Naștere

[Romita Malina Constantin]

îmi amintesc cum a căzut ultima sămânță
crescută în unghiile mele
cu teama frigului de afară

a intrat în carnea ta fără să știu
printr-o fereastră deschisă de dumnezeu
în grădina unde te jucai îmbrăcat în pantaloni scurți

mi-ai atins urechea tocmai când mă întrebam
dacă știi cum e să atingi o poetă
pe glezna unde au păscut hergheliile lunii

cineva mi-a șoptit că în ochii tăi crește un templu
de câte ori îmi rostești numele

la vremea primelor țigări
locuiam amândoi într-un embrion
camera mi se părea mică pentru poemele mele
care crescuseră pe un vrej de fasole
și mă gândeam cum poate fi atât de plină dragostea

uneori lipeam tălpile de sensul tău invers
ca să îngheț formulele magice cu care mă împodobeai
ca pe o cadână în patul regelui
dar mă trăgeai înapoi în pielea ta
cu atâta frenezie încât nu mai puteam deosebi culorile

azi întinderile ne-au cuprins ochii
suntem două sfere într-un bulă transparentă
care ia forma mâinilor noastre

nu ai observat
fătul acesta e nenăscut

[Romita Malina Constantin]

imi era dor de voi!

[Camelia C]

[PATRICIA SERBANESCU]

creatia ta vine din alta lume...ii simt mireasma chiparosilor la umbra carora ma odihneam odata...metaforele ţâşnesc din ghearele chihlimbarului si ambra iti invaluie cuvintele ce fara osteneala le gasesti, intru linistirea sufletului...bravo Malina! mi-ai picurat balsam pe suflet, pentru ca zborul meu sa fie lin, alaturi de tine!