Albastru şi verde

[Nicolae Valareanu Sârbu]

Albastru deschis de visare
dimineaţă năştea,
închizând ferestrele nopţii,
în depărtare priveam răsăritul.

Un ţinut răscolit de frumos,

când pe o potecă venea
adusă din basm
necunoscuta fată.

Pe când ochii ei adunau nesfârşitul
se îmbrăca totul în verde,
prindeam în braţe aparenţa
şi încercam s-o cuprind.

Atunci, apropiindu-se,
din cofă dăruia limpede izvor
zilei răpite.

[Emilia Popescu Rusu]

Mi-a plăcut!