(În amintirea mamei mele, Maria, lui Nicu, lui Dorin, cărora nu le voi mai putea spune vreodată La Mulți Ani)

Îți voi scrie în miez de noapte, în această noapte în care nu există anotimp, ci doat veșnicii amestecate, de bucurii și de durere. Mi se transformă în sloi tăcerea, pentru că azi nu-ți voi mai vorbi cum mă obișnuisem, nu-ți voi împărtăși nimicuri, căci tu străbați deja universul gândurilor mele.

În miez…

Îi era dor de-o zăpadă venită din străfunduri de veac, de troienele așternute de-a valma peste  Bărăgan. Visa la fulgii mari, pufoși coborând discret pe  pământ, amestecați cu rotocoalele de fum înălțate spre cer. Se gândea cum de păsările paradisului nu și-au mai scuturat aripile pentru ca miracolele să se reverse din nou asupra lumiii încremenite în nămeții de indiferență.

„În noaptea asta trebuia să  ningă” ,…

Încă din copilăria mea am auzit vorbindu-se de icoane care lăcrimează ... oamenii pleacă şi acum în pelerinaj la ele, îşi trag sufletul, se miră, se-nchină ... se-ntorc liniştiţi pe la casele lor convinşi că timpul va-ncăpea într-o clipă, iar miracolele se vor revărsa asupra lor ca dintr-un corn al abundenţei. Dar tu, suflete, ai văzut un om care plânge? Şi dacă da, te-ai închinat în faţa lui? Ai făcut o mătanie în…

Norii s-au apropiat amenințător și au revărsat pe pământul acoperit de frunze atâta ploaie câtă  i-a refuzat în trei luni de vară. Apa alunecă încet printre rănile deschise ale  pământului încă însetat după atâta arșiță.  Nici o rază pală nu a mai reușit să străpungă pâcla norilor, o infinitate de nunțe de gri s-a etalat prin fața ochilor celor puțini care au îndrăznit să iasă din case într-o duminică rece de toamnă.…

Iubite, norii roiesc în juru-mi a furtună,

cerul se apropie înspăimântător

de foișorul în care ne-am adăpostit cândva

înghițind gândurile celor care trec grăbiți…

Azi  ceața de dimineață a coborât asupra mea,

șoptindu-mi tainic cuvinte într-o limbă de care auzisem

că a existat  în cărțile de lingvistică.

Atunci fiori reci…

Mi-a fost atât de dor de tine,

încât mă temeam

să deschid ochii știind

că doar…

Mă-nfioară gândul că te-am lăsat afară peste noapte, cu  draperiile trase.  Ai  stat aruncat la  margine de univers și ai vegheat asupra lumii obscure, asupra deșertului în flăcări, asupra câmpiei măturate de vânturi reci și tăioase, spălate de ploi de  lacrimi sticloase, te-ai răzvrătit  în  copacii cu ramuri crăpate de durerea mugurilor noi, ai căzut pe pământ cu florile străvezii de cireș și de măr sălbatic,  ai…

Mă iartă, iubite, că filele-s goale!

Rătăcesc  căutând urmele  pașilor tăi.

Nici vântul nu bate,

blestem dintr-o noapte în care luna,…

E duminică azi,

toarnă vinul în cupe,

să-l bem însetați  de dorul mocnit,

ars sub ferestre-nghețate,…

Deși e primăvară, se simt ultimele zvârcoliri ale iernii, ploi reci, vânt surd ca un țipăt rămas fără cuvânt,  frig mai intens decât atunci când ninsese și făceam fotografii pe malul Dunării, ceața ce se-ntinde dincolo de fereastră mă  sufocă și nicio rază de soare nu mai străbate norii plumburii. Abia au înmugurit copacii, îi visam împodobiți cu fluturi viu-colorați,  cu albine…

Aer greu, nori monstruoși, amestec bizar de apă și cenusă, copacii dezgoliți, cangrenați, crengile contorsionate încearcă să evadeze,  se zbat să iasă  circumstanțial la lumină, parcul e pustiit, dar focul mocnit șuieră și înghite totul, emanând un fum dens, care mă sufocă.  Pașii grăbiți trec cadențat,  în depărtare se aud strigăte ascuțite, agonizante ale pescărușilor speriați care nu mai regăsesc drumul spre cuib  -…

Pentru că  îmi e dor,

doar muzica mă eliberează

din îmbrăţişarea singurătăţii.

Pentru că tu ești departe,…

Nu plâng, e doar ploaia

ce dă strălucire  ochilor  mei.

În seara aceea,

pe trupul tău ferm de stejar…

Știam  că trupul unei femei

e cel mai fragil de pe pământ,

pentru că plânge de fericire,

pentru că plânge de durere la…

Lăsând  turnul negru  pe ultima linie

am alungat toți demonii trecutului,

iar tu mi-ai oferit libertatea…

Iubite, azi suntem singuri  la marginea lumii,

doar degetele tale  mângâie  părul meu  răvășit,

 iar vântul tulbură  liniștea  macilor sângerii

 tremurând  în…

Planurile pentru întreaga zi păreau stabilite de la primii aburi ai  cafelei care îmi învăluiau simțurile  când ochii priveau absenți  camera goală,  distanța  amabilă,   palidă rătăcire  Zgomote îmi trec în auz, discuții mărunte, cuvinte tăioase, tăceri îndelungi încă dor. Mă gândesc la câte greșeli au încăput într-o viață de om, la clipele de încântare, la priviri ascuțite , răni deschise, inima încă îmi este slăbită.…

Prietenilor mei, care, de-a lungul timpului, citind gândurile așternute pe hârtie, au fost alături de mine, au luat parte la bucuriile mele, la succesele mele, care au râs împreună cu mine, sau prietenilor care s-au aşezat alături de mine când mi-a fost greu, care m-au ascultat când simţeam nevoia să vorbesc şi au plâns împreună cu mine, prietenilor care m-au acceptat aşa cum sunt, necerând nimic în schimb, prietenilor…