Amorfe rânduri strigă pe o coală

[Camelia Ardelean]

Amorfe rânduri strigă pe o coală,

Rănite-n lupta dreptului la viaţă;

De un sonet atârn-o mogâldeaţă –

O slovă spartă, gârbovă şi pală.

 

O prind de guler – parcă e de gheaţă

Sau pare că-i trezită-acum din boală;

Cu grijă să n-o stric, o iau în poală

(Înşir de zor foneme noi pe aţă).

 

De câte ori am vrea să decupăm

Cuvinte din dantela limbii caste

Sau dăruim mai mult decât luăm,

 

Tot degustând iubirea în contraste,

Ne pomenim ades că receptăm

Acuza de emuli, „vânând” năpaste...

[CIOBOTARIU MARIA]

Cu aceeași admirație!

[Camelia Ardelean]

Mulţumiri pentru semnul de lectură: doamna Dorina, Mihai, Paul Rotaru! Cu prietenie,

[Camelia Ardelean]

Cred că, mai degrabă, muza a fost de vină, Mihai Katin! :-)) Mulţumesc mult de popas şi aprecierea generoasă! Cu drag,

[Mihai Katin]

acest  sonet  are totuși  o prețiozitate și   o afectare a  trăirii poate  acea vânătoare de năpaste ar  fi  o vina?

cu  multa admirație!