am închis uşile, ferestrele,

am tăiat curentul

pentru marea coborâre

pe scara melcată

spre capătul meu

pentru că eu

nu cred în infinit

            Coloana

se termină într-un coşciug deschis

tuturor posibilităţilor,

dar dincolo de el, deocamdată, nu e nimic…

o va continua Brâncuşi

când se întoarce puţin

cochilia melcului

e tot un fel de coloană,

dar melcul

zace…

sfârşit prelung de anotimp…

lumină neagră, timp bătrân…

când ai să pleci,

să iei cu tine

tot nespusul:

cuvântul tainei

- merinde pentru drum -

cel mai curat, mai hrănitor

şi mai bogat

- măr răscumpărat -

Va fi a ne înfăţişa la tribunalul cuvintelor

şi ele ne vor judeca pre noi

se va ridica, întâi, din jilţ,

cuvântul “mamă”

ne va privi, stăruitor, în ochi

şi nu ne va acuza de nimic

dar noi vom şti…

Al doilea…

Palizi şi reci

ne rotim, ne rotim

în burta de fier şi mortar

- leviathan -

cuiele cresc aici înlăuntru

iarba, neverde şi cu vârful în jos…

ne rotim

şi vorbim, şi vorbim

şi strigăm, şi strigăm

şi nu auzim

viţa tăiată plângând

palizi şi reci

ne lovim, ne ciocnim

de pereţii vâscoşi

şi tu de mine

şi eu de tine

şi amândoi de el…

din umeri ne cresc

flori de-ntuneric,

şi meduze de…

Toate cărările

am plecat din undeva

şi am ajuns la tine

am plecat din altundeva…

Trageţi, trageţi, trageţi

stingeţi, stingeţi, stingeţi lumina

au pielea albă copiii aceştia,

au pielea subţire,

dar noi avem cizme

măsura 45

şi patul, patul lui Procust

e la noi

îi vom aduce la aceeaşi măsură

Trageţi, trageţi, trageţi

stingeţi, stingeţi, stingeţi lumina

Veniţi, spălătorese,

veniţi, măturători,

veniţi, gunoieri,

strângeţi zdrenţele astea de carne

câinii-s flămânzi în marginea…

e-atâta apă între noi

şi depărtare

pe care n-am ştiut, nu am putut, sau nu ai vrut

s-o preschimbăm în floare

acum, e doar absenţă şi păduri

în moarte lentă

i-ai rupt viorii strunele, pe rând

te miri că nu mai cântă?

cerul e strâmt

şi luna creşte-ntruna, ca zăluda

întrebi de unde vine-atâta frig

şi ce se-aude, ţipă pescăruşul,

sau e tăcerea, fără apă,

falsa prezenţă, firimitura

pe care-o…

Şi eu şi tu şi noi şi voi

prinşi între colţii-acestor zile, ai acestui soare

un os încearcă să cânte

strigătul altuia îl acoperă,

tigrii sunt liberi,

clovnii trec prin foc.

Râdem cu lacrimi, plângem fără

în cuşcă, în cuşcă

cine-şi macină furia între două ferestre,

cine aşteaptă, aşteaptă

să se decoloreze cicatricile, să râdă,

să fugă după minge,

să străbată anul în galop

pe calul…

Sărută-mă încet,

precum un spin care nu vrea

să sfâşie dintr-odată.



Vezi palma mea? 

E goală. Dă-i voie vântului

sa poarte-n ea un strop de rouă,

un grăunte, cel mai mic,

dar plin de creşteri viitoare.



Înţelesului părelnic, mai lasă-i timp

de coacere



încă nu ştie

că nu există puncte cardinale

nici…

Mărgăritar

Nu azvârliţi mărgăritarul!

făr'-de-grija

se va întoarce împotrivă:

cu meridianele ucise,

cu stâncile pe care floarea de colţ nu mai vrea să crească, rămase

pietre în pat de apă fără apă,

cu luna ca o tipsie, refuzându-ne

secera subţire,

cu firimitura respinsă,

cu devorarea

şi auto-devorarea,

cu tăcerea devenită

din ametist, cangrenă.

