„Dacă mi-aş putea trăi din nou viaţa... m-aş fi culcat să mă odihnesc atunci când mă simţeam rău, în loc să pretind că pământul se va opri dacă eu nu voi fi la serviciu pentru o zi. Aş fi ars lumânarea roz sculptată ca un trandafir, în loc să o las să se topească în cămară…

Aş fi vorbit mai puţin şi aş fi ascultat mai mult… Aş fi invitat prieteni la masă chiar dacă era o pată pe covor şi canapeaua trebuia ştearsă.

Aş fi mâncat popcorn în camera „bună” şi nu mi-aş mai…

Furie

de Gabriela Mimi Boroianu

03.08.2018

Mă cert c-un greiere pe-o coardă de chitară,

Pe doina unei frunze-n asfințit,

Cu valul ce molatec desfășoară

Pe maluri vechi nisipul mărunțit.

Mă cert cu umbra ce m-a părăsit,

Cu lacrima ce și-a secat izvorul;

Mă cert cu timpul ăsta prea zgârcit

Ce-atâtor "duși" mă face să duc dorul.

Mă cert cu primăvara ce grăbită

Se aruncă în a-l grâului talaz,

Din valuri să…

Nostalgiile cuvintelor (33)

....de Gabriela-Mimi Boroianu

11.05.2017

între zborul frunzei

și dansul apei

liniștea rezema copacul

nu-ți trebuia decât un colț de cer

și un pix cu cerneala roșie

să desenezi o poveste

îți lăsai jucăriile în curtea din spate

și te întindeai

peste gard

alunecând ca un șarpe

toată copilăria mea mirosea

a tine

și a gogoși cu gem

și nu puteam să-mi iau jucăriile

și…

Nostalgiile cuvintelor (1)

de Gabriela Mimi Boroianu

09.03.2017

A mai trecut o zi

așa cum trec zilele

cu nostalgii cu renunțări

iar eu

un grăunte de nisip

în clepsidra vieții

cad așa

în acceptare

iar și iar

așteptând cu fiecare cădere

întâlnirea cu ultimul zbor...

până mă frâng și rămân agățată

ca un măr

în copacul cunoașterii

pe care nici o Eva nu-l culege

nici un Adam nu-l acceptă…

Doamne, ai uitat de mine?

de Gabriela Mimi Boroianu

01.07.2018

Unde-i, Doamne, porția mea de bine,

Dup-o viață de amar și chin?

L-ai gătat pe tot până la mine

Și mă minți cu una de venin?

Ai fost darnic însă cu necazul

Și mi-ai dat cât am putut să duc

Iar când fu să trec și eu pârlezul

Bucurie n-ajunsăi s-apuc...

Mi-ai găsit un rest de fericire

Pe-o juma' de gura să zâmbesc...

Am luat însă lacrimi în neștire

Zece vieți de…

Limba mea

de Gabriela Mimi Boroianu

13.06.2018

Limba mea e-o limbă sfântă

Ea îmi este căpătâiul!

Bucuria când îmi cântă

Gungurit de prunc - dintâiul...

Când mă ninge, când mă plouă

Și-n dureri n-am o zi bună

Când mă frânge doru-n două

Tac în limba mea străbună...

Când mă ard cuvinte-n strune

Acordându-mă-n furtună,

Torc din doinele străbune

Plâns în limba mea română.

Și…

Cronică literară

de Victor Rusu

"Nostalgiile cuvintelor" sau poemele unei răvășitoare dispariții

Poeta și prozatoarea severineană Gabriela Mimi Boroianu își confirmă o dată în plus, sensibila, viguroasa evoluție ascendentă din ultimii ani și își marchează această etapă fastă, prodigioasă, a activității sale de creație, prin noul său volum de versuri "Nostalgiile cuvintelor"

Poetă a iubirii, prin excelență, sentiment abordat cu predilecție în infinite ipostaze ale…

Azi prietena, colega, fondatoarea și directoarea site-ului Cronopedia și a revistelor Cronos și Taifas literar a devenit bunică, primind astfel cel mai frumos dar de ziua ei!

La mulți ani Lenuș! La mulți ani nepoțelei tale!

Să vă dea Dumnezeu sănătate și viață lungă binecuvântată! 

 Trup de vioară

de Gabriela Mimi Boroianu

18.05.2018

cu trup de vioară

și carnea albă

ca neaua proaspăt așternută

mi se-așeza în brațe

fulguială în noapte de Crăciun

acoperindu-mă

ascultându-mă

iar cuvântul meu

i-aluneca arcuș

pe coarda sufletului

și vibra

și universul vibra odată cu ea

ochii ei cântau muzica nopții

pleoapele-i cădeau grele

precum ceața pe dunga luminii…

Rugă nemărginirii

Gabriela Mimi Boroianu

02.04.2018

Adună-mi iarna-n pumni, nemărginire

Și o sfarămă în pulbere de vis

O suflă peste lume cu uimire

Și ninge alb, din flori, un paradis!

