amurg

[George Ionita]

amurgul conabiu se destramă
sclipiri de olmaz pătează cerul
păsările aripi au de-aramă
din Graalul Sfânt se-adapă norul

satul s-a pierdut sub fum
câinii latră-n curți sărace
oameni obosiți pe drum
se-ntâlnesc își dau noroace

le sunt palmele crăpate
chipul ars de-atâta soare
de pe -ncovoiatul spate
storc cămașa de sudoare

țânci desculți le ies în cale
bucuroși că vin acasă
cine-a spus că-s coate goale
când se strâng cu toți la masă