Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Teodor dume's Blog (38)

tată,e 4 aprilie

azi îţi vorbesc despre

o zi de primăvară

când

toţi oamenii se împlinesc

ghioceii sunt mult mai ieftini

decât în anul în care ai plecat

mama şi-a înghiţit ultima lacrimă

spunând că

te-a visat în livada

din spatele casei

dormeai sub prunul

pe care l-ai plantat

la naşterea mea

ai zis că

4 aprilie este ziua care

dă sens existenţei tale şi că

Dumnezeu te-a binecuvântat

nu ştiu cât de sincer

a fost cu…

Continuare

Adăugat de teodor dume la Aprilie 5, 2018 la 8:00pm — Nu sunt comentarii

poarta înspre mama (premiul revistei FEREASTRA-2016)

câteodată mi-e dor de

zilele în care

bâjbâiam prin pădure cu tata

cineva scrijelise pe un copac numele Ana

scoarţa lăcrima cu precizia unui ceas

tata mă ţinea strâns de mână şi parcă

vorbea cu Dumnezeu

când m-a atins

în inima mea

s-a cârcit o durere,-

singura poartă înspre mama



fără să ne…

Continuare

Adăugat de teodor dume la Mai 5, 2016 la 6:28pm — 5 Comentarii

poarta înspre mama (premiul revistei FEREASTRA-2016)

câteodată mi-e dor de

zilele în care

bâjbâiam prin pădure cu tata

cineva scrijelise pe un copac numele Ana

scoarţa lăcrima cu precizia unui ceas

tata mă ţinea strâns de mână şi parcă

vorbea cu Dumnezeu

când m-a atins

în inima mea

s-a cârcit o durere,-

singura poartă înspre mama



fără să ne…

Continuare

Adăugat de teodor dume la Mai 5, 2016 la 6:28pm — Nu sunt comentarii

mă aud trecând

azi sunt mult mai trist şi mai singur

uit câte ceva în fiecare zi

las semne sub fiecare nume

pe care l-am uitat şi

mă descompun 

în privirile altora



în căutarea a ceea ce am fost

mi-am aciuit sub pleoape

toate amintirile



cu gesturi largi mă uit în…
Continuare

Adăugat de teodor dume la Iunie 21, 2015 la 4:36pm — 6 Comentarii

nu toţi oamenii locuiesc în Dumnezeu

Doamne!

toate degetele lumii arată înspre tine
de parcă ai fi singurul vinovat
pentru neputinţa noastră şi 
a lucrurilor din jur
până şi povestea cu "a fost o dată"
îmbracă minciuna
adevărul e camuflat în cuvânt

însă nimeni nu ştie
cum arată lumina fără tine

Adăugat de teodor dume la Mai 23, 2015 la 5:09pm — 1 Comentariu

tristeţi târzii

iubesc femeile triste



iubesc-ul acesta are ceva comun cu

toţi oamenii pe care i-am iubit o singură dată

aşa cum iubeşti prima ploaie prima zăpadă

prima dragoste făcută la capăt de linie un capăt 

uneori interminabil cu multe secrete şi arome de parfum



oricum nu mai contează



cândva respiram unul din celălalt şi visam

un şir lung de…

Continuare

Adăugat de teodor dume la Mai 23, 2015 la 5:02pm — 4 Comentarii

sat aproape gol

limba de clopot

sprijinită-n păianjen -

sat aproape gol



*

casa bunicii -

flori uscate în borcan

şi nicio…
Continuare

Adăugat de teodor dume la Iunie 3, 2014 la 4:34pm — 7 Comentarii

uşor şi fără urmă voi pleca şi eu

Viaţa nu e un accesoriu de schimb, nici lumea nu mai e ceea ce a fost şi eu voi fi tot mai singur, doar Mama, Dumnezeu şi Copilăria mi-au mai rămas, mărturie a tot ceea ce am fost

Doamne, cum să uit lacrimile mamei care dilatau noaptea înţepenită pe umerii ei ca o durere!

Doamne, cum să-mi uit copilăria prin care alergam desculţ de la un capăt la altul şi soarele umbla pe vârfuri, ca pe propria-i rană, să nu-mi…

