Curcubeul arcu-și cerne  
Peste toamna-mi ostenită  
Și-n ogradă îmi așterne  
Cuvertură dichisită.  
 
Eu mă-mbăt cu visuri terne  
Lângă-o sticlă-abia golită,  
Curcubeul arcu-și cerne  
Peste toamna-mi ostenită.  
 
Într-un leagăn de răchită,  
Soața-mi potrivește perne  
Și-n ograda-mi răvășită  
De stihiile eterne,  
Curcubeul arcu-și cerne.  

Vizualizări: 50

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

Comentariu publicat de Agafia Dragan pe Septembrie 13, 2017 la 4:42pm

Pretuire!

Comentariu publicat de Parlea Gheorghe pe Septembrie 13, 2017 la 3:58pm

...Eu sunt cel îndatorat, AureliaAlbAtrosMulţumesc mult!

Comentariu publicat de AureliaAlbAtros pe Septembrie 13, 2017 la 3:14pm

Curcubeu în toamna vieții

plin cu vise și-așteptări

cerne-mi flori de bine-n plete

și povești de viitor... 

Frumos poemul dv.! Mulțumim!

© 2017   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

Live Support