amintiri temporale din faptul serii
Duminicile sunt făcute să-mi fie dor, să mă rup în bucăți, să le arunc pe podea, pentru ca mai târziu, în noapte, să mă aplec să le adun, să le strâng la piept, încercând zadarnic să le pun împreună. Duminicile sunt făcute să scriu până-n zori, pentru a-mi ascunde lacrimile în cuvinte care să mă mângâie, pentru ca a doua zi să apar puternică în fața oamenilor. Duminicile sunt făcute să-mi îmbrățișez durerea, mințindu-mă că totul a fi bine și că niciodată…
ContinuareAdăugat de Zina Dorina Pancu la Iunie 15, 2020 la 10:00am — Nu sunt comentarii
(În amintirea mamei mele, Maria, lui Nicu, lui Dorin, cărora nu le voi mai putea spune vreodată La Mulți Ani)
Îți voi scrie în miez de noapte, în această noapte în care nu există anotimp, ci doat veșnicii amestecate, de bucurii și de durere. Mi se transformă în sloi tăcerea, pentru că azi nu-ți voi mai vorbi cum mă obișnuisem, nu-ți voi împărtăși nimicuri, căci tu străbați deja universul gândurilor mele.
În miez…
ContinuareAdăugat de Zina Dorina Pancu la Ianuarie 1, 2020 la 11:30pm — 3 Comentarii
Mirosul de brad, aroma de măr și scorțișoară ne învăluie simțurile și ne poartă gândul spre vreme copilăriei, când stăteam cu năsucurile lipite de ferestrele caselor și așteptam să ne mângâie îngerii pe obraji , iar Moșul să ne împartă daruri.
Dintre toate sărbătorile de peste an, Crăciunul este singura căreia i se asociază, fără putinţă de tăgadă, atribute magice: e…
Adăugat de Zina Dorina Pancu la Decembrie 26, 2017 la 9:49am — 1 Comentariu
Îi era dor de-o zăpadă venită din străfunduri de veac, de troienele așternute de-a valma peste Bărăgan. Visa la fulgii mari, pufoși coborând discret pe pământ, amestecați cu rotocoalele de fum înălțate spre cer. Se gândea cum de păsările paradisului nu și-au mai scuturat aripile pentru ca miracolele să se reverse din nou asupra lumiii încremenite în nămeții de indiferență.
„În noaptea asta trebuia să ningă” ,…
ContinuareAdăugat de Zina Dorina Pancu la Decembrie 21, 2017 la 6:29pm — Nu sunt comentarii
Încă din copilăria mea am auzit vorbindu-se de icoane care lăcrimează ... oamenii pleacă şi acum în pelerinaj la ele, îşi trag sufletul, se miră, se-nchină ... se-ntorc liniştiţi pe la casele lor convinşi că timpul va-ncăpea într-o clipă, iar miracolele se vor revărsa asupra lor ca dintr-un corn al abundenţei. Dar tu, suflete, ai văzut un om care plânge? Şi dacă da, te-ai închinat în faţa lui? Ai făcut o mătanie în…
ContinuareAdăugat de Zina Dorina Pancu la Noiembrie 10, 2017 la 8:59am — Nu sunt comentarii
Norii s-au apropiat amenințător și au revărsat pe pământul acoperit de frunze atâta ploaie câtă i-a refuzat în trei luni de vară. Apa alunecă încet printre rănile deschise ale pământului încă însetat după atâta arșiță. Nici o rază pală nu a mai reușit să străpungă pâcla norilor, o infinitate de nunțe de gri s-a etalat prin fața ochilor celor puțini care au îndrăznit să iasă din case într-o duminică rece de toamnă.…
ContinuareAdăugat de Zina Dorina Pancu la Noiembrie 10, 2017 la 8:54am — Nu sunt comentarii
Iubite, norii roiesc în juru-mi a furtună,
cerul se apropie înspăimântător
de foișorul în care ne-am adăpostit cândva
înghițind gândurile celor care trec grăbiți…
ContinuareAdăugat de Zina Dorina Pancu la Iunie 19, 2017 la 11:04am — Nu sunt comentarii
Azi ceața de dimineață a coborât asupra mea,
șoptindu-mi tainic cuvinte într-o limbă de care auzisem
că a existat în cărțile de lingvistică.