Continuare

Adăugat de teodor dume la Mai 26, 2014 la 4:36pm — Nu sunt comentarii

în infinitul infinitului cu umbre, doar eu

norii apasă verdele din iarbă cum

rotunjimea copacilor

umbra

nu ştiu câtă tristeţe poate fi

în firea lucrurilor însă ştiu că

am nevoie de linişte

puţină durere

maturitate

şi crez

ce simplă pare existenţa

mi-ar plăcea să mă…

Continuare

Adăugat de teodor dume la Mai 21, 2014 la 5:30pm — 8 Comentarii

sub teiul unui anonim

sunt un anonim uitat pe o bancă de lemn

sub teiul de la marginea drumului

îmi număr clipele

nimănui nu-i pasă



teiul a înflorit de 56 de ori

în liniştea lui se ascunde o zbatere

una singură dintr-un anotimp în care

mama îmi citea din Tatăl nostru iar

Dumnezeu se juca mereu cu…
Continuare

Adăugat de teodor dume la Aprilie 25, 2014 la 3:41pm — 9 Comentarii

inscripţia de pe nume

când m-am uitat în oglindă

l-am văzut pe Dumnezeu plângând

împrejur nimeni

nici chiar eu

cel care mă priveam

în partea cealaltă timpul

croşeta şosete pentru un drum lung

unde visele îşi au timpul lor

poate nu o să mă înţelegeţi

dar în fiecare bătaie de inimă

există un timp şi o durere

fără de care

nu ai fi existat

nici tu nici eu şi nici chiar

Dumnezeul tuturor lucrurilor

în rest aceeaşi imagine…

Continuare

Adăugat de teodor dume la Aprilie 7, 2014 la 7:39pm — 12 Comentarii

un fel de atentat





în seara asta plouă şi e frig



stropii îndestulători îmi

inundă faţa

am o stare care nu-mi aparţine

mă strâng uşor în universul din mine

şi-mi imaginez o lune în care

oamenii să se plimbe

prin mine

să-i mângâi să-i simt

şi-n cele din urmă

să le îmbrac tristeţea cu iubire



în adâncul meu e frig

noaptea abundă de umbre

pe asfalt multe inscripţii

e…

Continuare

Adăugat de teodor dume la Ianuarie 25, 2014 la 4:00pm — 4 Comentarii

dorinţă de Crăciun

aveam încredere oarbă în oameni şi

iubeam florile pisicile şi câinii

iubeam zborul şi ferestrele

deschise larg

o iubeam pe mama

îl iubeam şi pe Dumnezeu

dimineaţa la amiază şi seara



îmi iubeam singurătatea



ştiu c-am păcătuit

în fiecare zi

mai trăgeam un blestem după…

Continuare

Adăugat de teodor dume la Decembrie 23, 2013 la 7:38pm — Nu sunt comentarii

azil într-o cicatrice

aceleaşi semne aceleaşi distanţe

între sufletele noastre e noapte
multă noapte
cineva scrijeleşte o lacrimă
într-un sertar
câteva rânduri neterminate
şi un pix

încerc să-mi decodez durerea

între două linişti respiră o amintire
orice poveste începe cu
a fost odată...

ştiu

pe margine de noapte stă agăţat
un păianjen
curând depărtarea va intra
într-un alt anotimp

Adăugat de teodor dume la Noiembrie 30, 2013 la 6:26pm — 2 Comentarii

mărturii

între liniştea lucrurilor
şi aburii ploii
stă mărturia a tot ceea
ce nu poţi să atingi

şi totuşi în intimitatea lor
toate lucrurile respiră

Adăugat de teodor dume la Noiembrie 1, 2013 la 4:34pm — 2 Comentarii

septembrie

am ochii unui condamnat



mă târăsc prin culoare 

şi nu pot 

să respir prea mult

dincolo de liniile trasate

sub lut

se topesc durerile

în alte anotimpuri

nimic nu pare să fie ce a fost

doar un dangăt de clopot

împlineşte ruga



cineva se plimbă prin mine

şi…

Continuare

Adăugat de teodor dume la Septembrie 25, 2013 la 9:01pm — 3 Comentarii

singurătatea sfredeleşte lacom, nu doare dar mă sting

poate că e prima oară când

mă gândesc la moarte

o văd frumoasă

ca o înălţare

ca un zbor

fără lumină

dinspre primăvară către toamnă

şi invers...

strâng în braţe copilăria

în labirintul dintre…

Continuare

Adăugat de teodor dume la Septembrie 1, 2013 la 3:14pm — 4 Comentarii

stare de independenţă

la două priviri distanţă de orice drum
ce ar putea trece prin mine
respir sângele care
a pătruns lutul
în drum
spre rădăcina facerii

dinspre răsărit se eliberează lumina
ca o jertfă...

Adăugat de teodor dume la Iulie 25, 2013 la 7:35pm — 4 Comentarii

esenţe de suflet

Teodor Dume: esenţe de suflet



nimic nu poate fi perfect

într-o lume mereu în mişcare



***



timpul dintre iubire şi…
Continuare

Adăugat de teodor dume la Iunie 29, 2013 la 9:18pm — 2 Comentarii

câteodată şi Dumnezeu rămâne singur

stau în mijlocul unei lumânări aprinse

şi tremur

în tot acest timp întunericul

iese din mine ca dintr-un chip

fără umbră

simt greutatea cerului cum

se prelinge în oameni

pe zebra de trecere pentru pietoni

(singura de la…

Continuare

Adăugat de teodor dume la Iunie 9, 2013 la 7:14pm — Nu sunt comentarii

© 2018   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

Live Support