vântu-mi poartă glasul, unde te ascunzi?

Mi-e sufletul gol de tine de-aseară

Inima suspină în camera-i goală

Mângâi albul filei, apoi talpa dreaptă,

Schițe de trăiri încă te…

Continuare

Adăugat de Daniela Vîlceanu la August 2, 2019 la 7:30pm — 2 Comentarii

DEZLEGARE

Mă-nfrupt din vocea ta cu lăcomie

Când la ureche îmi șoptește tandru

Suflarea ta de struguraș din vie

O trag în mine ca un copilandru.

Nu mă mai satur să te mai iubesc

Nu mă mai satur să mă las iubită

Mă bate-un gând să mă cadorisesc

Dar știu că trece clipa fericită.

Ambrozie și mosc îmi pun în sân

Cerșite-n miez de noapte de la iele

Când gândul tău mă bântuia nebun

Gonindu-mă să caut printre stele.

Ce…

Continuare

Adăugat de Daniela Vîlceanu la August 1, 2019 la 9:00pm — 5 Comentarii

PĂDUREA ALBASTRĂ



- Utopia libertății, sau despre cum a fost băgată în cercetare libertatea de exprimare -

Fără prea multe ocolișuri și expresii alambicante, să recunoaștem direct: Libertatea, noțiunea de libertate este un cuvânt utopic. Nici în negura preistoriei, când omul era primitiv (tehnologic) și trăia în cete sau triburi nu a fost liber, obligat fiind să i se supună "șefului", hominidul cel mai "tare-n brand". Așa cum la scară universală nu există starea de repaus, în mod asemănător, la…

Continuare

Adăugat de Daniela Vîlceanu la Iulie 28, 2019 la 6:46pm — 3 Comentarii

PĂPUȘA DIN CÂRPE





În casa de la țară, cu hornul pe o parte 

Casa în care am trăit odinioară
Și care de o vreme s-a încovoiat de spate

În acea casă cu suflet de chirpici și schelet de paiantă 

Bătrânul perete încă mai are puterea să care 

Oglinda în care mi-am ferecat copilăria…
Continuare

Adăugat de Daniela Vîlceanu la Iulie 27, 2019 la 6:00pm — 2 Comentarii

PĂDUREA ALBASTRĂ

- Întâi de Prier, fără păcăleli -

Vi se pare o păcăleală de întâi aprilie? Ei, bine... "glumind poți spune orice, chiar și adevărul"

(Sigmund Freud)

Începe o nouă săptămână de prelucrat menta în habitatul albastru al viețuitoarelor încă arboricole, necoborâte de pe ramurile copacului pe care - marea majoritate - s-au cocoțat prin parvenitism. Și deoarece menta nu se freacă așa, la-ntâmplare, după cum vrea oricine, ci după un plan de activitate bine documentat și…

Continuare

Adăugat de Daniela Vîlceanu la Iulie 25, 2019 la 4:00pm — 2 Comentarii

STELE SĂ-MI NUMERI

Curg stelele în vadra lumii

Din care prind a bea nebunii

Și Luna-i gata să adoarmă

Cu cotul sprijinit de-o cană.

Îți strigă numele pământul

Te caut din ochi și eu și vântul

Din vadra lumii-ncerc să gust

Mi-e sete, dar nu pot să-nghit.

Ooo, prințul meu, să vii călare

Când soarele se scaldă-n mare

Să te naști val din mama apă

Din care sufletu-mi s-adapă.

Să-mi fii mângâi, să-mi fii alint

Să-mi fii…

Continuare

Adăugat de Daniela Vîlceanu la Iulie 23, 2019 la 4:00pm — 2 Comentarii

SEARĂ CU PARFUM MATURITATE

Toată întinderea mirosea a copt, a maturitate. Iarba uscată se spărgea sub greutatea picioarelor lor.

Fiecare pas avea zgomotul unui fâșiit. Era vară. O vară ploioasă care întârziase totul.

Se roșise cerul serii de parcă era brăzdat cu limbi de foc. Soarele se coborâse după deal să-și pună razele neastâmpărate la culcare.

Femeia a ridicat ochii pe cer. Luceafărul era singurul care avea strălucire în acel moment. Era momentul lui de glorie. Deoparte, Luna stătea calmă și privea…

Continuare

Adăugat de Daniela Vîlceanu la Iulie 21, 2019 la 5:03pm — Nu sunt comentarii

DISPERAREA UNEI MINUNI

Cunosc o minune care locuiește vizavi de mine

Am încercat să mi-o fac amică, dar a făcut atac de panică

Vorbele mele o fac să tremure, să-i fie frică

Mi-a spus că nu vrea să cunoască oameni

Pentru că sunt profitori, egoiști, răzbunători și răufăcători

Că nu a fost niciodată apreciată, deși le-a dăruit sufletul pe tavă.

