Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Daniela Vîlceanu's Blog (37)

IARTĂ-MĂ COPILĂRIE

Iartă-mă copilărie, iartă-mă c-am crescut mare,

N-am cui mă plânge acum de suflet, nimeni nu știe ce mă doare,

Nu mă mai dojenește mama, pentru nimicuri, prostioare

E trist tot ce trăiesc și veșnic sunt datoare.

Cândva, pentru o lacrimă, sau pentru-o julitură

Primeam o mângâiere caldă și o vorbă bună

Mi-e frig acum și inima îmi sângerează

Mă scald în ploi năvalnice și sufletu-mi oftează.

Iartă-mă că nu-mi mai vine rochița roșie cu…

Continuare

Adăugat de Daniela Vîlceanu la Octombrie 5, 2019 la 10:52pm — 5 Comentarii

DIAGNOSTIC MULTIPLU- INDIFERENȚĂ, EGOISM

A murit fântâna de la spatele casei. Suferea de un cancer care purta numele "indiferența oamenilor". S-a chinuit mult ascultând vorbe grele și de supărare și-a dat obștescul sfârșit. Oamenii și-au făcut propriile fântâni în curți, lăsând-o pe ea de izbeliște. Ba, chiar au privit-o cu răutate și au mai și aruncat cu vorbe rele.

-Eu nu mai pun nici un ban la găleți, că mie și așa nu îmi mai trebuie că eu am fântână în curte!

-Las' că-mi fac și eu fântână în curte, că al lu' cutare…

Continuare

Adăugat de Daniela Vîlceanu la Octombrie 5, 2019 la 10:44pm — 2 Comentarii

VISUL CEL TĂINUIT

Îmi cărai pe mână gândul

Cel amar și razvrătit,

Ca pe-o haină, îndoit,

Nu puteam privi pământul

Dintr-odată am orbit.

Visul meu cel tăinuit

Pe un picior îl purtai,

N-ai văzut că lunii Mai,

Maci în păr i-au înflorit

Pentru gândul chinuit.

Tot ce-aveam pe astă lume

Le-ai cusut în dos de tiv

Fără să ai un motiv

Sunt săracă fără tine

Aștept gândul cel răpit.

Am să sap c-un ciob de…

Continuare

Adăugat de Daniela Vîlceanu la Octombrie 1, 2019 la 6:03pm — 4 Comentarii

MOȘTENIRE NEPREȚUITĂ

Farfuria asta o am moștenire de la "Baba" ......Baba o avea de la boieru' Bădulescu, așa că să aveți grijă că dacă mi-o sparge careva ........cre'că aș fi în stare să-l omor!........ Așa le-a spus mama celor două copile de-o șchioapă, în speranța că acum o sa fie mai atente și mai grijulii cu farfuria unicat care pentru ea avea atâta însemnătate.

Eeeee, vremea a trecut, dar nu a șters vorbele mamei care se întipăriseră foarte bine în mintea celor două fetițe.

Rămase singure acasă…

Continuare

Adăugat de Daniela Vîlceanu la Octombrie 1, 2019 la 5:55pm — 5 Comentarii

PRIZONIERUL NOPȚII

Ce pot să dau la schimb să gust a ta iubire

Mi-amanetez chiar viața de-ar fi o izbăvire

Sunt o femeie simplă, cu-o carte nejucată

Ce stau la masa vieții și-aștept soarta să-mpartă.

De-aș scrie despre cer i-accept nemărginirea

Și despre mare scriu, o mângâi cu privirea,

Chiar de n-am cunoscut-o tot simt că o iubesc,

La fel ca și pe tine; trăiesc să te-ntâlnesc.

În smoala cea de noapte te caut printre stele

Piciorul șovăind…

Continuare

Adăugat de Daniela Vîlceanu la Septembrie 15, 2019 la 6:02pm — 4 Comentarii

DINCOLO DE MINE

Mă nasc în ochii tăi ce mă trăiesc închiși

Și mor în orice clipă ce-i seacă făr’ de tine

M-am botezat în sânge albastru de proscriși

Ce n-au rostit nicicând o sfântă rugăciune.

Când brațul tău discret obrazu-mi mângâia

Ți-am strecurat sub piele magie și blestem

Să pot pătrunde-adânc în marea taina a ta

Desculță să mă plimb,în nopți, prin al tău somn.

Mă sprijin de-a ta gură la margine de vis

Te-ating doar cu privirea, cu…

Continuare

Adăugat de Daniela Vîlceanu la Septembrie 11, 2019 la 6:21pm — 3 Comentarii

UMBRĂ DE SUFLET

M-am născut lacrimă fără umbră,

Bob de rouă evadat de sub pleoapă de înger

Flacără strălucind fără să pârjolească

Mugur înfășat în mătase nețesută.

