Zile de naştere

Astăzi nu este ziua de naştere a nimănui

Poezia vindecătoarea rănilor create de raţiune

Motto:

”Libertatea şi iubirea sunt acelaşi lucru.” - Novalis - ”Poezia vindecă rănile create de rațiune.”

Am început acest text cu aceste citate pentru a încerca să aprofundez ideea că poezia este iubire, este eternitatea care plânge cu soare iar umbrele se transformă în lumină când cuvintele ei sunt scrise cu pasiune, armonie, îmbrăcând distanța dintre suflet, Cer, Pământ și frumusețile Universului. Iubirea este cea care sărută cuvintele deschizând ferestrele frumuseții universale, în fața cărora timpul pălește. Poate folosesc cuvinte prea mari, dar poezia din noi trebuie sărbătorită mereu. Poezia ne poartă pe tărâmuri unde timpul nu cunoaște limite, putem atinge cerul, putem săruta stelele, putem asculta muzica sferelor înalte, putem privi culorile absolutului, ne putem rătăci printre ele dansând cu eternitatea. Iubesc omul poezie ce știe să se înalțe și să coboare natural și lin, fără a se folosi de simulare. Simularea te determină să îi simți sufletul cum ocolește naturalețea și adevăratele simțiri, șifonând dragostea pură și naivă, uneori, acea poezie din noi ce se îmbină perfect cu tot ce ne înconjoară natural, cursiv.


Când n-or fi cifre şi figuri...

Una din poeziile lui Novalis

Când n-or fi cifre şi figuri
cheile-oricăror creaturi,
când cei ce cântă şi-ar iubi
mai mult ca înţelepţii-or şti,
când lumea se va-ntoarce-n lume
şi-n viaţa liberă anume,
când prin lumini şi umbre toate
se vor reface-n claritate
şi când legende şi poeme
istoria lumii-or să se cheme,
atunci la tainica strigare
fiinţa-ntoarsă o să zboare.


”Am să vă spun un lucru cu riscul de a mă repeta.

Eu nu cred că există poeți, cred că există poezie.” -  Nichita Stănescu


Prin această afirmaţie de o mare profunzime cred că sublinia faptul că există o poezie unică în fiecare trup şi suflet. Trebuie doar să o descoperim, să ne lăsăm purtați de farmecul ei şi să înţelegem că iubirea şi lumina din adâncurile noastre pot scrie poeme de o rară frumuseţe.

Dreptul la timp

Tu ai un fel de paradis al tău
în care nu se spun cuvinte.
Uneori se mişcă dintr-un braţ
şi câteva frunze îţi cad inainte.

Cu ovalul feţei se stă înclinat
spre o lumină venind dintr-o parte
cu mult galben în ea şi multă lene,
cu trambuline pentru săritorii în moarte.

Tu ai un fel al tău senin
De-a ridica oraşele ca norii,
şi de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud a orei,
când aerul devine mov şi rece
şi harta serii fără margini,
şi-abia mai pot rămâne-n viaţă
mai respirând, cu ochii lungi, imagini.

Autor Nichita Stănescu


Sunt un om viu

Sunt un om viu.
Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin.
Abia am timp să mă mir că exist, dar
mă bucur totdeauna că sunt.

Nu mă realizez deplin niciodată,
pentru că
am o idee din ce în ce mai bună
despre viaţă.

Mă cutremură diferenţa dintre mine
şi firul ierbii,
dintre mine şi lei,
dintre mine şi insulele de lumină
ale stelelor.

Dintre mine şi numere,
bunăoară între mine şi 2, între mine şi 3.

Am şi-un defect un păcat:
iau în serios iarba,
iau în serios leii,
mişcările aproape perfecte ale cerului.
Şi-o rană întâmplătoare la mână
mă face să văd prin ea,
ca printr-un ochean,
durerile lumii, războaiele.

Dintr-o astfel de întâmplare
mi s-a tras marea înţelegere
pe care-o am pentru Ulise - şi
bărbatului cu chip ursuz, Dante Alighieri.

Cu greu mi-aş putea imagina
un pământ pustiu, rotindu-se
în jurul soarelui...
(Poate şi fiindcă există pe lume
astfel de versuri.)

Îmi olace să râd, deşi
râd rar, având mereu câte o treabă,
ori călătorind cu o plută, la nesfârşit,
pe oceanul oval al fantaziei.

E un spectacol de neuitat acela
de-a şti,
de-a descoperi
harta universului în expansiune,
în timp ce-ţi priveşti
o fotografie din copilărie!

E un trup al tău vechi,
pe care l-ai rătăcit
şi nici măcar un anunţ, dat
cu litere groase,
nu-ţi pferă vreo şansă
să-l mai regăseşti.

Îmi desfac papirusul vieţii
plin de hieroglife,
şi ceea ce pot comunica
acum, aici,
după o descifrare anevoioasă,
dar nu lipăsită de satisfacţii,
e un poem închinat păcii,
ce are, pe scurt, următorul cuprins:

Nu vreau,
când îmi ridic tâmpla din perne,
să se lungească-n urma mea pe paturi
moartea,
şi-n fiece cuvânt ţâşnind spre mine,
peşti putrezi să-mi arunce, ca-ntr-un râu
oprit.

Nici după fiecare pas,
în golul dinapoia mea rămas,
nu vreau
să urce moartea-n sus, asemeni
unei coloane de mercur,
bolţi de infern proptind deasupra-mi...

Dar curcubeul negru-al ei, de alge,
de-ar bate-n tinereţia mea s-ar sparge.

E o fertilitate nemaipomenită
în pământ şi-n pietre şi în schelării,
magnetic, timpul, clipită cu clipită,
gândurile mi le-nalţă
ca pe nişte trupuri vii.

E o fertilitate nemaipomenită
în pământ şi-n pietre şi în schelării.
Umbra de mi-aş ţine-o doar o clipă pironită,
s-ar şi umple de ferigi, de bălării!

Doar chipul tău prelung iubito,
lasă-l aşa cum este, răzimat
între două bătăi ale inimii mele,
ca între Tigru
şi Eufrat.

”Dacă eşti suficient de norocos ca să îţi găseşti acel drum în viaţă pe care îl iubeşti, trebuie să ai şi curajul de a-l trăi. Felul în care te definești ca scriitor constă în disponibilitatea de a scrie ceva de fiecare dată când ai câteva clipe libere.”  - John Irving

Pentru a ajunge la o astfel de stare trebuie să citești mult, să petreci puțin timp învățând cum este să trăiești în pantofii sufletului altcuiva. Cei care nu citesc, mereu vor avea carențe ce le pot îngreuna descoperirea reporterului de investigații din ei, care îi poate ajuta să se descopere în adevărul lor. Nedescoperindu-se vor rămâne într-o simulare care-i va obosi, la un moment dat și ar fi păcat.Dacă te-ai rătăcit uneori de propria-ţi persoană, dacă ai străbătut uneori drumuri fără sens, dacă nu-ţi mai înţelegi rostul şi nu te mai recunoşti, te poţi întoarce oricând la tine săpând adânc în profunzimile tale şi căutând acea poezie prin care capeţi nemărginire, rost şi lumină, pentru că în mod esențial viața este iubire și poezie.

Nu pot încheia fără să-l amintesc pe poetul meu de suflet Ion Minulescu...


Zâmbeşte

Când ţi se pare atât de greu,
S-asculţi cum lumea te bârfesşe
Atunci, ascultă sfatul meu... Zâmbeşte!

Şi când cel ce-l iubeşti curat
Nepăsător te părăseşte,
Nu te uita ca e-ngâmfat... Zâmbeşte!

Zâmbiți, trăiți frumos și nu uitați să fiți voi!

Vizualizări: 51

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


ACTIV
Comentariu publicat de Maria-Ileana Tănase cu 16 ore în urmă


moderator
Comentariu publicat de AureliaAlbAtros pe Mai 17, 2018 la 2:55pm

Da, poezia trebuie să aibă valoare... dar nimeni nu a scris din primă, valoros.

Timpul este cel care poate cizela frumusețea și aprecierea ei, de cei ce o citesc.

Poți publica mult, dar să nu vinzi mai nimic, poți publica puțin, dar să fi căutat.

Am citit multe poezii traduse din alte limbi, să fiu sinceră, citite în engleză, spaniolă,

erau citibile, traduse, multe nu aveau nici-un sens, dar acele cărți erau vându-te cu

miile, fiind apreciate și la noi. Totul depinde de cititor!

Plus că, în momentul publicării există o echipă de redactare care te poate corecta și

învăța unde se strecoară anumite greșeli.


admin
Comentariu publicat de Gabriela Mimi Boroianu pe Mai 17, 2018 la 1:49pm

Poți ajuta un om să se descopere, îl poți îndruma dar nu va reuși decât singur să o facă. E opțiunea lui dacă ține cont de sfaturi și îndrumări. Cât privește poezia... toți o avem în noi unii abia un firicel alții un vulcan. Toți însă trebuie să invățăm să o scoatem din noi la o valoare cât mai mare!


ACTIV
Comentariu publicat de Anişoara Iordache pe Mai 17, 2018 la 1:42pm

Multumesc Aurelia pentru acest periplu poetic.Foarte frumos.


moderator
Comentariu publicat de AureliaAlbAtros pe Mai 17, 2018 la 12:40pm

Mulțumesc, Gabrielă! 

O mică încercare, probabil o voi mai încerca pe viitor, nu știu sigur...

Ceea ce am vrut să scot în evidență, este: Nu toți suntem la fel!

Fiecare se descoperă pe sine, nu poate fi ajutat, îndrumat...

Nu poate fi corectat, nimeni nu poate știi ce e în sufletul celui pe care

îl poți citi, întâlni în viață. Uneori nu ne cunoaștem nici pe noi...

Îți doresc o zi frumoasă!


admin
Comentariu publicat de Gabriela Mimi Boroianu pe Mai 17, 2018 la 10:37am

Frumos eseu, dragă Aurelia! Felicitări!


moderator
Comentariu publicat de AureliaAlbAtros pe Mai 17, 2018 la 12:44am

© 2018   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

Live Support