Senzația aceea de a te simți proscris

M-a determinat să nu o judec, să nu insist

Nu știu ce viață a trăit sau ce hram poartă…

Continuare

Adăugat de Daniela Vîlceanu la Iulie 20, 2019 la 6:13pm — Nu sunt comentarii

INTRINSECĂ

Sunt ferecată într-o destinație și o adresă secretă,
Îmbrăcată într-o rochie strâmtă care-mi sufocă sânii...
Îi aud zbătându-se și învrăjbindu-se pentru o gură de aer...
Uneori, simt sufletul cum ar vrea să evadeze pentru a te căuta,
Dar stă inima de strajă și se teme sărmanul de bătăile ei.

Adăugat de Daniela Vîlceanu la Iulie 19, 2019 la 6:30pm — 5 Comentarii

PĂDUREA ALBASTRĂ  - studiu de caz -

Motto: "Pentru a-ți face dușmani nu este neapărat nevoie să declari război. Este de ajuns doar să spui adevărul"

Un studiu de caz desfășurat pe parcursul ultimelor trei decenii de către cercetătorii romulani de la Institutul Galactic de Cercetare a Prostiei și Parvenitismului, a demonstrat fără drept de tăgadă următoarele fapte inexplicabile:

* o viețuitoare deținătoare de cromozomi XX obține mult mai repede rezultatele dorite dacă stă în poziție orizontală, decât dacă ar…

Continuare

Adăugat de Daniela Vîlceanu la Iulie 18, 2019 la 12:00am — Nu sunt comentarii

O VIAȚĂ, UN TRIBUT

Priveam sărutul lunii pe luciul clar de apă

De țărm se izbeau valuri, vântul vorbea în șoaptă

Priveau până și norii dar nu înțelegeau

Care-i misterul apei, târcoale îi dădeau.

O barcă-n depărtare gemea înăbușit

Părea a fi femeie ce plânsul și-a oprit

Din cer se prelingeau lacrimi de rouă sfântă

Se revărsau pe punte în semn că o sărută.

Cândva în alte vremuri un pescar solitar

Cioplise trupul bărcii dintr-un bătrân arțar

Cu mâna-i…

Continuare

Adăugat de Daniela Vîlceanu la Iulie 16, 2019 la 11:37pm — 4 Comentarii

ACEA UMBRĂ SECHESTRATĂ

În dimineața aceea în care te-ai predat răpusă brațelor mele

Și umbra îți dansa nebună pe colțul acela de perete

Am comis păcatul și mi-am semnat condamnarea la neeliberare

Am cerut să mă încătușezi în strânsoarea mătăsoasă a cearșafului

Să ai dreptul să mă poți revendica.

Nu mă puteai iubi și eu nu puteam vorbi

Și umbra de pe perete dansa lovind cu sânii realitatea

Visul se spărgea cu încă o convocare

A faptului că sunt somat să părăsesc acest tărâm…

Continuare

Adăugat de Daniela Vîlceanu la Iulie 12, 2019 la 7:25pm — 2 Comentarii

AIEVEA

Te caut,

Unde soarbe pământul

Apă din gura cerului;

Unde se adapă îngeri

Cărora nu le-au crescut aripile;

Unde izvorăște lumina

Din geană de cer încruntată.

Scormonesc disperată

Clipele acelea

Pe care le-am ignorat

Atunci când seară de seară

Îmi desenai vise

În întunericul obscur;

Cu mâna tremurândă

Le strângeai dimineața

Nevisate.

Priveam,

Cum pasul tău grăbit

Săruta obrazul urmei mele;…

Continuare

Adăugat de Daniela Vîlceanu la Iulie 8, 2019 la 8:51pm — 4 Comentarii

DEMITIZÂND

 E întuneric și trist,

Și eu mă plimb cu tălpile sângerânde,

Într-o rochie sufocant de albastră,

Din care răzbat infime picături aurii de viață,

Luminând și parfumând o beznă râncedă de vechimea dorului tău.

Adăugat de Daniela Vîlceanu la Iulie 3, 2019 la 7:49pm — 4 Comentarii

NEÎNȚELESUL HABOTNIC

Buzele tale slobozeau blesteme ciudate

Parfum de smirnă emanau ale tale șoapte

Te-aș fi iubit, dar nu te deslușeam,

Simțeam când dor, când drag, dar nu mi te aveam.

Neînțelese incantații din mine se desprindeau haotic

De ce-mi doresc să te citesc, pe tine, un habotnic?

Un ochi îți râde ironic, celălalt o lacrimă pare să își stăpânească

Dorință a neputință sufletul meu se prinde să trăiască

Mă urai o secundă relativă, o trăire profundă mă…

Continuare

Adăugat de Daniela Vîlceanu la Iunie 29, 2019 la 7:42pm — 4 Comentarii

© 2019   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

--> /********* ********/