Mi-a lipit timpul aripi colorate pe umeri

Să pot zbura fluture în brațele tale,

Mi-am plâns toate lacrimile, am spus toate rugăciunile

Flăcările pasiunii mă mistuie;

Agonizând, pe buze mi se odihnește ultima dorință,

Să mor câte puțin la umbra sufletului tău.…

Continuare

Adăugat de Daniela Vîlceanu la Septembrie 2, 2019 la 5:35pm — 8 Comentarii

OȘTEAN ÎN BĂTĂLIA BRÂGLELOR

Atunci când eram doar o fetișcană și mama se străduia să scoată din mine o copie a ei (femeia tipică, gospodina perfectă) pe vremea asta avea tot timpul "războiul" în casă. Durerea mea cea mai mare era că mă pregătise și pe mine oștean destoinic și mă lua cu ea în bătălia brâglelor și a ițelor. Cu cât mai multe ițe, cu atât mai complicată era treaba, iar fala în sat atingea cote incomensurabile. Cine mai avea așa fată vrednică și isteață care atunci când venea de la școală trăgea cu suveica…

Continuare

Adăugat de Daniela Vîlceanu la August 26, 2019 la 7:26pm — 2 Comentarii

DATORNICUL DORIT

Mi-ai spus că luna tainic ne trădează

Când vântul indiscret suflă-n perdea

Eu cred că Ea e doar invidioasă

Pe o iubire ca a mea și-a ta.

Luceafărul nu-ți bea din cupă vinul

Chiar de-ar râvni la sângeriul lui

Așa că te aștept să-mi stâmperi chinul

Ți-am pus sub pernă dragostea dintâi.

Doar știi că-s o femeie demodată,

Că mă hrănesc cu vise și cu slove

Și mă agăț nebună, disperată,

De tot ce-ai spus cândva, câteva…

Continuare

Adăugat de Daniela Vîlceanu la August 25, 2019 la 6:06pm — 6 Comentarii

NEPRIHĂNIRE

De un timp desenez sacrificii,

Adieri de vânt

Care se strecoară prin rănile spațiului

Și seacă sufletul pământului.

Desenez o mână de femeie

Care atârnă palidă și fără vlagă

Peste rama unui tablou închipuit.

Desenez Cleopatre, Madone,

Borgii, Semiramide;

Și de ce nu aș desena Ane?

Ane, născute să fie libere,

Deja iertate de păcatul omenesc

Ane eliberate din chinuri

Cu viața spre bucurie…

Continuare

Adăugat de Daniela Vîlceanu la August 19, 2019 la 7:01pm — 6 Comentarii

ANOTIMPURILE GRĂIESC DIFERIT

Astăzi de dimineață o rândunică desena cercuri concentrice pe cer

O barză mândră de tenacitatea puilor pune la cale o expediție

Câteva frunze palide dau semne de bătrânețe precoce

Pământul cu buzele crăpate adulmecă cerul

Dorul de o ploaie curată îi seacă sufletul

Soarele face exces de zel

Ultimul curcubeu care mi-a…

Continuare

Adăugat de Daniela Vîlceanu la August 9, 2019 la 5:13pm — 1 Comentariu

TEAMA

Minunea aceasta fragilă, colorată și plină de viață
Tocmai a adormit în palma mea întinsă,
Îi risipise ploaia polenul din colțul unei aripioare, ologind-o.
Închid mâna cu grijă și în timp ce se face pumn
Observ cum spaima privării de libertate, o trezește,
Instinctiv se zbate disperată.
Momentul acela în care își lăsase floarea preferată în grija cosașului prieten
Îi răpise încrederea în tot ce era purtător de suflet.

Adăugat de Daniela Vîlceanu la August 6, 2019 la 7:54pm — Nu sunt comentarii

INDECIZIE

Priveam cu ochiul drept, printre genele umede o lacrimă

Se desprinsese din suflet atunci când mai trăise încă o patimă

Se revărsase șiroind pentru că își dorise evadarea de după pleoapă

Se desprinsese-ntr-o clipă, se prelinsese pe obraz, pe buze îmi zăcea bolnavă.

În chinuri pustii mi se îmbracă în fiecare dimineață timpul

În neguri reci îmi umblă sufletul oricare ar fi anotimpul

Se parfumează cu dorințe ce par că îl resuscitează

Își revine,…

Continuare

Adăugat de Daniela Vîlceanu la August 4, 2019 la 7:27pm — Nu sunt comentarii

PĂDUREA ALBASTRĂ



- mulțimea vidă -

-- Bunicule, cum stai cu timpul liber?

