Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

      Doi copii intraseră în grădinița din fața blocului și se uitau atent, atent la ceva din iarbă.

      - V-am prins, împielițaților, ce căutați aici, în grădină? Nu știți că nu-i voie?

      - Ba știm, nene, dar e caz de forță majoră!

      - Cum așa?

      - Păi, am salvat de la moarte o ființă, ajunsese pe trotuar și putea să fie zdrobită de cineva neatent!

      M-am apropiat și am văzut la ce se uitau cei doi în iarbă: un melc frumos, mare, cu o cochilie colorată în alb cu pete maronii.

      - Așa! Și acuma ce-i faceți aici?

      - Păi... L-am salvat și acum îl ajutăm să se adapteze la mediu! Titel s-a dus să se uite pe net ce mănâncă și să-l ajutăm să ajungă unde are hrană, altfel, nene, l-am salvat degeaba!

      - Măi, da' de unde știți voi atâtea?

      - Suntem membri ai cercului de biologie, protejăm natura!

      - Dar voi știți că și iarba pe care o călcați aici este vie? Ce credeți, îi prinde bine s-o călcați așa, cu adidașii voștri?

      - Da, nene, cred că nu-i face prea bine, dar cred că e învățată cu asta, că uite, noi am intrat și-n alte zile și ea și-a revenit!

      - Atunci ar trebui să meargă lumea prin iarbă și nu pe trotuar, după cum spui tu!

      Tocmai atunci se întoarse al treilea copil și strigă:

      - Băi, nu în iarbă trebuie pus, ci pe gardul viu sau în pomi, că el de-acolo mănâncă frunze!

      Cei doi au luat melcul și s-au dus să-l pună pe gardul viu!

      - Nene, pot să vă întreb ceva?

      - Spune!

      - Dacă gardul viu e mâncat de melci, deși e viu, nu-l doare? Așa, ca pe iarba pe care-o călcăm? Nu moare dacă-i mâncat tot?

      - Ei, copii, haideți să ieșim din grădină să nu stricăm iarba și colo, pe bancă, vă povestesc! Așaaa... Cum să încep eu?... Câte feluri de ființe sunt pe pământ:

      - Plante și animale!

      - Omul e plantă?

      - Hi, hi, cum să fie, e... om!

      - Da' e și un pic animal! Când tata vede pe unul că face o prostie, îi spune încet: animalul naibii!

      - Hai să ne întoarcem la ce vorbeam noi! Animalele și omul se hrănesc cu plantele din natură.  Plantele nu judecă, nu au sentimente, sunt doar ceva viu lăsat de Dumnezeu ca hrană pentru animale și pentru om!

      - Dar leul  mănâncă numai carne!

      - Da, așa e, o parte din animale se hrănesc cu alte animale și se numesc carnivore!

      - Și eu sunt așa, bunica îmi zice: mă carnivorule!

      - Da, sunt ființe ierbivore și carnivore, dar mai sunt și altele care se hrănesc și cu una și cu alta. Li se spune omnivore.

      - Melcul mănâncă și carne?

      - Nu, băi, ți-am zis că scrie pe net de pomi și gard viu, adică verdeață, deci e verdivor!

      - Iarba din grădină o lăsăm să crească mare, vine cineva și o taie și o dă de mâncare la animale. Dacă o călcăm, se strică și nu se mai poate cosi, va arăta urât și e păcat! De-asta vă rog eu să nu mai călcați pe iarbă. S-a înțeles?

      I-am lăsat și a doua zi iar l-am prins pe unul din ei prin grădină.

      - Nu tu ești cel care a intrat și ieri la călcat iarba?

      - Ba da, vă rog să mă iertați dar aveam o minge mică de cauciuc și a sărit peste gard chiar aici! Și nu-i a mea...

      - Cum așa, a sărit singură?

      - Nu... Când am dat-o de pământ n-a mai sărit înapoi că am nimerit pe o pietricică și mingea a luat-o aiurea, încoace.

      - Hai să ne uităm de pe margine, să nu stricăm iarba. Unde erai când s-a întâmplat asta?

      - Cam pe aici, dar mingea e verde și nu se vede din iarbă!

      - Și ce propui, să stricăm toată iarba, căutând la rând sau să căutăm mai deștept?

      - Cum deștept?

      - Uite, dacă ai urmări în minte drumul mingii, cam pe unde ar ajunge?

      - Pe la jumătatea grădinii!

      - Mai la stânga, mai la dreapta?

      - Mai lângă zid!

      - Vezi, a scăpat de stricat trei sferturi de grădină, căutând isteț, cu mintea! Așa e?

      - Daaaa! Și dacă merg pe bordura blocului nu calc deloc pe iarbă! Ce fain!

      L-am lăsat să caute, a găsit-o și a ieșit.

În altă zi iar aceiași copii erau în grădină, dar măcar mergeau pe bordura din jurul blocului.

      De cum m-au văzut mi-au spus:

      - Nu vă faceți griji, noi protejăm iarba, dar am pierdut un pisoiaș mic și uite, pisica aia mare îl linge și nu ne lasă să-l luăm!

      - Al cui e pisoiașul?

      - Nu știm sigur, se jucau fetele alea cu el și noi am vrut să le ajutăm să-l prindă că-l scăpaseră.

      - Fetelor, al cui e pisicul?

      - Nu știm, era pe aici...

      - Ba nu-i adevărat - spuse alta - l-a luat de la pisica aia!

Băieții au ieșit rușinați din grădină spunând:

      - Nene, noi am vrut să facem o faptă bună! Dacă aia e mincinoasă...

      - Și să știți că ieri am fost cu tata la pădure și mi-a spus că am voie să calc pe orice iarbă - spuse un altul, privindu-mă sfidător!

      - Dar erați în pădure! Vezi tu aici pădure? Acolo iarba nu trebuie tăiată, nu se păstrează ca în grădină, vine ciobanul cu oile sau cu vacile ca să o pască direct, nu? Ai văzut urme de animale pe acolo?

      - Daaa, era peste tot caca de vacă!

      - Ți-ar place ca să lăsăm grădinile așa și să vină vacile și să lase peste tot acele urme? Cam cum crezi tu că ar mirosi cartierul?

      - Ha, ha, ți-a zis-o, Costele! Îți aducem în grădina ta urme din alea?

      Copiii au plecat distrându-se copios pe această temă.

      De câte ori treceam pe acolo aveau de întrebat, de lămurit sau de aflat ceva. Mi-am dat seama că le făcea plăcere să fie băgați în seamă de cineva mare.

      Stând cu geamul deschis am auzit o discuție între ei:

      - Băi, da' de ce numai nenea ăsta explică și vorbește frumos iar ceilalți ne gonesc și ne înjură!

      - Pentru că-i șchiop și nu ar putea fugi după noi - spuse un altul!

      - Nu de-asta, băi, ci pentru că e mai de treabă sau mai deștept!

      - Da' ai văzut ce întrebări deștepte i-am pus? Lasă, că până mâine mă mai găndesc și o să pun niște întrebări cu care să-l încui, să vezi ce tare o să fiu!

      - Du-te, băi, ăsta are școli multe, uite ce bibliotecă se vede pe geam la el în sufragerie! De acolo le știe el, din cărți! Tata mi-a spus că dacă citesc ajung mai deștept ca nenea ăsta!

      - Nu, băi, ăsta e nenea care ne-a reparat nouă calculatorul, din calculatoare de pe net le știe! Eu dacă vreau să știu ceva caut pe net.

      - Și găsești tot ce cauți?

      - Nu prea, dar asta pentru că nu știu eu, soră-mea găsește absolut tot ce vrea, că se pricepe mai bine ca mine, e mai mare cu șase ani! Da o să învăț eu și să vezi ce tare o să fiu!

      S-au îndepărtat și n-am mai prins tot ce vorbeau, dar m-a bucurat că răbdarea mea cu ei i-a făcut să dorească să fie mai citiți, mai deștepți.

      Și uite așa am văzut cum generația de mâine a mai făcut azi un mic pas! Primul din admirație, al doilea din curiozitate și cine știe unde se termină pașii lor?

     

Vizualizări: 60

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


ACTIV
Comentariu publicat de Viorel Croitoru pe Septembrie 27, 2017 la 11:05pm

Ești o drăguță Mihaela, îți mulțumesc mult pentru cuvintele frumoase!


ACTIV
Comentariu publicat de Viorel Croitoru pe Septembrie 27, 2017 la 11:03pm

Mulțumesc Dorina, sunt bucuros că ți-a plăcut, aprecierile tale mă onorează!


ACTIV
Comentariu publicat de Mihaela Moşneanu pe Septembrie 27, 2017 la 3:42pm

Ei, de data asta, proza ta e puţin diferită de cea cu care sunt obişnuită eu, dar mi-a plăcut la fel de mult, pentru că sunt mai puţini adulţi care fac tot posibilul să comunice şi să-i înţeleagă pe nişte copii, având speranţa că într-o bună zi vor fi şi ei la rândul lor nişte adulţi serioşi. Citit cu mare drag,


ACTIV
Comentariu publicat de Pop Dorina pe Septembrie 26, 2017 la 9:33pm

Câți pași ar face copiii de azi în viitor dacă noi i-am trata cu explicații, iubire și respect ca personajul din postarea precedentă? Din păcate modele de urmat au puține, bieții copii...

Totuși sunt convinsă că nu vor accepta „îngenuncherea”.

Am citit cu drag. Felicitări pentru mesaj!

© 2019   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

Live Support /********* ********/