Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Casa bătrânească are în firidă 

Un bătrân ceasornic... Mama toarce-n tindă.

Tata lung se uiră de-a-i veni feciorul. 

Mama lăcrimează... Cât de mare-i dorul!

Ciutura fântânii lacrima adapă,

Nimeni nu mai vine c-o cană de apă.

Ce străin e satul! Ce stingheri bătrânii!

Au plecat în lumea largăă toâi românii...

 

Casa bătrânească are în firidă

Simfonia vieţii - lume împărţită 

În bătrâni şi tineri... Bătrâni ce-au rămas,

Pe glia străbună, să facă popas. 

Tineri ce în lupta lor cu sărăcia 

Au plecat departe... Unde-i România?!

Unde-s munţii falnici?! Morminte şi fraţi,

Părinţi şi prieteni, toţi au fost uitaţi. 

 

Un bătrân ceasornic... Mama toarce-n tindă...

Merii dau în floare, pâinea-i aburindă,

Ia strămoşască şi fota străbună 

Strălucesc înseară-n limpeziri de lună. 

Iaarba-abia răzbate... Păsări în alai 

Plâng cuvântul, portul şi dulcele grai. 

Ruginite lanţuri îşi scrâşnesc durerea...

Vise-ncătuşate ne mai sunt averea. 

 

Tata lung se uită de-a-i veni feciorul,

Plânge şi suspină, noaptea nu-l ia somnul,

Se gândeşte poate c-o veni vreodată 

Ceasul ca să plece şi scumpa lui fată 

Dusă prea departe, dusă-n ţări străine 

N-are s-o mai vadă. Poate nu mai vine!

Toate aste gânduri, nu-i dau pace, iată!

Numai sărăcia este vinovată!

 

Mama lăcrimează... cât de mare-i dorul!

Toarce şi se roagă, o răzbeşte somnul.

Pe obrazu-i aspru, lacrima străluce

Când în pat se pune, tristă, să se culce.

Are în arendă câteva pogoane.

Cu atât cât are, n-o muri de foame.

Sălcii plâng în poartă, singurii din sat,

Sunt bătrâni, părinţii ce vi i-aţi lăsat.

 

Ciutura fântânii lacrima adapă,

S-a ciuntit, vezi bine, lama de la sapă.

Ornicul durerii sună-n valea mare...

Nimeni nu mai vine, cineva mai moare!

Ne-au plecat copiii, ni-i pustie casa,

Lăcrimat ni-i chipu,-nlăcrimată faţa.

Paşii ard pe drumu-ntoarcerii acasă,

Viaţa nu mai este la fel de frumoasă.

 

Nimeni nu mai vine c-o cană de apă,

În străinătate toată lumea pleacă.

Au uitat de toate... pământul străbun

Nu mai e averea nici unui român.

Codrii plâng şi ciute sânge sorb, de sete.

Plâng amar părinţii! Şi şi-au prins în bete,

De la Bobotează, busuioc. O fi

De-o da Domnul Mare, pruncii de-or veni.

 

Ce străin e satul! Ce stingheri bătrânii!

Oh, ce tristă viaţă! Au plecat românii...

Se apleacă grâul, pâinea li-i amară

Şi românii iarăşi se întorc în ţară.

Sărută pământul, mâna mamei lor

De lacrimi udată, chipul ars de dor...

Îşi sărută tatăl - cumpănă şi vis,

Mâna tremurândă ce-n tăceri le-a scris.

 

Au plecat în lumea largă toţi românii,

A singurătate parcă urlă câinii.

Cine să mai vină?! Poarta-i încuiată...

Nu mai eşti măicuţă. Nici tu nu eşti, tată!

Doliul doar se zbate - inimă pustie.

La căsuţa voastră, cine să mai vie?!

Doar pământul care mă hrănea, copil,

Mă aşteaptă încă, părinţi, să revin.

 

Au plecat în lumea largă toţi românii.

Ce străin e satul! Ce stingheri bătrânii!

Nimeni nu mai vine c-o cană de apă.

Ciutura fântânii lacrima adapă.

Mama lăcrimează. Cât de mare-i dorul!

Tata lung se uită de-a-i veni feciorul.

Un bătrân ceasornic... Mama toarce-n tindă...

Şi tăcerea doare-ascunsă în firidă.

 

P.S.

Sărutmâna mamaă, sărutmâna tată!

Din străinătate am venit... Mă iartă

Binecuvântare dă-mi măicuţa mea!

Iartă-mi! Iartă-mi, tată, nu voi mai pleca.

 

Dedic această glossă, alături de cele 4 versuri ataşate dincolo de regulă, celor plecaţi în străinătate, celor ce au uitat că au lăsat acasă părinţi înlăcrimaţi, doruri şi suferinţă ascunsă-n tăcere.  

Vizualizări: 113

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


ACTIV
Comentariu publicat de CARACAS MIRCEA FLORIN pe Septembrie 16, 2020 la 9:39pm

Au plecat românii...

Se apleacă grâul, pâinea li-i amară

Şi românii iarăşi se întorc în ţară.

Sărută pământul, mâna mamei lor

De lacrimi udată, chipul ars de dor...

Îşi sărută tatăl - cumpănă şi vis,

Mâna tremurândă ce-n tăceri le-a scris.


ACTIV
Comentariu publicat de maria giurgiu pe Noiembrie 13, 2015 la 2:51pm

Frumos! Am lecturat cu plăcere. Multă prețuire!


INACTIV
Comentariu publicat de Caprar Florin pe Septembrie 17, 2015 la 7:50am

Foarte frumos ! Toata admiratia !


admin
Comentariu publicat de Lenuş Lungu pe Septembrie 16, 2015 la 6:25am
Frumos!

decedat
Comentariu publicat de Agafia Dragan pe Septembrie 15, 2015 la 7:19pm

Semn de placuta lectura si apreciere.

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->