Atunci fiori reci…
ContinuareAdăugat de Zina Dorina Pancu la Iunie 19, 2017 la 7:33am — Nu sunt comentarii
Adăugat de Zina Dorina Pancu la Aprilie 19, 2017 la 6:47pm — 2 Comentarii
Mă-nfioară gândul că te-am lăsat afară peste noapte, cu draperiile trase. Ai stat aruncat la margine de univers și ai vegheat asupra lumii obscure, asupra deșertului în flăcări, asupra câmpiei măturate de vânturi reci și tăioase, spălate de ploi de lacrimi sticloase, te-ai răzvrătit în copacii cu ramuri crăpate de durerea mugurilor noi, ai căzut pe pământ cu florile străvezii de cireș și de măr sălbatic, ai…
ContinuareAdăugat de Zina Dorina Pancu la Aprilie 13, 2017 la 2:53pm — 3 Comentarii
Mă iartă, iubite, că filele-s goale!
Rătăcesc căutând urmele pașilor tăi.
Nici vântul nu bate,
blestem dintr-o noapte în care luna,…
ContinuareAdăugat de Zina Dorina Pancu la Aprilie 11, 2017 la 8:42pm — Nu sunt comentarii
E duminică azi,
toarnă vinul în cupe,
să-l bem însetați de dorul mocnit,
ars sub ferestre-nghețate,…
ContinuareAdăugat de Zina Dorina Pancu la Aprilie 3, 2017 la 9:07pm — Nu sunt comentarii
Deși e primăvară, se simt ultimele zvârcoliri ale iernii, ploi reci, vânt surd ca un țipăt rămas fără cuvânt, frig mai intens decât atunci când ninsese și făceam fotografii pe malul Dunării, ceața ce se-ntinde dincolo de fereastră mă sufocă și nicio rază de soare nu mai străbate norii plumburii. Abia au înmugurit copacii, îi visam împodobiți cu fluturi viu-colorați, cu albine…
ContinuareAdăugat de Zina Dorina Pancu la Martie 16, 2017 la 7:15pm — 1 Comentariu
Aer greu, nori monstruoși, amestec bizar de apă și cenusă, copacii dezgoliți, cangrenați, crengile contorsionate încearcă să evadeze, se zbat să iasă circumstanțial la lumină, parcul e pustiit, dar focul mocnit șuieră și înghite totul, emanând un fum dens, care mă sufocă. Pașii grăbiți trec cadențat, în depărtare se aud strigăte ascuțite, agonizante ale pescărușilor speriați care nu mai regăsesc drumul spre cuib -…
ContinuareAdăugat de Zina Dorina Pancu la Februarie 26, 2017 la 12:55pm — Nu sunt comentarii
Pentru că îmi e dor,
doar muzica mă eliberează
din îmbrăţişarea singurătăţii.
Pentru că tu ești departe,…
ContinuareAdăugat de Zina Dorina Pancu la Februarie 20, 2017 la 7:30pm — Nu sunt comentarii
Nu plâng, e doar ploaia
ce dă strălucire ochilor mei.
În seara aceea,
pe trupul tău ferm de stejar…
ContinuareAdăugat de Zina Dorina Pancu la Februarie 20, 2017 la 7:30pm — Nu sunt comentarii
Știam că trupul unei femei
e cel mai fragil de pe pământ,
pentru că plânge de fericire,
pentru că plânge de durere la…
ContinuareAdăugat de Zina Dorina Pancu la Februarie 19, 2017 la 7:55pm — Nu sunt comentarii
Lăsând turnul negru pe ultima linie
am alungat toți demonii trecutului,
iar tu mi-ai oferit libertatea…
ContinuareAdăugat de Zina Dorina Pancu la Februarie 19, 2017 la 7:40pm — Nu sunt comentarii
Iubite, azi suntem singuri la marginea lumii,
doar degetele tale mângâie părul meu răvășit,
iar vântul tulbură liniștea macilor sângerii
tremurând în…
ContinuareAdăugat de Zina Dorina Pancu la Februarie 19, 2017 la 7:28pm — Nu sunt comentarii
Planurile pentru întreaga zi păreau stabilite de la primii aburi ai cafelei care îmi învăluiau simțurile când ochii priveau absenți camera goală, distanța amabilă, palidă rătăcire Zgomote îmi trec în auz, discuții mărunte, cuvinte tăioase, tăceri îndelungi încă dor. Mă gândesc la câte greșeli au încăput într-o viață de om, la clipele de încântare, la priviri ascuțite , răni deschise, inima încă îmi este slăbită.…
ContinuareAdăugat de Zina Dorina Pancu la Ianuarie 29, 2017 la 8:19pm — Nu sunt comentarii
© 2021 Created by Lenuş Lungu.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor