Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Aromânii în modernitatea românească (partea a II-a)

AROMÂNII ÎN MODERNITATEA ROMÂNEASCĂ (partea a 2-a)

În monumentala sa operă „Dacia preistorică”, autorul Ion Densușianu acordă un deosebit interes civilizațiilor protoeuropene și formării acestora, obiect studiat cu scrupuloasă critică de Vasile Pârvan, Nicolae Iorga și P.P. Panaitescu în vederea identificării unei ginți-mamă din care se trag cele mai vechi popoare europene. Astfel, savanții ajung, independent unul de altul, la spusele areopagului atenian potrivit căruia vatra popoarelor Europei se regăsește în arealul dintre ținutul hiperboreenilor și cel al atlanților de la nord la sud, precum cel al druizilor și cel al arienilor de la vest la est. Acest teritoriu vast, numit în antichitate Pelasgia, își avea centrul în bazinul intracarpatin și constituia, potrivit lui Strabon, „sorgintea tuturor învățămintelor și culturilor cunoscute” în bătrânul continent.
Dacă atari culturi istorice stau la baza acestui deziderat conceptual, se cuvine să acordăm o atenție deosebită identității culturale a specificului limbajului comportat în graiul viu, direct, deci, oral, nu pentru a desființa granițe culturale, ci pentru a distinge și proba continuitatea etniilor în cadrul națiunilor. În sprijinul acestui demers, se pot identifica numeroase personalități aromâne care s-au remarcat în modernitatea românească atât prin specificul etno-cultural, cât și prin participarea activă, semnificativă, la mișcări cultural-istorice privitoare la țara noastră.
Iată numai câteva nume: Toma Caragiu – actor, Ion Caramitru – actor, Victor Eftimiu – dramaturg, eseist, povestitor, scriitor și traducător, Constantin Gane – prozator și memoralist, Gellu Naum – poet, prozator, dramaturg, traducător, eseist, Ion Heliade-Rădulescu, Gala Galaction – scriitor si traducător al Bibliei în limba română, Constantin Noica – filosof, poet, eseist, publicist și scriitor, Ioan Petru Culianu – eseist și istoric al religiilor, Neagu Djuvara – diplomat și istoric, Simona Amânar – gimnastă, Gheorghe Hagi – fotbalist, Simona Halep – jucătoare de tenis.

Recunoscuți sub simbolul „Soarelui de la Vergina”, aromânii din România posedă o cultură vastă care s-a dezvoltat pe întregul parcurs al formării statului nostru național atât în particularitatea sa etnică, dar și prin influențele interculturale dintre ei și națiunea conlocuitoare. Pe tot arealul țării noastre, se pot identifica numeroase corespondențe remarcabile în portul popular românesc și cel aromân, între precepte morale și sociale, dar mai ales în manifestarea cultului estetic. Acest lucru arată că procesul de integrare în modernitate a fost unul natural, nestrăduit, consolidat și solidificat tocmai prin lunga durată ce îi stă mărturie.
Fără a teoretiza principiile generale care stau la baza etosului național și a celui etnic-minoritar, cu atât mai mult, fără a pătrunde adânc în exegeza acestor principii, este de remarcat bagajul de arhaisme românești din expresia orală aromână, fondul lexical care susține prezența și continuitatea aromânilor în România din vremurile medievale timpurii și chiar mai dinainte.
Tot pe fond cultural, tradițional, iată, popoarele din centrul și sud-estul Europei arată, în dans, o predilecție către horă. Încă din cele mai vechi timpuri, hora este privită ca un dans ritualic strâns legat de noțiunea de timp și curgerea sa; mai precis, de trecerea anotimpurilor în decursul unui an, mișcarea lor perpetuă în jurul unui soare ce renaște spre a-și revărsa lumina benefică asupra vieții noastre pe pământ. Indiferent asupra cărei culturi din arealul mai sus amintit vom privi, hora simbolizează același lucru, iar personificarea anotimpurilor în hore și dansuri constituie o alegorie religioasă străveche, când lumea europeană precreștină îmbina cultul astrobiologic cu cel teluric.
Dansurile populare care se țin cu ocazia feluritor sărbători comportă o cadență preponderent-alertă, cu o coregrafie îndrăzneață până la limita acrobației uneori, lucru specific sărbătorilor tracice, fie că amintim de agatârși, de geți, de iliri sau taurisci. Astfel, supunerea ritualică a timpului prin aceste obiceiuri denotă sfidarea morții și venerarea vieții prin proiectarea ei pe planul idealului, al astrelor ce înconjoară zeul suprem, Soarele. Istoricul și etnologul Neagu Djuvara identifică aceste similitudini pentru a susține teoria ginții-mamă protoeuropene așa cum a fost înaintată de predecesorul său Ion Densușianu. Cu alte cuvinte, reiese faptul că, deși pot părea diferite prin execuție, dansurile populare din zona balcanică și est-europeană au la bază același concept cultural-religios.
Dacă istorici recunoscuți avansează teoria latinității aromânilor, în vreme ce alții mai recenți le atribuie o sorginte exclusiv greacă, noi nu vom comite imprudența de a ne situa de o parte sau alta, întrucât, iată, chestiunea latinității Europei răsăritene se face rolul unor dispute tot mai vocale pentru care părțile au numeroase argumente și contraargumente. Este, totuși, de remarcat ceea ce, în cadrul unui interviu recent, un intelectual aromân declara autorului celor de față: „Noi, macedoromânii, nu cunoaștem alți eroi naționali decât cei ai Statului Român în care ființăm din vremuri incomensurabile, iar asta o susțin atât personalități de vază ale minorității noastre, cât și oameni dintre cei mai simpli cu care etnia noastră se mândrește tot atât cât o face România.”
Chestiunea continuității aromânilor în modernitatea românească nu mai face, demult, obiectul vreunei controverse geopolitice în interiorul țării noastre, iar pe asta o arată dialogul social și, mai ales, intercultural atât de fluent și deschis dintre etnic și național. Acest dialog este facilitat pe linie de manifestare a tradițiilor, ceea ce identifică cel mai elocvent punctele comune ale culturilor. Și, revenind la interviul impresionant, vom încheia cu spusele altui intelectual aromân: „Se prea poate ca Europa să nu considere România pregătită pentru modernitatea vremurilor actuale. Tot astfel, poate că Europa occidentală nu vede cu ochi încrezători pregătirea României pentru timpurile care vor veni. Însă unul dintre apanajele modernității îl constituie respectul față de tradițiile etnicilor și promovarea acestora, fără de care niciun popor nu se poate pretinde modern. Un om care ia în derâdere cultura unui popor, fie acel popor străin de el ori nu, în fine, acel om nu se poate moderniza. Tocmai de aceea, privind respectul față de tradițiile și cultura oricărei etnii, spun cu mâna pe inimă că România este un «colț de rai» și că viitorul ei este ultramodern înainte de a se petrece.”

Vizualizări: 15

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


admin
Comentariu publicat de Lenuş Lungu pe Septembrie 23, 2020 la 2:09pm

Felicitări Paul!


ACTIV
Comentariu publicat de CARACAS MIRCEA FLORIN pe Septembrie 5, 2020 la 7:47am

Dacă istorici recunoscuți avansează teoria latinității aromânilor, în vreme ce alții mai recenți le atribuie o sorginte exclusiv greacă, noi nu vom comite imprudența de a ne situa de o parte sau alta, întrucât, iată, chestiunea latinității Europei răsăritene se face rolul unor dispute tot mai vocale pentru care părțile au numeroase argumente și contraargumente. Este, totuși, de remarcat ceea ce, în cadrul unui interviu recent, un intelectual aromân declara autorului celor de față: „Noi, macedoromânii, nu cunoaștem alți eroi naționali decât cei ai Statului Român în care ființăm din vremuri incomensurabile, iar asta o susțin atât personalități de vază ale minorității noastre, cât și oameni dintre cei mai simpli cu care etnia noastră se mândrește tot atât cât o face România.”

UN MATERIAL EXCEPTIONAL CARE MI-A AJUNS LA INIMA

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->