Suntem seduşi mereu ireversibil

De viitorul devenit posibil

Dar prea vocal

În tot ce e prezent îl raţionăm să pară evident

Căci azi trăim din secol doar secunda şi ora pentru mâine e o şoaptă,

Zarafi de stele pe ascuns îngroapă

Un răsărit de Lună lângă Marte

Şi moartea ne şopteşte din…

Încă mai îndrăznesc să-ţi spun că uneori

Mi-este frică de umbra ta şi de aceea

Mă vindec cu tânguirile nopţii refugiate pe ultimul atol

Unde balenele cântă coralilor

 Şi apoi îşi dau foc în fata pachebotului

De unde mii de ochii asistă la prelucrarea simbolică a ficatului…

Ni s-a spus că suntem liberi chiar când ne puneau

Frâie de mătase şi zăbala cuvintelor docte

Şi ochelarii aceia cu care să privim

În lungul autostrăzilor plantare şi doar dîra

Airbusului ce ne ducea spre manejul în care

Puteam să ne tăvălim în…

Ascultăm cum marele orologiu

Ne spune să ne schimbăm profilul, să nu mai credem în ora

De la miezul nopţii când se doarme

Cu visele aşteptând primul foc de armă sau poate

În inconştientul nostru nu sunt fantome

 Şi nici un zombi nu serveşte masa

Pe marele bulevard.

Somnul nu mai are raţiune,

Este o scurtă oprire între două staţii de metrou,

Este paharul de cola pe care îl umplem cu…

Nu mai strigaţi în numele fericirii

Voi care vă hrăniţi cu drame şi deveniţi înţelepţi

Din istoria războaielor,

Nu mai faceţi jocurile foamei

Ca un blockbuster sclipitor în HD

Voi care închideţi uşa ghetoului în care

Încă se cerşeşte firimitură de pâine,

Nebunilor!

Se…

Ştii că dincolo de această mângâiere

Conturului obrazului tău e linia subţire a luminii

Ce îţi deschide buzele să afle cuvintele

Lumina atât de avidă de sunetele care o pot face contur

Peste oasele emoţiei mele înfricoşate...

Tu ştii, ştii destul despre sfârşitul

Cu care de fapt încep toate,

Dar…

Simt sau îmi simt,

Bucuria ruperii de gravitaţie,

A ne timpului în care

Nici o secundă măcar

Nu-mi mai roade gândurile.

Simt sau îmi simt

Starea de nelume şi nesomn

În care zilele nu au culoare, nici nopţile,

Luna ca un glob albastru îmi încălzeşte singurătatea

Din care pot auzi cum se dialoghează despre mine

La timpuri pe care nu le mai recunosc,

 Simt sau îmi…

Cât mult mi-e dorul de tine,

Orbitele goale fire de aur uşoare...

Simt că am irişi de soare,

Mi-e frig când simt golul de tine.

Nu plâng, am buze de cretă,

Doar un vis mi te mai poartă albastră,

Simt tânguirea ultimă-a noastră

Când ni se-nchidea poarta secretă.

Uneori te aud căci păsări alungi

Să nu mă mai rupă-n fărâme,

Mai ai noaptea-ntre sprâncenele…

De la o vreme orele se bat

în cuie ruginite visand

Să ţină acoperişul

Ce încă mă acoperă,

Nu mai am ferestre,

am doar un ochi

Ce poate privi liniar şi gri

Cum se trece strada şoptind

 A de la apus şi O din omega...

Acel semn fără de care

Noapte nu ar mai veni,

Doar dacă aş sufla uşor spre lună

Să ardă discret,

Goliciunea e pură geometrie a…

Peste deşert infern orizontal

Cu beduini stropiţi de negrul sânge,

De sus nici cerul alb nu mai ajunge

S-acopere blestemul ireal

În care caravane trec hipnotic

Prin câmpul de ţiţei incendiat,

Un soare strigă prea însângerat

Şi djinnul dă din aripa-i haotic.

Peste deşert un purgatoriu -ncins

De ură revărsată din batale,

Cămilele se pierd în…

Toamna este imprevizibilă

Ca o femeie tânără

Jucându-se cu talismanele frumuseţii,

Toamna este stranie,

Enigmatică,

Femeia ce îţi sapă golul din suflet,

Să curgă acolo

Cascade de lacrimi ce sfinţesc tăcerile,

Ori durerea scursă dinn umbre,

Femeia ce spune un cuvânt prin care

Afli uluit toată viaţa ta!...