De-s speriată, în margine de timp,

Și plâng în pumni cu mugurii adormiți

Dă-mi primăvara, întâiul anotimp,

Al celor ce renasc și sunt iubiți!

Din bucuria soarelui să-mi scuturi

Un rod, în fiecare înflorire.…

Ochii tăi

Pe mine însumi m-am pierdut

Negând această dependență,

De cerul (dulce penitență),

Din cupa ochilor băut.

Și beat de-atâta căutare

M-am regăsit într-un sărut,

Din briza genelor căzut,

Când ai trecut în carul mare.

Și m-am trezit că-s curcubeu

Când fluturii-nhămați la car,

Culori nechează și-n zadar,

În urma lor caut pe "eu"!

Căci străbătând Calea Lactee

Pe-al sufletului necuprins

Chiar dacă…

Luciana

(fragment)

de Gabriela Mimi Boroianu

Coborî scările împleticindu-se ca un om beat. Nu putea respira, îl ardeau plămânii, furia și disperarea îi răscoleau măruntaiele. Când ieși pe portiță vomită ținându-se de gard. Se simțea rău. Traversă calea ferată coborând spre apă și se așeză la umbra unei salcii pe un pietroi. Nu putea gândi limpede. Îi zvâgneau tâmplele. Se aplecă și luă apă în pumni și își dete pe față. Era rece de-i înghețaseră mâinile, dar de-ar…

EMINESCU

(acrostih)

Etern va lumina deasupra noastră

Mai mult de cât o stea luceafăr sfânt,

Incandescent lucind în und-albastră

Nepieritoare lacrimi de cuvânt.

Eram un pumn de grâu zvârlit pe-ogor,

Sămânță-nnobilată cu…

Dragii mei prieteni, se apropie sfârșitul acestui an și vreau să vă mulțumesc pentru fiecare clipă ruptă din timpul vostru și lăsată aici, pentru fiecare apreciere și cuvânt pe care mi l-ați adresat și vi le-ați adresat.

Poate nu am știut să vă răspund așa cum ați fi dorit, poate nu am avut suficient timp sau răbdare să acord fiecăruia dintre voi, dar v-am fost întotdeauna recunoscătoare că m-ați suportat chiar si atunci când am lipsit sau v-am plictisit cu postarile mele, pentru toate…

Veste

În minunat-a raiului grădină

Au înflorit cireșii, dragul meu,

Când îngerii se joacă în lumină

L-auzi râzând pe bunul Dumnezeu.

În bucuria lor nestăvilită

Își scutură aripile spre noi

Și dintr-o toamnă sumbră, ruginită

Încep să ningă flori în loc de ploi!

Și tot pământul intră-n sărbătoare

Chiar de e iarnă afară și e ger

Se-mbracă brazii în omăt de floare

Pe uliță răsună lerui…

Efemeride (60)

Gabriela Mimi Boroianu

Te rupeai ca o umbră

din noapte

și toate zidurile ți se supuneau

deschizându-se în calea ta

iar vântul își împletea șoaptele

cu tine

tremurând frunzele plopului

ce suspinau înfiorate

Și-ți simțeam atingerea degetelor

ca o vrajă

ce-mi strângea sufletul

chinuindu-l...

și mă străbăteai

ca un dor

lăsând urmele trecerii…

Efemeride (59)

Gabriela Mimi Boroianu

Îmi afund tălpile în nisip

și-l privesc cum se ridică

printre degete

așa ca o aducere aminte

de dincolo de timp

și mă văd ridicând cetăți

pentru tine

și prințesele tale-păpuși

iar eu

ca un uriaș cu privirile înlănțuite

imploram milă

tu, râzând

(și, Doamne ce cristalin era râsul tău),

îmi iertai îndrăzneala

de a te iubi…

Toamnă cu papuci de nea

Gabriela Mimi Boroianu

Întâlnirile cu satul sunt motiv de bucurie, de sărbătoare, cel puțin atunci când ești copil! Deși, pentru mine, cred că vor fi întodeauna poate tocmai pentru faptul că sunt atât de rare.

M-am născut cu tălpile pe asfalt și, chiar dacă locuiam într-un cartier mărginaș unde încă domnea liniștea și mirajul rustic al satului, i-am invidiat mereu pe copiii ce aveau posibilitatea să-și petreacă vacanțele la…