-- Mai bine ca niciodată, nepoate! Sunt în concediu pe viață! De ce întrebi?

-- Mă ajuți să-mi fac temele la mate și fizică? Ne cere să vorbim despre "zero absolut", despre unitate, despre nulitate... Limbi străine, nu altceva!

-- O-hoo... Ai nimerit cum nu se putea mai bine, nepoate! Acum e vremea lui zero și a acoliților săi, nimicurile, nulitățile, vidul... Hai să-ți spun o poveste despre toate…

Continuare

Adăugat de Daniela Vîlceanu la August 2, 2019 la 10:00pm — Nu sunt comentarii

CÂNTECUL UNUI BALANSOAR

Purtând în bagaj pulbere de stele

Pașii te purtau prin visele mele

Pe Calea Lactee maci se scuturau

Rubiniul lor cerul îmbrăcau.

Balansoarul plânge, răcnind scârțâit

Femeia din mine nu a adormit

La priveghiul zilei Luna stă-n genunchi

Vântu-mi poartă glasul, unde te ascunzi?

Mi-e sufletul gol de tine de-aseară

Inima suspină în camera-i goală

Mângâi albul filei, apoi talpa dreaptă,

Schițe de trăiri încă te…

Continuare

Adăugat de Daniela Vîlceanu la August 2, 2019 la 7:30pm — 2 Comentarii

DEZLEGARE

Mă-nfrupt din vocea ta cu lăcomie

Când la ureche îmi șoptește tandru

Suflarea ta de struguraș din vie

O trag în mine ca un copilandru.

Nu mă mai satur să te mai iubesc

Nu mă mai satur să mă las iubită

Mă bate-un gând să mă cadorisesc

Dar știu că trece clipa fericită.

Ambrozie și mosc îmi pun în sân

Cerșite-n miez de noapte de la iele

Când gândul tău mă bântuia nebun

Gonindu-mă să caut printre stele.

Ce…

Continuare

Adăugat de Daniela Vîlceanu la August 1, 2019 la 9:00pm — 5 Comentarii

PĂDUREA ALBASTRĂ



- Utopia libertății, sau despre cum a fost băgată în cercetare libertatea de exprimare -

Fără prea multe ocolișuri și expresii alambicante, să recunoaștem direct: Libertatea, noțiunea de libertate este un cuvânt utopic. Nici în negura preistoriei, când omul era primitiv (tehnologic) și trăia în cete sau triburi nu a fost liber, obligat fiind să i se supună "șefului", hominidul cel mai "tare-n brand". Așa cum la scară universală nu există starea de repaus, în mod asemănător, la…

Continuare

Adăugat de Daniela Vîlceanu la Iulie 28, 2019 la 6:46pm — 3 Comentarii

PĂPUȘA DIN CÂRPE





În casa de la țară, cu hornul pe o parte 

Casa în care am trăit odinioară
Și care de o vreme s-a încovoiat de spate

În acea casă cu suflet de chirpici și schelet de paiantă 

Bătrânul perete încă mai are puterea să care 

Oglinda în care mi-am ferecat copilăria…
Continuare

Adăugat de Daniela Vîlceanu la Iulie 27, 2019 la 6:00pm — 2 Comentarii

PĂDUREA ALBASTRĂ

- Întâi de Prier, fără păcăleli -

Vi se pare o păcăleală de întâi aprilie? Ei, bine... "glumind poți spune orice, chiar și adevărul"

(Sigmund Freud)

Începe o nouă săptămână de prelucrat menta în habitatul albastru al viețuitoarelor încă arboricole, necoborâte de pe ramurile copacului pe care - marea majoritate - s-au cocoțat prin parvenitism. Și deoarece menta nu se freacă așa, la-ntâmplare, după cum vrea oricine, ci după un plan de activitate bine documentat și…

Continuare

Adăugat de Daniela Vîlceanu la Iulie 25, 2019 la 4:00pm — 2 Comentarii

STELE SĂ-MI NUMERI

Curg stelele în vadra lumii

Din care prind a bea nebunii

Și Luna-i gata să adoarmă

Cu cotul sprijinit de-o cană.

Îți strigă numele pământul

Te caut din ochi și eu și vântul

Din vadra lumii-ncerc să gust

Mi-e sete, dar nu pot să-nghit.

Ooo, prințul meu, să vii călare

Când soarele se scaldă-n mare

Să te naști val din mama apă

Din care sufletu-mi s-adapă.

Să-mi fii mângâi, să-mi fii alint

Să-mi fii…

Continuare

Adăugat de Daniela Vîlceanu la Iulie 23, 2019 la 4:00pm — 2 Comentarii

© 2019   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

--> /********* ********/