Şi murim…

murim de…

 Ne simțeam bine-acolo, noi,

 pe muchia de cuțit,

 în aerul rar, în lumina rece:

 priveam genunea,

 ascultam cum cântă!

 tu îmi spuneai: “se lasă noaptea-n părul tău!

 a venit clipa

 să-ți sorb otrava din priviri

 și fructul gurii, rubiniu”…

 și ne creșteau sub piele șerpi de foc

 cerul tăcea,

 iadul râdea

 și trupurile noastre-nlănţuite

 se prăbușeau, cu-armate de…

Spune-mi, tată al meu,

acolo, la tine, e aşa cum se spune?

lumină fără umbră şi coruri îngereşti?

mi se pare cam sarbăd…

aici, în iadul nostru, încă ne înecăm

în albastru şi verde,

încă, mereu, ucidem un Icar,

să nu fim singuri în cădere

suntem destul de cuminţi,

avem toţi cam aceeaşi culoare,

şi nu ştim

de ce, tată al meu, ne trezim câteodată

plângând, deşi soarele răsare peste toţi,

deşi…

Vino cu mine dincolo de-amurg

să ne plimbăm printr-o nocturnă de Chopin,

ca două stele nou-născute,

ca doi copii

cutreierând nepăsători din gând în gând

crezând

că gândul e o vrabie, un iepure, o minge,

ceva ce poate fi prins şi-nchis

în cuşcă          

să cânte, să depene poveşti din caiere aurii,

să danseze printre flăcări    - arsura

vine mai târziu, cu primul fulger –

încă e…

Ora se-ntinde între noi, toarce

ca o pisică mulţumită

devine vreme, vremuire,

cade spaima

de mâine, implacabil

se-adună norii, răscolesc

ca nişte tauri negri ţărâna

trupurilor calde

pisica toarce, munţii crapă,

orele se prăbuşesc în fluviul

fără apă, de-a valma

cu viori sparte, frunze, coli

murdare cu scrisul ilizibil

noi, prometei –fără majusculă-

şi fără…

Amurgul ne îmbie

cu o licoare sângerie

să bem, până ne-neacă

valul mătăsos

vom fi doi morţi, frumoşi şi tineri

pe-o plajă albă - soare si nisip-

cuminţi, vom aştepta

să prindem rădăcini

din rădăcini,

vor creaşte lujeri verzi, puţin săraţi,

nerăbdători

să poarte flori şi să hrănească

albinele luminii

şi fluturi zâmbitori

poate va creşte şi-o fântână

cu apă vie, pentru

doi…

De ziua mea, să-mi dăruieşti

o linie ondulată nesfârşit

nu vreau patrate, romburi sau dreptunghiuri

linia frântă e

săgeată, bucuroasă de sângele tăriei,

călău, îndrăgostit de paloş

cuvinte şchioape, mers în cârje,

izbire de păsări în privire

să-mi dăruieşti o linie ondulată

ca înflorirea cireşilor la Tokio,

în vizuina soarelui-răsare,

unde s-a cântat prima simfonie

a…

Hai să-ţi mai spun câte ceva

despre oraşul turma

cu mii de capete

şi despre noi, cei care

mulgem laptele negru al tristeţii

şi-l bem aşa, crud, aburind, mirosind

a trandafir lichefiat

Tu dormi…

E vară, dimineaţa, porumbeii

uguie a lene şi deşert

bătrânii

mănâncă tot mai puţin,

beau apă,

toarnă şi-n farfurioare câţiva stropi

pentru păsări

când sunt bolnavi,

se uită…

despre balenele ceresti,

despre nimicul obositor,

despre fleacurile fiecărei zile:

găleata cu apă,

coşul cu mere,

lampa pe care o aprindem să ascundă umbra

sunt, toate, semne

ţi le las pe drum

în ele, mă vei regăsi, întreagă.

Stai lângă mine, să vorbim

despre grădina pârjolită

pe lângă care am trecut mai ieri,

grădina cu iarbă arsă, având, în centru,

o cruce, şi

pe cruce, un…

Sunt întrebari

care se pun

cu tunetul făpturii şi-al planetei

Cel Care ştie să răspundă, tace…

întrebarea

e în ape, în grâu, în drumuri,

în trenuri fără gări,

în rezumatul care suntem

apar fisuri în tâmple,

recifuri, mitraliere,

se încing

cuptoare-n crematorii,

ninge cenuşa

osului alb de dorul de-a fi fluier,

vârstele ard la junghetura…