De parcă

Glasul ei are ecoul mării

Din care a zămislit-o ploaia…

Cine a spus pentru întâia oară

Povestea ultimei fecioare din Levant

Sedusă de un visător berbant

Ce-o aştepta la Polul Nord în gară.

Era probabil cel ce Moby Dick

Când eşuase o avea în pază,

De sus curgeau iertări precum o rază

Ne aminteşte c-am murit un pic,

Dar încă vii mai colindăm Levantul

Descoperind fecioarele prea mute,

Iubirii nu i se mai cere…

Ce e acest absurd de fiinţare

Când ne e dat să stăm în izolare,

Să ne privim

Speriaţi cerşind o milă,

Singurătăţii să îi facem silă

Înlănţuiţi cu microscopic lanţ

Din noi se muşcă,

 Gura nu o ştim,

Sperăm buimaci că încă ne iubim

Şi morţii nu îi facem plecăciune,

Ne agăţăm de-o scurtă rugăciune

 Şi îngerul ascultă

Şi notează,

 Măcar să ducă undeva un gând!

Fărâma…

Vă mai este teamă de câţi pereţi

Sunt între pereţii

În care v-aţi adus marea, nisipul,

Pene de pescăruşi şi un pumn de scoici

În care să ghiciţi

Câte nopţi albe mai se  numără până când

Va veni vara aceea în care ploile vin singure,

În care umbrele salcâmului

Nu se ard la apus  jertfă pentru pământul orb şi uscat...

Vă mai este teamă să deschideţi fereastra

Dincolo de care…

Plătim păcate rămase moştenire

Cu greutatea unui adevăr postum,

Ne recunoaştem umbrele pe drum

Când ne imploră dramul de iubire,

Din praf să le săltăm măcar o palmă

La judecaţi ce încă mai au vamă,

Noi între drepţi încovoiaţi de fapte,

Noi resemnaţii luptei pe cetate.

Plăti-vom şi ce n-am făcut vreodată

Copiii să ne strige din abis,

Să fim răspunzători şi de un…

 Venită-i vremea când nu se mai doarme

Şi melcii zburdă apucaţi de streche,

Filosofăm naivi şi docţi, după ureche,

Discriminată moartea ne dă palme !

Erorile umane îşi dau lege,

Răspunderi mondiale îşi asumă ,

Ne-am convertit la empatii de…

Ne ridicăm deasupra pământului

Ca nişte ciudate păsări de mare,

Cu aripi la picioare şi la degetele de la mâna dreaptă,

Când luna cască şi pleacă trec stoluri de singuratici,

De noctambuli care nu mai văd decât linia unui orizont frânt

Şi de aceea caută repede

Să coboare pe plajele pustiite de umbrele celor

Resemnaţi la cochilia cuvintelor,

La starea de scoică ascultând tânguirea veacului…

Sunt paznicul nopţii pierdut la marginea lumii,

Aştept să văd înger ce-aprinde candela lunii

Ce trece uşor pe ferestrele groase

Cu somn miruind adâncul din oase .

Sunt paznic pe străzile goale într-o lume pustie,

Stele ne cheamă pe nume dar nimeni nu ştie

De suntem încă aici sau poate suntem scrişi în poveste

Cu o dată a fost şi cu încă mai este .

Eu singur veghez şi ascult…

Ne târâm înainte

Sub gloanţele memoriei

Aruncând trecutul în luptă,

Dincolo e no man`n land,

Sau ceea ce se numeşte

Iluzia viitorului,

A tot ce se conjugă cu va fi,

Ne târâm înainte fără să auzim

Pescăruşii strigând că marea ne acoperă

Şi încet avem pielea de nisip

Iar ochii

Văd cerul tremurând lichid,

Pe obraji se preling lacrimi verzi,

Buzele sunt albe,

Avem gustul…

Ne conjugăm la timpuri ce-au trecut,

Dar vrem secunda de-i săgeata oarbă,

Lăsăm minutul iute să ne soarbă

Că-ci viitorul e-un necunoscut.

Ne amintim că tineri am trecut

Peste războaie destrămate-n pace.

În noi iubirea încă zace

Căci viitorul e-un necunoscut.

Pe visători la index i-am trecut.

Rămânem cerebrali în neputinţă.

Simţim cum răul scormone-n fiinţă

Căci viitorul…